pacat ca nu putem sa alegem pe cine vrem sa iubim
Category: orice
Postul din 29 aprilie 2009
Pana nu dispare ceata din larg nu se incalzeste neam. Deci inaugurari estivale de 1 mai gen botez… mai la vara. Lasa ca face bine si la oasi.
Postul din 24 aprilie 2009
jdemii de oameni obisnuiti. rauri-rauri: pe strazi, pe drumuri, pe alei, prin cartiere. cata frica imi era de obisnuit, de comun, de moartea scanteii & other hippie shits; cat de mult mi se rupe-n cur de asta acum. tineretea asta mai dureaza mult?! …
Postul din 19 aprilie 2009
18-19 decembrie 1998
[…] Sunt doua alegeri pe care le faci (din care una in fiecare dimineata). Prima este ca acel sine-interior sa fie ceea ce conteaza cu adevarat (pentru ca-i singurul care este, si poate fi; altceva nu merge – in definitiv). A doua, alegerea de fiecare dimineata, tine de cum sa vrei sa fie totul in rest, ce a mai ramas daca extragi acel sine-interior, sub ce forma sa fie. Si oricum, tot ce este, este si din interiorul tau, caci altfel nu are cum sa fie. Doua alegeri. Asa sunt lucrurile.
[…]
Maine dimineata ma duc acasa, sa petrec Craciunul. Are sa fie frumos, deoarece (re)simt valoarea lui “impreuna”. (De fapt aceasta este Craciunul).
Postul din 12 aprilie 2009
Valuri mari, de placa mare, da-i rece apa. Las’ la vara. Facut pofta juma’ de ora pe acolo cat sa se dilate narile cu totul.
Frumoasa-i Dobrogea – update Hamcearca
Drumul spre Luncavita din Horia nu-i asa spectaculos, pentru ca jumate trece printr-o padure nesfarsita fara evenimente de relief deosebite. Doar zona Hamcearca e frumusea foc, again good vibe, dar nu stiu daca coborita din masina ar fi ceva. Cautat pe net Hamcearca cica ar insemna “izvor” dar in ce limba… armeana, tatareasca… cine stie. Dupa H. e inceputul rezervatiei Parcului Macin (prin spate) care nu prea… cum am zis. Probabil doar niste cai de access catre varfuri mai de rucsac asa sau de off-road. Drumul e in renovare, nu-i foarte rau, mult praf, noroc cu pietrisul turnat temporar peste gaurile clasice.
Facuram un popas la Valea Florilor, am incercat niste apa dintr-o fantana (cam pamantie), beliram ochii la peisaj. Parca era si-o pensiune pe acolo, si un iaz. Avea `is ce potential turistic.
Pana la urma am ajuns la Greci surprizandu-ma placut cu:
– lapte gros jucat in islaz de ciutanii loco
– camparea de la poalele ‘muntelui’, clar de bifat macar o noapte pe acolo
– si vai! ajunsi in sat lucrurile se diversifica mult: apar vai laterale, alte dealuri, creste, etc. de la departare arata mult mai simplist, cu cat te aproprii diversivitatea-i surprinzatoare.
Merita urcat si pe Tutuianu, e ‘colo ‘sa, desi cam tre’ sa fii atent la turmele de oi (oi = si caini). Am condus mult de data asta, l-am dus pe Petru si la Niculitel, dar oboseala s-a aratat si n-am mai fost in stare sa gustam peisajul – era si pe ultima lumina, era si innorat. Oricum am mai facut un drum de recunoastere in care am invatat ca lucrurile pot fi surprinzatoare.
Next? Drumul ‘de creasta’ pe sub liniile de tensiune Niculitel – Macin? Braila – Peceneaga – Capidava – Cernavoda? Sau incepe sezonul de Shabla?
Poze, yet to come – venira.
Postul din 05 aprilie 2009
Piscina de la Ana Coposan din Eforie e mult prea sarata pentru o balaceala decenta. Mai mult balneo-climateric. Mai mult teric. Cu saunici – am rezistat la aia uscata! e clar ca circulatia periferica e praf, cu jacuzzi si cu alte balarii terapeutice. Am savurat insa “plaja” prin geam la deschiderile din sud ale piscinei. Ratza din mine insa se declara nemultumita de conditiile acvatice, macar apa decenta… Totusi… o iesire bine-venita de spalat creeri.
Luni (adica azi) traininguri si manajment la Buc. E mult efort sa tii laolalta o mana de oameni. Ca de muncit nu muncim pt bani ci pentru pozitia sociala care ne-o da un job. Tare mi-e ca maine seara nu prinz grunju’ Mincinosului. Picat. Pen’ce muncim, pen’ce muncim (cand n-o facem pentru noi)?
l’edit: l’apucai, da’ fu gol.
Frumoasa-i Dobrogea – update Niculitel
Zona Izvoarelor este minunata. Desi drumul intre Valea Teilor si Niculitel e foarte rau, si merita doar o data pentru dealurile alea-mpadurite ca niste “sfere dulci pe jumatate…”. Oricum nu este un drum pentru o masina joasa. Partea buna ii ca – aflai din surse sigure – de anul asta (2009) se apuca sa-l renoveze cu fonduri europene.
Niculitelul iti ia rasuflarea, si-i mai orasel asa. E locul perfect pentru copilaria lui Nica – ala universal din fiecare. Exista un drum care urca spre Valea Teilor, si portiunea asta nu-i asa rea – eh, nu la prima antena / monument, inspre a doua antena urci pe deal pe drumul din padure, nu cel cu pietris si se vede… ce se vede si-n poze.
Am ajuns ducand un drumet si la Isaccea – care-i chiar orasel-orasel – cu un downtown minunat, ce mi-a adus aminte de Mahmudia – o primarie foarte fistichie pentru o zona rulara in care cica s-au bagat multi bani. Se vedeau lacurile si ostroavele inspre ucranieni. N-am zabovit sa vaz si cetetea Noviodunum (“noua Dunare”? ntz! “noul fort”) next time. Data viitoare-i de bifat drumul spre Luncavita chiar prin inima parcului Macin. Oricum astea sper sa fie drumetii de recunoastere doar.
Am doua regrete pana la 30:
– n-am locuit in Timisoara (macar 6 luni sa fi)
– n-am facut doctorat (pentru experienta semi-academica)
daca ar fi un timp de facut copii acum ar fi, ca la 50 de ani sa le dai drumul bine.
Frumoasa-i Dobrogea
Din ciclul “urcat un deal, coborit o vale” vai! ce frumoasa-i Dobrogea: cu ulii maiestuosi, doi, planand intre resturile dealuri-munti si Dunare, la Cerna, c-un soare atat de cald dinspre Slavii peste probabil fostele manoase plaiuri multi-etnice (Greci, Turcoaica, Slava Cercheza, Slava Rusa si altii). Cre’ca weekendurile viitoare o sa le fac si mai la pas, macar de dat o roata pana la manastiri ca nu s-au asezat pe acolo degeaba. Oricum vreau sa-l bat si pe ala inspre Tulcea, pe la Izvoarele, Valea Teilor si altele si poate ajung si la Niculitel. Si merita petrecute si padurile da-nmugurite de pe langa Horia. Ce coline!:) Pre-Tismana like. Oricum in nord e treaba. Mi-am facut si damblaua, am urcat dealul la care salivasem din masina data trecuta dinspre Galati. Very good vibe. Serpuitul fluviului si muntii macinati pe de alta parte si asezarea ca’ntr-o caldare cumva… minunat. Nu m-am putut abtine si am facut si putin pe capra pe niste stanci, destul cat sa fie safe ca eram singur. Mi-a descretit fruntea, caci intre patru pereti nu prea mai merge, poate doar sexul si oricum si ala doar cu cineva nou.
update: intre timp m-am mai “invartit” putin si am facut rost de niste poze mai bune, chiar panorame 360 facute vara http://www.panoramio.com/photo/2740382
Postul din 29 martie 2009
– trebuia sa pun aici o poza inside the barrel
– 29, 30, 31 erau trecute ca ZILE LIBERE. fails, n-am cum. intuitiv sper sa nu fac puoc, ca de aia le pusesem
– n-am sa scriu aici cum am sa ma duc maine la mare si cum am fost azi. si nici cum o sa ma fofilez de munca 29-31. prea multa munca.
– vine sf. de luna si eu trebuie sa-mi fac rapoartele. n-am reusit sa fac nici un planning saptamana asta. tre’ sa fac mai multe planuri.
– nu-i o idee rea jurnal aici, dar ar trebui mai mult “track of time”. e important Mihai!
– s-a trecut pe ora de vara.
No bowls, no waves, more bass
Azi am petrecut timp valoros in familie demoland garajul. Altii la bowling, altii la lopetzit galeti cu pamant. Funtime si acolo, si acolo. Era planuit, si ce mai gandeam eu cum o sa-mi hodinesc placa mare-n uscatorul sau chiar casa scarii! Ajung la garaj… gol. “Da’ cu placa ce ati facut?”. “I-am dat-o unui tigan.” “Pai…. paii…… pppppaiii.” “Ah, credeam ca n-o mai folosesti.” “O foloseam rar. Ar fi fost bine sa intrebati.” Asa ca … duca-se! Oricum pana nu-mi repar umerii nu prea mai puteam s-o folosesc. Sa moara Cici daca nu-mi cumpar una medie pe bune si o sa am si unde o folosi. Si tot ca razbunare pana la reparatii imi voi lua o chitara bass electrica. C-asa vreau eu. Neah!
bese: poza nu stiu de unde-i furata, de undeva de pe net. ar trebui sa revad ESotSM.
Postul din 21 martie 2009
Putine lucruri egaleaza cu un pupic furat Andrei botosita si fixata pe “jnuuu lashaaa, Dai, laashaaa…”. Plamani si pipote-n plus cresc si pocnesc in interior! Si nici nu-i ca Rebeca, care-i mica si sta la pupat, ca-i prostuta :)
Fost in Shout. L-au renovat. Dar fara pereti daramati. Si tot nu stiu sa puna muzica. M-am intalnit cu Octvav, spunea sa i-l aduc pe M.C. intr-o vineri. I will.
Postul din 18 martie 2009
Multa vreme am crezut si inca mai cred ca trebuie sa te intelegi. Dar de fapt mult mai important este sa te potrivesti, chit ca e conditie implicita. Modalitatea de a acoperi neintelegerile, si majore, probabil o voi descoperi in urmatorii 10 ani asa cum acum 10 nu stiam ce sa-i spun ca sa ajung in patul ei. Sa te potrivesti: sa va mirositi frumos, sa visati la un weekend la Roma, sa meargeti la aceiasi sinagoga, sa cresteti acelasi copil. “Daca exista intelegere” se depasesc toate, nu. Intelegerea e distrusa de foarte mult orgoliu si de cutumele calcate cu fierul educatiei pe creier. Potrivealea-i cea mai de pret. Intrevad.
SCO 15 – 19 IRE
Intr-o zi de luni uitasem de scris (si ma apucase panica), dar mi-am adus aminte miercuri si m-am linisitit(si pac!). Tot toata ziua de miercuri petrecuta cu tataia Ion la Reg. Com. pe drumuri spre Sacele si inapoi dupa acte si potriveli la toate ghiseele-n ultimul moment si sincope si… prea s-au potrivit, in karma spiritus santus!
Sunt foarte bune pauzele.
Mi-am luat si asta de la Carturesti. Ma asteapta si Challengers-u acolo cuminte, ca nu-l ia nimeni, doar sa-mi pun odata muzichie-n masina. Update: se pare ca Maximo Park & WAS nu-s nici la Carturesti Buc :/ , deci nu se vand decat blockbusterele, asa cum e si normal.
Aleea Orhideelor failed as scris oare lucrul asta rocks my world?
emptyness
Despre “tara mea de cacat” – o colectie de linkuri de rssuiala despre “Romania maro” n-am sa scriu, ca-i prea mult research de facut, dar…. nici un dar. De fapt totul este ok. Unde si cand am sa calatoresc anul asta.
Iar Snails did rocked the Funk Hotel, pardon church… nevermind! Restul fu semi-teapa. Si daca ma mai duc la un concert cu amsterdami lesinati o sa tampesc. Exista si sange proaspat. M-am simtit ca un turist in Buc zilele astea. Tare mi-as dori acelasi lucru macar o data in Constanta.
Postul din 04 martie 2009
Revolutionary Road
notes:
– m-a prins de la prima scena. they gonna be togheter.
– in scena doi sunt casatoriti:) la teatru, unde ea se dadea actrita tanara nereusita. conflictul apare de la inceput, nu ca in Milk in care l-am asteptat 1 ora sa apara.
– in scena trei deja se cearta
– la faza cu lovitul masinii mi s-a ridicat tensiunea
– mutati in suburbie, un dialog la cafea in bucatarie ca tzatzele noastre la poarta
– si sunt tare nefericiti amandoi si hotarasc sa se mute Paris, unde se traieste altfel. Haha! tare.
– oricum porneste de la ideea ca femeia crede in barbat ;)
– interesant nebunul, fiul ratacit al celei care le-a vandut casa – care sparge tiparul. de ce e nebun? ca-i diferit. American Beauty.
– apare motivul tatalui. several times.
– ramane insarcinata. un copil:) previzibil. ceva trebuia sa-i mentina pe loc si sa-i faca sa descopere Parisul din interiorul lor.
– si barbatul (sau the inner young male) tre’ sa faca greselile proprii.
– se poarta psihiatrii, care se platesc, pe bani bunicei.
– el cu secretara, ea cu vecinul :)
– K.W. a avut tot filmul manichiura bine facuta
– “money is a good reason, but is hardly ever the real reason… what’s the real reason?”
– e un subiect prea dificil de tratat intr-un film de marele ecran. Eternal Sunshine of the Spotless Mind era simplu, pe o singura idee, pe un singur personaj de fapt, mult simplificat.
Рlovely scena (cearta) dupa ce le reproseaza nebunul abandonul R̩volution-ului. actoriceste.
– pula… si ea moare. Nemas Paris! Parisul ramane doar la nivel de idee care nu trebuie atinsa.
– chestia cu nevorbitul (vecinii care refuza sa vorbeasca despre subiect ca este prea dureros, ea care refuza sa vorbeasca despre problemele lor de cuplu, sotul surd care nu mai vrea sa-si auda sotia pe final) ar putea fi valabila intr-o societate idiocratica ca cea americana. in nici un caz la tara la noi; nu ca n-ar fi lucruri tabu si p’aici.
de dezvoltat: alta data.
Postul din 27 februarie 2009
Azi mi-am cumparat asta. Si avea un actipild care mi l-am pus cu mare mandrie pe masina :) .
We have to break, break, break
Unde? Oriunde. Escapada la Buc a inceput cu munca si alergatura. Si s-au rezolvat, o buna parte…
Nu de asta am intrat aici. Ma obsedeaza politistul in civil de aseara din Control de la razie. Inaltut, cu plete carliontate, slinos. Cautau pe cineva anume pana nu i-au gasit. Ce cauta acolo domne? Nu in club, in institutia aia. Cum il chema, ce grad avea si ce a facut cand era tanar. Sa revenim…
Dupa un “meeting” in o’as am ajuns la concertul aniversar cinspe ani “Sarmalele Reci”. La MTR, intrarea nu o mai stiu ca am sters sms-ul. Frumos, am prins ultima parte si cea mai buna. Nu inteleg de ce mai exista formatia asta; probabil dintr-un abitz personal Z. Ce misto facea pe scena, ce pasiune, ce deschidere, ce caracter, ce cravata de pionier inmanata de un negru ne-cubanez (il stim toata lumea, ne prefacem ca nu). Mai mult de 15 ani de muzica se cunosc – cu tot cu grifurile alea din ’80 care evident nu-s mai “pe punk”. La bisuri nu-i lasa sala sa plece, cantam refrenul si se tropaia. Pana la urma iubita bateristului ne-a multumit.
Asa, asta fu <un concert>. Next, Control… unde am avut inspiratia sa mai stam dupa razie, ca deh…. trebuia sa ne “imbuneze” cu niste muzica buna. Oh, si fu! Maximo Park, Cinematicii iar la B.Party pulsul mi-a luat-o razna. Oh yeah! O data pe luna asa ceva si-s … parfum curat. Pe urma am observat ca e de la playlist, s-a pus aseara si alt indie misto de care nu stiam dar pe care nu prea-mi venea sa ma batzai. Pai pe “Break” eram cam io cu Cifone si-nca-o tanara si cam atat. Desi la final au spart-o pe electro. Oricum acum stiu de ce dansez cu mainile-n buzunare.
Cam atat, au mai ramas niste intalniri si-o vizita conjugala de control la D. Intre timp… site-uri au mai venit, vor mai veni, e de munca, iar astia au mai agatat o banca => aglomerare. Munca = bani = datorii diminuate. Amin!
Geocachingul ii fun
La Dumbraveni. Poze nu pui. Care diferenta intre masturbare si laba? O durere… si nu-n’suflet. Liars!
“Religulous” (2008).
– crestinismul e si el un mit solar. despre asta e in toate religiile: despre soare.
– morala exista inainte de religie. religia e aproape o grefa pe morala. provine din cete de familii f. sociale.
– morala religioasa impusa inainte devreme fucks up the individ, reduce puterea de a alege, si e un MARE trepied de sustinere
– emisia de moneda inseamna inflatie (doah!)
– monetarismul (capitalismul) sustine productia si competivitatea si comertul. din start.
– sclavismul energetic e adus de globalizare
– banii reali sunt cei ce dau valoarea productiei, se pare
– 9/11 este o inscenare, pretext de razboi (stalpii taiati in V, cladirea de langa, Pentagon – motoare nu, cadavre neprezentate da)
Mai trebuiau sa fie si doua fraze despre L., dar nu erau salvate. Bine ca n-o mai visez bortzoasa si cicalitoare.
De ce? De ce nu? De ce nu eu? De ce nu acum? … sa ma insor.
Photoshopul duce la pornografie
si e Fireworks ;)
Si am avut zi libera! Amin! Si am ajuns mai dupa-amiaza sa fac ceea ce imi doream: “sa urc un deal, sa cobor o vale”. Si am facut. Dus de I. undeva pe langa Basarabi, loc de gratare, manele si 1 mai, insa suiti pe dealuri de-o normalitate naturala de te ustura la buricele degetelor. Frumos, ar trebui sa fac asta mai des, s-asa Dobrogea-i frumoasa foc, dupa cum bine stiu.
Seara dupa o bere inginereasca cu Van & Rux si tatal ne-am refugiat in Shout dar care era cam gol. (Doamne, imi aduc aminte ce plin era Club A-ul pe timpul sesiunii :D). Totusi trebuie sa le dau Timpurile Noi ce-s ale lor. Dupa, taximetristul pe care-l rugasem de iz de rockareala ne-a dus, dupa unul nou (Times?) din care se auzea B.U.G. … nu mersi, si dupa ce usa la Taclale era inchisa (sambata la 2:30!), in… Oxford. Unde a iesi o boschetareala pe ringul gol, noi trei si inca un grup mai retras intr-un fundal, de nu s-a putut!:) Pacat de lipsa formatiei intregi, dar locatie de retinut pt. viitor. Ce ne-am mai prostit, foarte fun :).
Zilnic cu 30 min doar pentru tine, cu 15 min pentru aranjat lucruri, cu power-nap dupa pranz si o singura zi libera ca asta, s-ar putea aduce luna de munca la 10 ore lucratoare / zi. Ce lipseste din peisaj? Fomeia. S-atat.
Mi-aduc aminte cu lenesa nostalgie de “Buona Domenica” de pe Canale 5, acum x ani. Chestiunile incep sa se lege.