Category: post pt sufletul meu

Postul din 29 martie 2009

Shhh

– trebuia sa pun aici o poza inside the barrel
– 29, 30, 31 erau trecute ca ZILE LIBERE. fails, n-am cum. intuitiv sper sa nu fac puoc, ca de aia le pusesem
– n-am sa scriu aici cum am sa ma duc maine la mare si cum am fost azi. si nici cum o sa ma fofilez de munca 29-31. prea multa munca.
– vine sf. de luna si eu trebuie sa-mi fac rapoartele. n-am reusit sa fac nici un planning saptamana asta. tre’ sa fac mai multe planuri.
– nu-i o idee rea jurnal aici, dar ar trebui mai mult “track of time”. e important Mihai!
– s-a trecut pe ora de vara.

Postul din 21 martie 2009

Putine lucruri egaleaza cu un pupic furat Andrei botosita si fixata pe “jnuuu lashaaa, Dai, laashaaa…”. Plamani si pipote-n plus cresc si pocnesc in interior! Si nici nu-i ca Rebeca, care-i mica si sta la pupat, ca-i prostuta :)

Fost in Shout. L-au renovat. Dar fara pereti daramati. Si tot nu stiu sa puna muzica. M-am intalnit cu Octvav, spunea sa i-l aduc pe M.C. intr-o vineri. I will.

Postul din 25 ianuarie 2009

M-am saturat (iar) sa ascult ca manelistii indie la telefon in cluburi sau beat pe drumul de intoarcere. Noroc cu Shout. Bazaia in buzunar ca nu se oprise – in Mopht; s-asculti la baie :) ; si se terminase bateria dupa Shout – imi picau ochii-n gura de somn pe scaunul de la bar. Am o mica banuiala ca daca vreau putin, ajung (iar) in spatele tejghelei direct pe usebeul S-ului.
“Te insori cu mine?” “Nu.” – o sa invat vreodata sa ma port (frumos)?

lateredit: fusei pana la mare sa vaz niste valuri, si-mi facui o poftaaa… pfiuu! o mare asa verde, pe un cer `bacovian gen` cu ceata-n larg si un iz atat de puternic de aer sarat si curat, cu valurile alea care se arcuiau alb atat de bine… “vine vara bine-mi pare […]”.

Ovidiu

Nu stiu ce am cautat la Bucuresti. Treaba n-am avut da’ pt Dacris am picat totusi bine, cum banuiam. Pana la urma concertul din Laptarie cu The Amsterdams a fost misto, in asteptari. De fapt a fost mult mai misto. Ma gandeam ce poate fi frumos la varsta asta, sau una mai frageda, in afara de a intemeia o familie… sa faci poezie la corzile unei chitari pe-o scena. Faceau. “Pe genul” nobil asa. Acum ‘Taking care of Anna’ a fost atat de la locul ei; si nici de data asta n-au cantat ‘Petrolize all mice’ – o fi o chestie de (c). Vlad, tot ca ‘de obicei’, a batut in tobe mai ceva decat trupa, ce misto transmitea catre public, acum gasesc intemeiata disonanta fata de grup. E peste, si ar fi ceva sa-i iasa treaba lui. Si l-am gasit pe solist justificat in aroganta sa hartistica, e de acolo. De fapt mi-am schimbat perceptia de cand l-am vazut dansand prin cluburi … cu devotament. Hai ca nu vreau sa fac o cronica de groupie.

(as a gay groupie that I am I can say that http://lupinguri.blogspot.com/ really pays my time)

Foarte misto in Control. In sfarsit “the club”. Ne-am cam dansat, ne-am cam betivanit. Cred ca dam misto pe o alta retina, mai ales cand ne imbrancim spre pogo. Mi-am permis sa ma pierd: dansam spre final cu ochii inchisi si cand ii deschideam eram intr-o cu totul alta parte a ringului. M-a uns pe suflet cand au pus Evil si majoritatea stiau versurile pe de rost. Sentiment ciudat de acasa. Deci se poate, deci exista si aici o “piata”. Si as fi avut un alt playlist pentru zbantuiala, cel de-a pus muzica-n Suburbia dupa concertul de data trecuta o facea bine.

Stiu de ce nu mai citesc carti. Si aceasta non-relatie cu Lore din ultimul timp devine din ce in ce mai interesanta. As vrea sa-i ajung la radacini, dar nu singur. Ori R. a avut dreptate in ceea ce ma priveste ori lumina a disparut mai tarziu anul acesta si blestemata depresie de noiembrie a intarziat putin. A fost un an interesant. (As vrea sa aprofundez psihologia moderna si sa stiu mai multe despre biochimia creierului si alte lucruri inrudite.) Fara legatura, am inceput sa am blocaje destul de serioase cu munca si poate-poate ma paste o “hibernare” ca anul trecut. Dar pana la urma nu cred ca este important. Nu vreau sa anchilozez singurel intr-o casa mare si goala. Ca n-am. Astazi a fost ziua Andrei: “duoi dani”. Macar poze sa uploadez.

cand se stinge lumina

Baie-n we cu Petru & Marius. Cif proaspat posesor al unui costum full din bucati cumparate asincron. Dar ok. Apa rece, da’ rece – 15-16 gen – mi-au dardait oasele mai ales dupa. Balaceala-n soarele prins in causul adapostului  inmiresmat cu struguri negri & dulci si viepsii asortate pe masura, a fost minunata. We’re sounds like 30sh, dar nu chiar.

Acu’ ceva seri stateam cu Lore in brate intinsi pe capanea uitandu-ne la luminile blocului vecin ce crapau usor printre zabrelele jaluzelei. Se stinsese curentul si nu mergea nici televizorul, nici Internetul, nici masina de spalat si nici cuptorul cu microunde. Undeva peste drum niste oameni aveau cel putin unul din lucrurile astea. Amintiri comuniste de seminte de dovleac sparte la lumina lumanarii. Mintea-mi fabula pe tema cum ar fi sa fie cand o zi la noi, cand o zi la ei. Pentru cei fara copii pe lumea asta cel mai important ar fi poezia, singurul lucru de esenta intr-o seara timida inaintea depresivului noiembrie. Am vazut la Diverta “Le fleurs du mal” cu toate variantele posibile de traducere-n romana: Arghezi, Cosbuc, toti. Era 100 RON. Nu-i aveam in buzunar extra. Noi o scoatem la capat?

The Amsterdams o dau mai pe rock

The Amsterdams in Suburbia

Bucuresti – Suburbia – The AmsterdamsAci. Fost minunat – Amsterdami mai artisti, mai pe rock (da’ cu Vlad revenit la tobe:), s’auzea tata), mai maturi si parca ma inchegati (jam gen),si after-party-ul indiot ce urma. Mi-aduc aminte cand cerseam beat pe la diferiti dijei din varii cluburi, din varii orase “The Killers, The Hives, Arctic Monkeys! … c’mon”? Eh, numa’ asa fu. Orgasme multiple. M-a uns pe suflet! Si evident Interpol: “Roseemaaaaryyyy… heaven…”, si precum cover si dansat. O seara ca asta e ca o sesiune de valuri din septembrie, iti tine de foame niste luni.

Valurele

Scapat de la munca pe la 4, dar ne-am cacait cu fete cu tot – am ajuns pe la 6 la plaja. Inca mai batea vantul, ceva valurele, cam 30 cm top, insa frumusele foc. Luat cateva binisor. Si cred ca-s primele pe anul asta, cel putin pe sezon estival. Marea plina de alge.

Mi-a placut mult de tot cel de final cu Fernando-n dreapta, cum ne apropiam si ne departam unul de anul, moment Kodak: doar noi, marea si valul. Ce pofta am de niste surf linistit pe un tarm uitat de lume, cu o faleza inalta si un soare chior, tomnatic.

La munca… management. Ce ti-e si cu prejudecatile astea.

Agigea

pierdut printre pietrele de la Agigea. cand dragostea moare – dupa 3 ani. ori e, ori nu e. pierduti pe deasupra pietrelor de sub apa de la Agigea.

f(r)acturi. minunea de zi cu zi a apartamentelor sufrageriilor mobilate. si alta, si alta halta.

copilarie, inocenta

Am fost ieri cu Andra la mare. Cata minune intr-o bucurie sincera, primara fara pic de distorsiuni, si plenara! a unui copil balacindu-se in apa. Our basic features in our best behavior. Este foarte clar ca gena de ratza s-a imprasitat si inspre ea. Dupa cum da din picioruse o sa devina o mare inotatoare, desi inca trebuie sa invete sa tina capul sub apa fara sa se sperie. ‘Ca-o-as eu pe ea. (Pacat ca n-am avut vreun aparat la mine – desi nu stiu daca fericirea aia se putea imprima doar in 2D).

Postul din 17 mai 2008

Fost la baie, subtirel de primavara. Cam rece apa. Totusi un 18 in primul metru de mal. Regatul de sub ape, regatul de sub ape… oh da, sa vie, sa vie… la vara. Se cunoaste ca a inceput timid de sezon: mi se ridica moralul din 5 in 5 metrii – de toate culorile, tinere sa fie. Daca acum e asa, cat de mult voi putea saliva la 40,50 de ani? Dar trece. Am exagerat aseara cu beutura, a iesit si o mica razmerita nevinovata-n sinea ei. Si cum in situatiile limita caracterul omului se vede cel mai bine si constiinta isi rezerva exclusivitatea momentului, eh… ce sa vezi? Intrebari! Dar ce intrebari:) Ma cam sperie intrebarile astea si felul de a reactiona – lumea isi cara pumni si eu filozofam existential. Foarte frumos. La fel cum mi-am dat seama azi dupa ce fui sa duc gunoiul ca de fapt imi este frica sa ma insor, ca vreau, imi doresc, da-mi dardaie curu’ pe mine sa nu fac o alegere proasta. Si ca trecutul e destul de insemnat si in multe culori. D’aia orbeste dragostea, ca trebuie, anesteziaza… altfel copii nu fac decat sectantii si tiganii. Si s-a dus drq fightclubistul din mine, s-a sleit pe tastatura calculatorului si asa ramane. Devin insa un mare manipulator, nu ca mi-ar fi rusine. Ia gata… ajunge. The fun is over.