Am fost iar in Vama. De data asta a fost frumos, a fost cum trebuie sa fie. “Vestea neasteapta de la un prieten din indepartare” din horoscop s-a dovedit a fi telefonul lui Alex: sunt in Constanta, ce facem? Si dupa o pizza buna la D’Art vestea s-a concretizat cu mersul in Vama. Soare, frate, soare! Si distrat cum trebuie. Am inotat acolo unde imi place mie, in “cel mai bun loc de pe intreg litoralul” adica bucata de mare intre epava din Vama si plaja. M-am ofticat putin pe labele astea kiddies care erau cat pe aci sa ma pasca cu un carcel, dar…
Dai capul pe spate, apa iti intre in nari si in urechi, iti intra din ce in ce mai mult, incepi sa misti torsul, se vad labele printre clabuci, si soarele cum se rasfrange in sulite prin apa, si te duci din ce in ce mai la fund. Soarele care troneaza in regatul de sub apa. Liniste. si Albastru. Albastruuu. Dupa care atingi nisipul te intorci si… si picioarele care forfeteaza apa ca doua balerine intr-o parte, si tumbele si rotatiile. Si… si mothership! ce mai. Suuuuperb.
Si soare tata soare. Cred ca as putea sa insir cuvintele astea in nestire si n-ar fi plictisitor pentru mine. Superba escapada, sa tot mai fie, si la zile si mai mari. Amuzanti pustanii francezi de 20 de ani care “agatau” poporul pe plaja la 5 dimineata ca sa-l convina sa “Salveze Vama!”, haha! ei… “And have you been here teen years ago? No. And do you like it now? Yes. Well, you gonna like it ten more years from now”. Iar lucrurile se reduc de fapt la “Do you have marijuana, ce pula mia?” si “Do you have Yahoo Messanger ID? No. […] I have MSN Messanger. -Hm, bad messanger”. Nu comunica nimeni, ne distram copios. Ah si uitasem de asta: am rasturnat din greseala un cos de gunoi plin cu sticle. Alex l-a ridicat si am pus sticlele goale inapoi. Si Pogo.
Soare, tata, soare!
