Uof, nu-i okey să lucrezi cu Xanaxu’ la nas. La NAS :)
M
Uof, nu-i okey să lucrezi cu Xanaxu’ la nas. La NAS :)
M
Când eram mai tânăr trăiam mai aproape de soare și asta înseamnă că trăiam mai mult… O rutină zilnică: plivit la roșii, mers la piață sau făcut bazine în golful de lângă plajă salvează mintea să se întoarcă împotriva ei însăși. Viitorul sună gri, cu gânduri răzlețe de Roma.
Dragoștea ca-n vremea Coronei.
Ах, Соня, в этих сладких разговорах патефона.
Ах, Соня, я любил тебя как море, даже больше.
Соня, ну что не так?
Вовсе я не маньяк.
Только быстрей и быстрей Сонин шаг.
Ах, Соня, это о тебе всем пишут почтальоны.
Ах, Соня, сигаретный дым на спальные районы.
Соня, подай мне знак, вовсе я не маньяк.
Но все быстрей и быстрей Сонин шаг.
Но все быстрей и быстрей Сонин шаг.
Только быстрей… Но все быстрей… Но все быстрей… Но все быстрей…
/via Моя Мишель
77 de ani
sursa: http://www.contributors.ro/sinteze/ca%c8%9bi-ani-traie%c8%99te-un-roman-pensionat-la-varsta-de-60-de-ani/ /via Vasile Gheţău
DAY 1
– în Italia îți trebuie ochelari de soare, clar :)
– sunt în Roma, este ianuarie și este un soare de sfârșit #Septembrie de să te lingi pe dește :)
– multe Dustere
– haos mișto pe străzi, ca Buc. dar nu așa aglomerat, și ei se mișcă
– nu e praf, aer curat
– și nu prea am văzut lume de pușcărie/Ferentari. mai puțini de prin Nigeria (Maroc, mi se șoptește în cască), sunt – și cu mizerie, dar nu apăsat.
– civilizație de tip enclavă
– și întâlnești un melanj “arhitectonic”: și Grecia, și Spania, și Italia, și Cuba, și Madrid și Paris, și insule.
– aici sunt o bucatzică de carne pentru donne 45+
DAY 2
– Ninja, Golan, Skandal – aka Ion Antonio
– în piață a alergat înapoi după tine că ai uitat laptele, deși își lua cafeaua chiar atunci :O
– surprinzător de puțină lume la furat
– Colloseum – pâine și circ, claros
– Roma – cel mai fost-bogat oraș al lumii
– fântâni la liber chiar și în oraș; cișmele
DAY 3
– puțini negrii / arabi – Roma vs. Bxl
– sunt curios câte kile în plus o să am după săptămâna asta plină de bunătăți & vinaș. le: didn’t
DAY 4
– o lucrare de renovare de peste drum de unde stau îmi aduce aminte de dulcele sunet al bormasinii, capitalismul emergent din zona natală :)
DAY 5
– pennichella – siesta cam între 14:30+ / 17:30+
– puțini supraponderali
– dar este mizerie; și asta pentru că nu o mai strânge nimeni
– îmi place că au stații de autobuz dese, și că poți să mergi per piedos peste tot
– f pestriță lumea la teatru “de cartier” în Roma ceea.ce.e.f.mișto. și media de vârstă nu se oprește lejer la 60, ci merge până la 80 de ani. am văzut un Shakespeare ușor adaptat către o „Divina Commedia”
DAY 6
– În Vatican, de departe – după La Pietà, cea mai mișto este sculptura preferată a lui Michelangelo după ce-a orbit (? bleary eyes), un tors.
– mda, când intră soarele-n nori e mai frig :)
DAY 7
– prima țară în care culoarea-mi ca de pepsi mă ajută, de parcă-s localnic
– male 50j+ înseamnă pantalon doc, pantof și poate chiar cămășă. în Italia aia bună.
– în Roma până și boschetarii au/poartă ochelari de soare
– toată viața am crezut că explozibilul ăla din noi era de sorginte italiană. ei bine nu, mai degrabă este slav, via Moscova – ori nu am nimerit unde tre’. le: sau țigăneală.
– Bar Tosso – p’o colină, best coffe în Rome so far. espresso, 1 EUR.
REST
– cozile de stat în picioare la espresso în mall
– e frumos la Italia, e frumos fuoc. dar după o săptămâna îmi vine să zic: “ia hai terminați cu prosteala, vorbim și noi română și ne comportăm normal?”. pe urmă îmi aduc aminte cine e musafirul și tac.
LECȚII
1. ăia cu barul – strâns masă + lăsat bacșiș. “don’t overdo it”.
2. ăla невежественный din aeroport – go with the flow; ca ei în trafic
M-aș muta din România în momentul în care am să găsesc ceva să bată triunghiul: CTRL – Grădina Eden – Elvira Popescu – unteatru. Până acum nu am găsit :)
În primul rând mă bucur că am ajuns aici. Aveam dubii, dar uite că am ajuns să văd lumea cu ochii mei în sec XXI :)
Pe 2020 îmi doresc să fie ce-a fost și pe 2019, dar fără burnouturi. Tipup-tipup.
Sunt de aproximativ patru luni aici și nu am cunoscut nici un om nou interesant.
Ar fi la muncă cineva, dar munca e muncă.
Oricum pare că acest capitol BXL s-ar închide, pentru că e iar prea mult. Cu păreri de rău pentru un oraș pe care n-am ajuns să-l cunosc, dar “pe care” a ajuns să-mi displacă. Măcar acum știu că mutarea în 2010 ar fi fost … ce ar fi fost. Mă rog, mai puține regrete. Și cu teatru – ce bluf, și, oh Doamne!, ce producții bune avem acasă :> Dacă aș cheltui aici fără ctrl cum faceam în București, cre’că aș fi în stare să sparg câte 1k EUR per săptămână. Lux!
Sigur că vor fi lucruri care le voi duce doru’, că așa-i mintea perversă-n amintiri.
Andra face săptămâna viitoare 13 ani. Le-am predat amândorora adresele de Gmail pe care le-am rezervat acum mai bine de 10 ani. Uite că ajuns să le și folosească. Fac și io umbră pământului cu folos un peac :)
Mdeci: “Vремя просто несется в пропасть”, gen.
Sunt de câteva săptămâni aici. Work & work & hotel & berez – cam ăsta e meniul. Au rămas niște sticle pline de la ultimul get-around de după munci și-a picat măgăreața pe mine să scap de ele. Le-am dat unui cerșetor care vorbea română. (De fapt majoritatea cerșetorilor de aici vorbesc română, și da – prejudecata că mai toți sunt țigani este validă.) Mi-a vorbit frumos, mi-a mulțumit de dar – nu, că nu mai bea așa ca altă dată, dar știe pe cineva care bea de stinge așa că o să i le facă lui cadou. Mi-a pus niște întrebări de bun simț și mi-a urat un weekend plăcut. M-a spart! Un minut juma’ de conexiune cât n-am avut în ultima lună și jumătate. Orșova – staționează.
Vremea trece, vremea vine.
Biluța s-a mișcat o țârică pe axa NV-NY mai la Vest, dar cu chinuri & dubii. Partea mișto e că am avut ajutor de la toată lumea în jurul meu, fieșce m-a ajutat cum a putut – chestie pentru care sunt recunoscător. Nu știu căt am și spus-o – dar sunt. Că ține apa, că nu; că ține de mine, că nu – rămâne de văzut. Două:
Dezavantaj: rusa. N-a mai fost timp, si creierul latin e altul.
Avantaj: loc de creștere. Însă cu asteríscul sănătații pe notele de subsol.
“Не годится ездить в Ниццу”
(ne gaditsya yezdit’ vf’Nitstsu)
Ultimele două luni au fost foarte mișto …
… umblat “creanga” ca țiganul fără sat pe varii coordonate (locale). Câteva zile când la unul, când la altul – recuperând, cu prieteni dragi pe care i-am cam ocolit cu voie anul trecut. Cu mulțumiri către Brașov, București, Snagov, Eforie, Dristor, Berceni, Aviatorilor, Chitila, tulcencelor șamd.
“Tinereţea cel mai mişto drog din toate timpurile”
(c) photo @ Matthew Kristall for The Sunday Times Style Magazine
–
Autumn.
Overcast and cool.
Woodsmoke-scented air.
Leaves in the yard.
We decided to go out back
among the tall hedgerows to rake and bag the leaves.
You said, in a very sexy voice,
“We’re out of garbage bags.”
And in your shrugging I might have seen
your breasts move,
Had they not been covered by
your fleece sweatshirt,
your work shirt,
and your T-shirt.
“Well, I’m going in,” you said.
Later, we heated up Dinty Moore beef stew
and then you went to bed.
I watched half a Jason Bourne movie.
Did I say orgy?
Sorry, my mind wandered.
I meant yard work.
by John Kenney /via https://www.newyorker.com/magazine/2018/11/12/love-poems-for-married-people
<3