În primul rând mă bucur că am ajuns aici. Aveam dubii, dar uite că am ajuns să văd lumea cu ochii mei în sec XXI :)
Pe 2020 îmi doresc să fie ce-a fost și pe 2019, dar fără burnouturi. Tipup-tipup.
În primul rând mă bucur că am ajuns aici. Aveam dubii, dar uite că am ajuns să văd lumea cu ochii mei în sec XXI :)
Pe 2020 îmi doresc să fie ce-a fost și pe 2019, dar fără burnouturi. Tipup-tipup.
Sunt de aproximativ patru luni aici și nu am cunoscut nici un om nou interesant.
Ar fi la muncă cineva, dar munca e muncă.
Oricum pare că acest capitol BXL s-ar închide, pentru că e iar prea mult. Cu păreri de rău pentru un oraș pe care n-am ajuns să-l cunosc, dar “pe care” a ajuns să-mi displacă. Măcar acum știu că mutarea în 2010 ar fi fost … ce ar fi fost. Mă rog, mai puține regrete. Și cu teatru – ce bluf, și, oh Doamne!, ce producții bune avem acasă :> Dacă aș cheltui aici fără ctrl cum faceam în București, cre’că aș fi în stare să sparg câte 1k EUR per săptămână. Lux!
Sigur că vor fi lucruri care le voi duce doru’, că așa-i mintea perversă-n amintiri.
Andra face săptămâna viitoare 13 ani. Le-am predat amândorora adresele de Gmail pe care le-am rezervat acum mai bine de 10 ani. Uite că ajuns să le și folosească. Fac și io umbră pământului cu folos un peac :)
Mdeci: “Vремя просто несется в пропасть”, gen.
Sunt de câteva săptămâni aici. Work & work & hotel & berez – cam ăsta e meniul. Au rămas niște sticle pline de la ultimul get-around de după munci și-a picat măgăreața pe mine să scap de ele. Le-am dat unui cerșetor care vorbea română. (De fapt majoritatea cerșetorilor de aici vorbesc română, și da – prejudecata că mai toți sunt țigani este validă.) Mi-a vorbit frumos, mi-a mulțumit de dar – nu, că nu mai bea așa ca altă dată, dar știe pe cineva care bea de stinge așa că o să i le facă lui cadou. Mi-a pus niște întrebări de bun simț și mi-a urat un weekend plăcut. M-a spart! Un minut juma’ de conexiune cât n-am avut în ultima lună și jumătate. Orșova – staționează.
Vremea trece, vremea vine.
Biluța s-a mișcat o țârică pe axa NV-NY mai la Vest, dar cu chinuri & dubii. Partea mișto e că am avut ajutor de la toată lumea în jurul meu, fieșce m-a ajutat cum a putut – chestie pentru care sunt recunoscător. Nu știu căt am și spus-o – dar sunt. Că ține apa, că nu; că ține de mine, că nu – rămâne de văzut. Două:
Dezavantaj: rusa. N-a mai fost timp, si creierul latin e altul.
Avantaj: loc de creștere. Însă cu asteríscul sănătații pe notele de subsol.
“Не годится ездить в Ниццу”
(ne gaditsya yezdit’ vf’Nitstsu)
Ultimele două luni au fost foarte mișto …
… umblat “creanga” ca țiganul fără sat pe varii coordonate (locale). Câteva zile când la unul, când la altul – recuperând, cu prieteni dragi pe care i-am cam ocolit cu voie anul trecut. Cu mulțumiri către Brașov, București, Snagov, Eforie, Dristor, Berceni, Aviatorilor, Chitila, tulcencelor șamd.
“Tinereţea cel mai mişto drog din toate timpurile”

(c) photo @ Matthew Kristall for The Sunday Times Style Magazine
–

Autumn.
Overcast and cool.
Woodsmoke-scented air.
Leaves in the yard.
We decided to go out back
among the tall hedgerows to rake and bag the leaves.
You said, in a very sexy voice,
“We’re out of garbage bags.”
And in your shrugging I might have seen
your breasts move,
Had they not been covered by
your fleece sweatshirt,
your work shirt,
and your T-shirt.
“Well, I’m going in,” you said.
Later, we heated up Dinty Moore beef stew
and then you went to bed.
I watched half a Jason Bourne movie.
Did I say orgy?
Sorry, my mind wandered.
I meant yard work.
by John Kenney /via https://www.newyorker.com/magazine/2018/11/12/love-poems-for-married-people
<3
“Îmi zboară mintea spre borșuri și salate. Parcă miroase a ciorbă în aer. Când nu mă gândesc la mâncare, îmi amintesc fragmente de poezie și muzică, străzi și senzații din București, prieteni și seri prelungite cu vin alb, de țară, de la bunicul Elenei. Îmi revin clar amintiri pe care nici nu știam că le am, priviri, bucurii, melancolii, frigul zăpezii și cireșii înfloriți. Număr pe degete lunile de când am plecat. Zece.”
din “Samsara” de Simina Cernat, Ed. Cartex, 2018.
Începutul la melodia asta:
Vacanță s-a terminat. În septembrie telefonul a sunat un pic la început, după care a tăcut agresiv toată luna. De m-am speriat – însă a început să-și ia revanșa în octombrie, cu tot felul de promisiuni & posibilități pe mai multe continente. ‘Cotro… drq știe. Este posibil ca sfârșitul lui noiembrie să nu mă prindă în țară. Bucureștiul se pare că și-a încheiat un ciclu. Are să-mi pare rău după teatru, drumurile bete din Ctrl până acasă în Cișmigiu și că n-am fost destul în QP, dar nu poți să fii peste tot. Și vara după Grădina Eden. Iar până la urmă de #Septembrie am avut parte anul ăsta, nu și de munte – anul nu s-a terminat încă.
Daca ML nu e, atunci… ce E?
Urcând și coborând scările de pământ de la Casa Căsătoriilor a fost una din cele mai fericite perioade ale mele, inclusiv cea petrecută în zona Trandafirului. #Septembrie.
Mr. R.S. said… `Are you happy?`

Yeah it hurts to think that the things can still go on
[…]
Are you happy now?Don’t chickeeeeeeeeeeeeeeeeeen out, it’s aaaall gooooooood / You’re aaaallowed to be what you couuuuuld
Punch drunk, dumb struck, pot luck happy happy
Punch drunk, dumb struck, pot luck happy happy
:)
De la 2013 putere:
1. Atenţie: când te concentrezi pe ceea ce-ți dorești nu ai timp de ceea ce nu-ți dorești.
2. Caută: caută și vei găsi. Corolar: încearcă de minim 13 ori. Și “Nu” e un răspuns.
3. +/- Efort (poz/neg): pozitivul deschide oportunități (în câmpul tău de “căutare”), negativul – alerta/fight-or-flight – îl restrânge, îl concentrează.
4. Mintea pe cale, nu pe rezultat. “Enjoy ya journey”.
Pe scurt: “La muncă! Nu la întins mâna.”