Category: post pt sufletul meu

le temps change

lucrurile. Dupa un bday Kirk la Cora lac mai cumintel anul asta, am bagat o Vama de control sparta de o furtuna de nisip. Foarte misto muzica-n Control – fostul El Comandante – pacat ca era gol, se va prezenta bine insa pentru la vara. Am fost la Fetesti si m-am urcat pe scara. It’s been highly emotional. Cumva prevazusem asta sambata seara cand m-a pocnit nostalgia. In locul nucului vechi era crescut alt nuc nou, acela de-l plantase Ionut la 11 ani, oare o sa se odihneasca in el copiii verilor mei?

Am gasit la CityMall rise & chicken. Amin! O sa ma duc cu condimentele mele de acasa si uite asa o sa-mi indeplinesc fantezia thai. Pe vineri intentionez sa inaugurez sezonul de inot. Odata cu asta lucrurile se vor echilibra. Apa-mi este auto-suficienta.

papureanu.txt

– mirosul de acasa, de apartament la bloc, ’80, nou, dupa vacanta. pepene.
– cum aducea oo si scovergi. cum aparuse bastonul.
– camara mica, pragul verde. caietele si rebusele.
– POVESTILE LUI, veioza. sculatul si mancatul noaptea. “Milo” “Ma-so”
– painea “plimbata cu trenul”, si merele ce sfaraiau pe cuptor
– scara de langa pod!
nucul
– Mita. pisica neagra, batrana si vanatoare.
– Bebi
– scule. casca de miner si toate sarmele posibile si imposibile.
– gospodar
– zgarcenia. si tigarile Carpati, si radio-ul, si cum omora puricii la pisici.
– si mergeam la pescuit, vai!, in padurile alea inecate, o nebunie lirica chiar, si pe canale. Litrarul. si povesti pe bicicleta. “Si uite asa te trezesti ca ajungi la pensie”. si gatitul pestelui in trei feluri (cuptor, ciorba, saramura si prajit)
– gradina. gutui. vara.
– cata dragoste era acolo si ce greu o arata.
– cum a avut grija de toti copiii lui, desi…
– a fost cap de familie
– ii placea sa povesteasca
– injuraturile fantastice cu anafura ma-tii si papucii si lampa. si evident, dumnezei.
– ii placeau glumele. si le facea. era jovial. mai ales cand iesea din casa.
– acasa era la Itza, la mama-sa
– cum l-a afectat moartea lui nenea Gica. de ii luam bicicleta pt mers la pescuit.
– ne trezeam la 4. facea mamaliga.
– era impegat de miscare
– Mihalus
– cum se ascundea de nevasta-sa sa bea tuica
– cum s-a imbolnavit si a scos tot ce inseamna sarat si alcool
– cum i se intarisera gingiile
– spre batranete s-au mutat in casa
– pareza sotiei
– si-a ingropat un copil. teribil! n-am fost acolo
– cum ma batea la cap cu telefoane sa ma insor “ma baiete, iti spun eu, 25 de ani” “mierea se masoara cu doua degete, dar nu asa, ci asa!”. farsele la telefon, si pe peron in Gara de Nord cand l-am ajutat sa cumpere nu stiu ce ventil rar. avea mult umor.
– cum isi lasase mustata dupa ce nevasta-sa nu-l mai putea controla:)
– cum si-a adus aminte pe timpul parezei lui de Andra, stra-nepoata
– ii placeau pisicile, tot, evident, fara sa o arate
– desene animate, la bulgari, si emisiunile si filmele lor
– vai! cata copilarie
– si Borcea pe malul ei
– la sf. mi s-a parut un erou
– moartea e ‘one thing to do’. sa te ingrijesti de exit. cutuma & familie.

– si tot acolo e

E scris atunci, completat usor dupa.
Desi… n-as vrea sa ajunga sa-l citeasca mama.

Parisian Skies

coldy-september

Parisian Skies…
Shadows beneath your eyes
All we have is now and the arc of your brow

iti ziceam la un moment dat dintr-o inconstienta temporala ca imi parea atat de bine ca te-am cunoscut la varsta cand nu mai erai nici tinerica dar parca nici nu te-au atins atat de mult ridurile, grijile… Dar nu ma ascultai. Erai prinsa in obsesiile si temerile tale: sa ai, sa fii, sa ajungi, sa-ti ajunga… Il iubeai pe L. si sufereai zilnic. Nu cred ca poti sa stii cat de dulce erai in amarul tau inghitit sec. As fi vrut sa fi fost acolo, sa-ti spun ca-mi pasa. Stiu ca nu se vedea de dupa propriu-mi gard ca si eu iubeam pe A.; sufeream amandoi ca prostii. Eram impreuna dar separati si nu vorbeam despre asta. Nu stiu daca am sa mai traiesc asta vreodata. Ce aveam eu in plus fata de tine era ca stiam ca va trece, pentru ca mai fusesem acolo, erau insa zile cand tu de abia te ascundeai, si probabil pe ascuns si plangeai… ah! cat te iubeam pentru asta. Si nu trebuia decat sa am rabdare. Apoi ne-am indepartat, amandoi. Ti-am zis ca o sa ajungem la stirile de la ora 5. Sunt atat de multe momente pe care am sa le uit, tu nu. Tii minte cand treceam amandoi pe sub valurile de langa digul (din fata liceului), cand te certai cu A. ca gainile pe teritoriu, cu cata pasiune m-ai sarutat prima data in Pulse, ce nervoasa si invidoasa erai cand ma duceam tot acolo sa ma imbat si sa dansez, cat ne mai plimbam … oho! atat de mult prin parcuri si stateam pe banci, te pizdishi degeaba acuma cu masina – e utila dar stii ca e o corvoada, cand am mers pe jos pana la OnPlonje Jr. si tipai la telefon ca nu, ca locul tau e langa mine, si ce mai fugeam de tine, urland si coborand din masina, si pe urma ma intorceam, venind la film totusi, savurandu-l, cand ma sunai de pacalici de pe telefonul de munca si ne certam pe tot felul de rahaturi ba ca-i stanga, ba ca-i dreapta si-mi aduceai mancare de la autoservire la birou. Si te-am pus sa asculti Interpol si te mirai. Ce este in poze am sa-mi aduc aminte. Cand imi faceai unele-n pat intr-un tricou rosu si te certai pana la plans pe parcare cu o vecina :) si racisei si vroiai sa-ti fac frectie cu spirt si ma exaspera ca facusei o facultate si … baremi atunci am putut sa am grija de tine fara sa ti se auda gura. Cand ne-am revazut dupa ce ne-am despartit de tot iti venea sa zambesti dar te stapaneai, mie mi se vedea burta, si nu mi-ai mai tinut mana langa sanul stang ca atunci cand nu mai vroiai sa-mi dai drumul si eu vroiam sa plec acasa, si calculatorul se repara in ore, in ore!… Si ochii aia ai tai frumosi pe care n-am stiut niciodata sa-i apreciez. Pozele tale de pe hi5, in care nu apare nici un baiat, te vor duce in Thailanda.

Mi-a luat doi ani ca s-o uit pe Andra, era intim vorbind atat de importanta pentru mine. Desi era invers. Si-am zis ca o sa tot scriu, macar prosteala noastra cu tenta de (c) pe care n-am s-o trec aici fiiind doar de-un … bot. Urmatoarea va fi si mai serioasa.

Your loss was mine too

.

Postul din 24 aprilie 2009

jdemii de oameni obisnuiti. rauri-rauri: pe strazi, pe drumuri, pe alei, prin cartiere. cata frica imi era de obisnuit, de comun, de moartea scanteii & other hippie shits; cat de mult mi se rupe-n cur de asta acum. tineretea asta mai dureaza mult?! …

Postul din 19 aprilie 2009

18-19 decembrie 1998

[…] Sunt doua alegeri pe care le faci (din care una in fiecare dimineata). Prima este ca acel sine-interior sa fie ceea ce conteaza cu adevarat (pentru ca-i singurul care este, si poate fi; altceva nu merge – in definitiv). A doua, alegerea de fiecare dimineata, tine de cum sa vrei sa fie totul in rest, ce a mai ramas daca extragi acel sine-interior, sub ce forma sa fie. Si oricum, tot ce este, este si din interiorul tau, caci altfel nu are cum sa fie. Doua alegeri. Asa sunt lucrurile.

[…]

Maine dimineata ma duc acasa, sa petrec Craciunul. Are sa fie frumos, deoarece (re)simt valoarea lui “impreuna”. (De fapt aceasta este Craciunul).

Frumoasa-i Dobrogea – update Niculitel

Niculitel03Niculitel 4langa Tulcea

Zona Izvoarelor este minunata. Desi drumul intre Valea Teilor si Niculitel e foarte rau, si merita doar o data pentru dealurile alea-mpadurite ca niste “sfere dulci pe  jumatate…”. Oricum nu este un drum pentru o masina joasa. Partea buna ii ca – aflai din surse sigure – de anul asta (2009) se apuca sa-l renoveze cu fonduri europene.

Niculitelul iti ia rasuflarea, si-i mai orasel asa. E locul perfect pentru copilaria lui Nica – ala universal din fiecare. Exista un drum care urca spre Valea Teilor, si portiunea asta nu-i asa rea – eh, nu la prima antena / monument, inspre a doua antena urci pe deal pe drumul din padure, nu cel cu pietris si se vede… ce se vede si-n poze.

Am ajuns ducand un drumet si la Isaccea – care-i chiar orasel-orasel – cu un downtown minunat, ce mi-a adus aminte de Mahmudia – o primarie foarte fistichie pentru o zona rulara in care cica s-au bagat multi bani. Se vedeau lacurile si ostroavele inspre ucranieni. N-am zabovit sa vaz si cetetea Noviodunum (“noua Dunare”? ntz! “noul fort”) next time. Data viitoare-i de bifat drumul spre Luncavita chiar prin inima parcului Macin. Oricum astea sper sa fie drumetii de recunoastere doar.

Am doua regrete pana la 30:
– n-am locuit in Timisoara (macar 6 luni sa fi)
– n-am facut doctorat (pentru experienta semi-academica)
daca ar fi un timp de facut copii acum ar fi, ca la 50 de ani sa le dai drumul bine.

Postul din 29 martie 2009

Shhh

– trebuia sa pun aici o poza inside the barrel
– 29, 30, 31 erau trecute ca ZILE LIBERE. fails, n-am cum. intuitiv sper sa nu fac puoc, ca de aia le pusesem
– n-am sa scriu aici cum am sa ma duc maine la mare si cum am fost azi. si nici cum o sa ma fofilez de munca 29-31. prea multa munca.
– vine sf. de luna si eu trebuie sa-mi fac rapoartele. n-am reusit sa fac nici un planning saptamana asta. tre’ sa fac mai multe planuri.
– nu-i o idee rea jurnal aici, dar ar trebui mai mult “track of time”. e important Mihai!
– s-a trecut pe ora de vara.

Postul din 21 martie 2009

Putine lucruri egaleaza cu un pupic furat Andrei botosita si fixata pe “jnuuu lashaaa, Dai, laashaaa…”. Plamani si pipote-n plus cresc si pocnesc in interior! Si nici nu-i ca Rebeca, care-i mica si sta la pupat, ca-i prostuta :)

Fost in Shout. L-au renovat. Dar fara pereti daramati. Si tot nu stiu sa puna muzica. M-am intalnit cu Octvav, spunea sa i-l aduc pe M.C. intr-o vineri. I will.

Postul din 25 ianuarie 2009

M-am saturat (iar) sa ascult ca manelistii indie la telefon in cluburi sau beat pe drumul de intoarcere. Noroc cu Shout. Bazaia in buzunar ca nu se oprise – in Mopht; s-asculti la baie :) ; si se terminase bateria dupa Shout – imi picau ochii-n gura de somn pe scaunul de la bar. Am o mica banuiala ca daca vreau putin, ajung (iar) in spatele tejghelei direct pe usebeul S-ului.
“Te insori cu mine?” “Nu.” – o sa invat vreodata sa ma port (frumos)?

lateredit: fusei pana la mare sa vaz niste valuri, si-mi facui o poftaaa… pfiuu! o mare asa verde, pe un cer `bacovian gen` cu ceata-n larg si un iz atat de puternic de aer sarat si curat, cu valurile alea care se arcuiau alb atat de bine… “vine vara bine-mi pare […]”.

Ovidiu

Nu stiu ce am cautat la Bucuresti. Treaba n-am avut da’ pt Dacris am picat totusi bine, cum banuiam. Pana la urma concertul din Laptarie cu The Amsterdams a fost misto, in asteptari. De fapt a fost mult mai misto. Ma gandeam ce poate fi frumos la varsta asta, sau una mai frageda, in afara de a intemeia o familie… sa faci poezie la corzile unei chitari pe-o scena. Faceau. “Pe genul” nobil asa. Acum ‘Taking care of Anna’ a fost atat de la locul ei; si nici de data asta n-au cantat ‘Petrolize all mice’ – o fi o chestie de (c). Vlad, tot ca ‘de obicei’, a batut in tobe mai ceva decat trupa, ce misto transmitea catre public, acum gasesc intemeiata disonanta fata de grup. E peste, si ar fi ceva sa-i iasa treaba lui. Si l-am gasit pe solist justificat in aroganta sa hartistica, e de acolo. De fapt mi-am schimbat perceptia de cand l-am vazut dansand prin cluburi … cu devotament. Hai ca nu vreau sa fac o cronica de groupie.

(as a gay groupie that I am I can say that http://lupinguri.blogspot.com/ really pays my time)

Foarte misto in Control. In sfarsit “the club”. Ne-am cam dansat, ne-am cam betivanit. Cred ca dam misto pe o alta retina, mai ales cand ne imbrancim spre pogo. Mi-am permis sa ma pierd: dansam spre final cu ochii inchisi si cand ii deschideam eram intr-o cu totul alta parte a ringului. M-a uns pe suflet cand au pus Evil si majoritatea stiau versurile pe de rost. Sentiment ciudat de acasa. Deci se poate, deci exista si aici o “piata”. Si as fi avut un alt playlist pentru zbantuiala, cel de-a pus muzica-n Suburbia dupa concertul de data trecuta o facea bine.

Stiu de ce nu mai citesc carti. Si aceasta non-relatie cu Lore din ultimul timp devine din ce in ce mai interesanta. As vrea sa-i ajung la radacini, dar nu singur. Ori R. a avut dreptate in ceea ce ma priveste ori lumina a disparut mai tarziu anul acesta si blestemata depresie de noiembrie a intarziat putin. A fost un an interesant. (As vrea sa aprofundez psihologia moderna si sa stiu mai multe despre biochimia creierului si alte lucruri inrudite.) Fara legatura, am inceput sa am blocaje destul de serioase cu munca si poate-poate ma paste o “hibernare” ca anul trecut. Dar pana la urma nu cred ca este important. Nu vreau sa anchilozez singurel intr-o casa mare si goala. Ca n-am. Astazi a fost ziua Andrei: “duoi dani”. Macar poze sa uploadez.

cand se stinge lumina

Baie-n we cu Petru & Marius. Cif proaspat posesor al unui costum full din bucati cumparate asincron. Dar ok. Apa rece, da’ rece – 15-16 gen – mi-au dardait oasele mai ales dupa. Balaceala-n soarele prins in causul adapostului  inmiresmat cu struguri negri & dulci si viepsii asortate pe masura, a fost minunata. We’re sounds like 30sh, dar nu chiar.

Acu’ ceva seri stateam cu Lore in brate intinsi pe capanea uitandu-ne la luminile blocului vecin ce crapau usor printre zabrelele jaluzelei. Se stinsese curentul si nu mergea nici televizorul, nici Internetul, nici masina de spalat si nici cuptorul cu microunde. Undeva peste drum niste oameni aveau cel putin unul din lucrurile astea. Amintiri comuniste de seminte de dovleac sparte la lumina lumanarii. Mintea-mi fabula pe tema cum ar fi sa fie cand o zi la noi, cand o zi la ei. Pentru cei fara copii pe lumea asta cel mai important ar fi poezia, singurul lucru de esenta intr-o seara timida inaintea depresivului noiembrie. Am vazut la Diverta “Le fleurs du mal” cu toate variantele posibile de traducere-n romana: Arghezi, Cosbuc, toti. Era 100 RON. Nu-i aveam in buzunar extra. Noi o scoatem la capat?

The Amsterdams o dau mai pe rock

The Amsterdams in Suburbia

Bucuresti – Suburbia – The AmsterdamsAci. Fost minunat – Amsterdami mai artisti, mai pe rock (da’ cu Vlad revenit la tobe:), s’auzea tata), mai maturi si parca ma inchegati (jam gen),si after-party-ul indiot ce urma. Mi-aduc aminte cand cerseam beat pe la diferiti dijei din varii cluburi, din varii orase “The Killers, The Hives, Arctic Monkeys! … c’mon”? Eh, numa’ asa fu. Orgasme multiple. M-a uns pe suflet! Si evident Interpol: “Roseemaaaaryyyy… heaven…”, si precum cover si dansat. O seara ca asta e ca o sesiune de valuri din septembrie, iti tine de foame niste luni.