Postul din 15 decembrie 2013

Am fost la un cros cu premii în Tăbăcăriei. Băi ce de feţe echilibrate şi luminoase, plezneau de sănătate – şi cu păsăret din belşug, nu mega frumuseţi, da’ iepe şi ţepene. Mulţi oameni cu vibe bun şi zâmbitori.

Diferă mult de moacele de beţivi din cluburi ce mi-au devenit a două casă de nişte ani. Tot timpul e o masă de oameni care iese aproape non-stop. Şi ei sunt mişto, dar sunt şi vicioşi, iar alcoolul a început să le muşte roşu pe faţă, şi cu cearcăne şi cu frustrache şi cu problemele personale. Au carismă da-s şi pe autodistrugere aşa.

Şi acum 1 săptămâna fusei la un miting de protest. ‘Ca-ţi-aş… numa’ ciudaţi. Multe faciale diforme şi asimetrice, cu câte o chestie motorie aiurea ori un ochi, ori gesturi de Bălăceanca. Sau golani-golani cu fulare de Faru şi pe spart seminţe, şmenari în trening. Ăştia-mi erau cu jerba civilă-n bâţ de găseau plăcere isterică în tăvălitul buturugii mici.

Acu… e la alegere: poţi să mergi peste tot, selectiv sau nicăieri, da’ pe bune… unde ţi-ai dori să fii?

Postul din 30 noiembrie 2013

Acu ceva zile, eram pe stradă cu rucsacul de la laptop în spate, când un ciutanel – să fi fost clasa întâi sau a doua – mă întreabă nedumerit: “Sunteţi la liceu?” :))) folosind plurarul politeţii, şi cu nişte ochi mari, dulci şi curioşi, uşor buflel, la rândul său cu un ghiozdan de şcoală în spate. Mă pufneşte râsul, mă fâstâcesc puţin şi-i răspund: “Nu, sunt la facultate” încercând cumva să o dreg. Se uita mirat când la mine când la adidaşii mei adolescenţi-sidefii şi nu ştia ce să creadă, parcă l-aş fi păcălit. Între timp mă îndepărtez. Aproape că mi-a făcut ziua respectivă :)

 

still cheating time successfully
 

ce înseamnă weekend – texte re-ciclate

scriam – binişor! – asta undeva prin 2002-2003… sau 2006? sunt curios să compar cu ce este pentru mine weekend-ul acum. revin :)

week-end-ul va deveni sfant! week-end-ul este sfant!

week-end-ul incepe vineri seara cand se iese fara intentii fioroase in oras (“la o bere scurta”) prelungita pana la un 2 intr-un club sticlind ochii la tinereturi.
sambata dimineata se doooarme pana la 11. cazul nefericit: unii muncesc si sambata:( Urmeaza o dupa-amiaza cu izuri casnice: se plimba catel, prietena, rudele; se fac treburi gospodaresti, se arunca un ochi peste felurile proiecte personale de care nu ai timp, se scalda ochiul si mintea la un film bun.
sambata seara se iese in oras cu pretentii. gasca mai mare, bere mai multa, urmata dupa caz de invariabile rotatii de cluburi si prea mult alcool pana dimineata. cu o asemeni invariabila shaorma candva intre 1am si 4am.
duminica dimineata: se doarme pana la 2 pm. (cazul super-nefericit: unii muncesc si duminica:(( ). se inghite galbenusul pana la 4-6 pe la teve fara sa se urmareasca ce-i pe ecran apoi urmeaza pana seara tarziu munca, ca deh… “pana luni trebuie sa fie gata” ceva.

varianta freelancer-iata: nu contaza ce zi e, toate-s la fel. se munceste, si seara daca se iese in oras si e prea multa lume atunci sigur e week-end.

bonus: Buc-ul are o minunata-minunata proprietate. este la 300 km (3 ore aprox. tren/masina) fata de: mare, munte si Craiova (pt. baieti).

Postul din 29 octombrie 2013

Weekendul 26-28 septembrie a fost extraordinar şi foarte plin – adică sâmbătă, duminică şi luni. Bucureştiul este o chestie de reracordare la un mine foarte-foarte viu. De fapt totul a pornit chiar de vineri noapte după concertul RatB în Doors când m-am întâlnit cu gaşca Robin pe la 3 AM de poşteau o votcă-n parcarea clubului… sigur că vin la un concert luni dimineaţa în Bucureşti! O să avem croissante. CrrrrRRRRrroissszzzaant… Şi-au avut. Ş-au mers toate unse. Dar chiar cam multe… “oare nu ne-ar pocni venele de la atâta bucurie”? Ei bine… nu.

Poate revin.

Postul din 12 octombrie 2013

Cum mă întreba Ruxa ieri: “dar tu cum rezişti aici”, aici = Constanţa şi rezişti = lipsa vieţii culturale (as we know it, dar pe trend uşor ascendent în ultimii ani blabla) şi viaţa slabă a cetăţii în general care să te ajute să creşti şi ea odată cu tine.

Bună întrebare şi mă jur că vara nu am deloc dileme din astea ‘telectuale.

Postul din 11 octombrie 2013

La una din 3 ture consecutive dintr-o plimbare noctura in cartier intalnesc cel putin 1 data masina de politie, si cel putin 1 data o situatie pentru care ma bucur ca exista acea patrula pe strazi. Nimic life-threating, dar cat sa faci sa bagi mana in buzunar dupa ceva teapan sau ascutit. Azi fu un cumul, desi nu prea in zona pericol:

– ala mare, sportif, atat de distrat in propriile ganduri incat a trebuit sa schimb directia sa nu ne lovim unul de altul. cand a ajuns in dreptul meu si-a dat seama ce facea, ca evitasem eu – a tresarit – si a mers mai departe
– sticla aia de Finlandia, goala, mareata, lasata pe bordura langa bancute la Dacia. tronand. i-am facut o poza.
– la T3 in intersectie, usa din spate a unui taxiu oprit la stop se deschide si unul alcoolizat bine incerca sa iasa din masina. sofer era calm la volan. dupa ce deschide larg usa isi da seama ce face si se asigura sa nu vina vreo masina din contrasens – nu era nici una oricum, din reflex ma asigurasem si eu si soferul din prima secunda – da din cap ca e ok si isi continua incercarea. soferul il fixa cu privirea in retrovizoare si un pffffff pe fata.
– boschetara care a locuit deasupra mea 1 an cu ex-Stere senior langa un butic, always “a pleasure” to the eye. a trecut destul de mult timp si inca nu stiu daca sa ma fac la ea c-o lovesc sau sa o salut omeneste cu macar un zambet. inca indecis.
– la B. dupa Peco unul – tot alcoolizat, iesit dintr-o masina intentioneaza sa se urineze direct in florile de acolo. ma uit la el daca isi da seama ce face, de-i tupeu, daca-i violent, daca o si borasca. ma uit la el mai mult, isi desface usor cureaua la pantaloni – da! are chiloti non-ieftini – si continua, ma observa ca ma uit la el si cu ridicat de umeri imi zice “scuze, frate… ma pis”, ii raspund “pentru?”, rad usor si trec pe langa. intre timp colegul din masina din care iesise (soferul, de etnie tatar) usor-usor incruntat probabil sa se asigure ca asta nu face ceva aiurea. sigur se va stropi pe pantaloni bine de tot si urina aia o sa miroasa si a doua zi pe ciment. ar putea sa se urce pe gardul mic de piatra si sa faca direct pe pamant – nu e chiar atat de beat sa nu poata – dar… nu ii zic nimic, trec si-i las.
– la 100 m mai incolo unul in geaca neagra, descheiata scoate cheile la masina – o Skoda neagra – si isi aranjeaza gulerul la camasa cu un zambet impacat, smecheros de auto-multumire. as fi jurat ca vine de la vreo domnita futut si era foarte mandru de ce facuse. parea chiar ca iubeste.
– mai devreme peste drum 2 adolescenti arunca un ambalaj la cosul de gunoi fara sa-l vandalizeze. Slava Domnului!
– mai pe langa piata coboara dintr-o masina un cuplu middle-class. ea pe toace, blugi, pardesiu, par lung. el burtica si cam abtiguit. trec pe trecere si el se rezeama de o masina cu ‘stai putin’ – de fapt e cam praf. ea “hai ma acasa”. ăsta intra intr-o perorare comica ca ar mai sta sa bea, ca vezi cat de obosita e ea, ca unde mai merg, ca face ce vrea cu sotia lui, da hai ca merge, stai un pic, da… era rupt si cauta atentie. ea condescendenta, vrea doar sa-l vada urcat in casa. ma abtin sa nu ma pufneasca rasul decat dupa ce ma departez destul. inca palavrageste ca el poate, ca…

Nu-i luna plina.

Cam atat. Asta intre 2-3 AM. Vezi Corina?

P.S. acum imi dau seama ca jumatate din intamplari – 4/8 – sunt legate de alcool. sincronicitate?
2. mr. Nita, erai pe cofeina in seara aia – dupa 1+ luna fara ea in sistem.

Postul din 21 septembrie 2013

Foarte mişto prezenţa maşinii de Poliţie aseară la Moonlight Party – o adunare “câmpenească” într-un garaj, pe DJială şi cu oameni drag de ‘altceva’ – care au stat şi au … pur şi simplu supravegheat până pe la vreo 3 dimineaţa fără să intervină din câte ştiu şi la ceva metri depărtare. Şi păreau trupeţii din cartier. Foarte… civilizat.

Bine, plăcutul ăsta vine de la distanţa vârstei în care să umblu fără bilet pe RATC mi se pare ceva ruşinos – pentru că vreau ca serviciul ăla genial de a mă plimba pe mine şi pe alţi 20 cu maşina să fie răsplătit, şoferul ăla să fie plătit, să aibă asigurare de etc. – iar femeia de serviciu din scara de bloc care face curăţenie îi dau bună ziua cu respect – şi-mi vine să-i bag 5 RON în buzunar bonus că face ceva ce eu ar trebui să fac, sau toţi din scară, pe rând, şi o face ea. La 20 de ani să circuli fără bilet era o mare haiducie şi jobul amintit era o ruşine de nu merita nici un scuipat.

#Constanţa va deveni un oraş mişto pe partea de distracţie, se mişcă lent, dar sigur şi pe trend uşor ascendent. Din păcate cred că voi ieşi cu totul din categoria de vârstă până să devină ce mi-aş fi dorit să fie când eram ciutan. Dar pentru Andra…

“Puterea intenţiei”


“Puterea intenţiei” – Dr. Wayne W. Dyer, Ed. Curtea Veche, 2013.

Crappy şi cu foarte multă spălare pe creieri şi vorbe degeaba cu sens generos, gen bla-bla. Se desprind urmatoarele:
– se acceptă existenţa “intenţiei” precum câmp energetic(?) general, primordial, infinit, necuantificabil şi etc. la care te poţi conecta, poţi crede în el, te ajută, te-te. se poate inlocui ‘intenţie’ cu Jesus, Buddha, Dzeu, 42 sau dacii&romanii. sau orice altceva. chiar apare pe undeva un ‘What would Jesus intenţia do?”
– şi vibraţii înalte (Binele?) şi vibraţii joase (Răul?), cu puterea de atracţie: vii cu vii, curvele cu curvele. what’cha want?! pe genul ‘eşti ceea ce gândeşti’.
– şi! nerezistenţa la schimbare. acceptarea a ceea ce ţi se întâmplă, un fel de ‘in the flow’. remember 1 aprilie 2011. basically, stop worrying about it.

Dar pe lânga astea două golduri:

1. take this! Viktor Frankl

Sentimentul scopului. Ca răspuns la întrebarea Ce ar trebui să fac cu viaţa mea?, vă sugerez un singur lucru, de vreme ce aţi venit în această viaţă cu nimic şi veţi pleca cu nimic. Puteţi să o dăruiţi. Veţi simţi cel mai bine scopul punându-vă viaţa în slujba altora. Când o dăruiţi altora, planetei şi Sursei dumneavoastră, trăiţi o viaţă cu scop. Orice aţi alege să faceţi, dacă sunteţi motivaţi să vă aflaţi în slujba altora, fiind detaşaţi în mod autentic de rezultatele materiale, veţi simţi că aveţi un scop, indepdent de cât belşug veţi primi înapoi.”

2. my #3: “atitudinea pozitiva deschide”
(“vreau” accentuează lipsa, “mulţumesc” atrage conjunctura posibilă)

“Un mesaj adresat câmpului intenţiei, care spune: Te rog, trimte-mi mai mulţi bani, arată că vă consideraţi într-o stare de lipsuri, dar Sursa nu percepe lipsurile. Nici nu ştie măcar ce înseamnă să nu ai destui bani. Astfel, răspunsul ei va fi: Te afli în această stare pentru că aşa gândeşti, iar eu sunt gândirea prin care faci asta, şi atunci îţi ofer mai mult din ceea ce nu vrei şi nu ai. Reacţia dumneavoastră dominantă de eu va fi: Dorinţele îmi sunt refuzate! Dar adevărul este că Sursa universală cunoaşte numai belşugul şi dăruirea şi va revarsa suficienţi bani către dumneavoastră dacă intenţia este: Am destui bani şi îngădui revărsarea spre mine a ceea ce am deja de-ajuns.”

 

Ale mele:
– gândul poate influenţa o particulă subatomică (true quantic story), un munte însă … mult mai greu. una este să ridici 10 tone cu o undiţa de pescuit sau cu un scripete de gospodărie alta cu un utilaj industrial adecvat (care consumă ţ L de motorină pe oră). but power to the many, via Gustav Le Bon.
– felul CUM priveşti lucrurile care se întâmplă le va schimba. de ce? pentru că tu te schimbi/deschizi la posibilităţi şi abordări noi şi creative. lucrurile oricum se întâmplă, se schimbă şi fără tine. mai rămâne dilema: dar cum se atrag? (telepatie şi incerta ‘putere de atracţie’, derivată cumva din sincronicitate, precum rezultat din Big Bang când toate lucrurile au fost 1, vezi Kabala jiet)
– credinţa într-o forţă superioară divină modifică psihicul fragil spre pozitiv şi conexiuni nebănuite. e mare lucru, încă nu avem dezvoltarea necesară pt autosusţinere by default.
– Universul este nelimitat-ish, deci poţi să ceri oricât; posibilitatea ta de procesare este totuşi limitată (70-100 de ani în cazurile fericite).
– nu vibraţi (a se citi ‘a-ţi concentra atenţia / efortul’) pe lipsuri. vrei pe plus, nu pe minus.
 

Esther Perel: The secret to desire in a long-term relationship

– cerem prea multe de la 1/2: şi friend, şi spose, şi lover şi confident şi p.mea. 150 de săteni întrunul.
too much. nu iese, doar dacă este un creier deosebit. ‘deosebit’.

– da, libertate pt că atunci când apare distanţa imaginaţia kicks in and then…
– SPAŢIU sexual, promite-l şi oferă-l altfel… sula
– fanteziile sunt importante, nu le omite, şi sunt pe invers cu ce susţii pe timp de zi, de obicei
– sexul e un rol. are nevoie de scenă, altfel nu prea funcţionează.
– sexu-i limbaj. tell a story. nu-i doar un comportament.
– “misterul nu se referă la a călători în locuri noi, ci la a privi cu ochi noi” Proust

– viaţă sexuală are ups&downs. use it. şi e pe construială, nu e de la sine, nu-nu.

————-

– după ce bei, echilibru psihic cum îl iei?
(le: prin reset, intoxicaţia e reparată prin ‘set to default factory settings’, bio-electronic).
– positivity opens
– the positivity scan: works prin rewiring. attention span. jumătatea plină. refăcut?

AMUSED
AWE
GRATEFUL
INSPIRED
INTERESED
JOYFUL
LOVE
PROUD
SERENE

P.S. nu-s persoana potrivită pt sfaturi relaţii de lungă durată, din contră. la ce aş avea competenţe ar fi cum să le tragi pe nas pe fast-forward, cu maximum de randament din toate pdv.

Postul din 14 septembrie 2013

“Orgasmul” primul duş cu apă caldă după revizie. Apa caldă – unul din avantajele civilizaţiei atât de puţin apreciate :).

Ultimul val, aşteptat, cu manevre, glisat mişto pe sub buza, stânga-dreapta de câteva ori … oh daaa :) la El Comandante, după-amiază, neaşteptat.

Analize medicale IDS Constanţa

Analizele medicale gratuite eliberate de medicul de familie prin CNAS sunt valabile doar 1 lună. Analizele mai vechi de 1 luna şi, atenţie!, care au data incorect imprimată nu vor fi acceptate. Aşa cum am păţit-o azi la IDS Constanţa din cauza unui 9 care era printat aproape ca un 8. Salvaţi-vă timp&draci cu puţină atenţie la momentul oportun.

Deci atenţie la data când medicul de familie vă eliberează buletinul de analize: scrisul să fie în clar şi citeţ – chit că-i printat. Birocraţie 4ever! (P.S. Cred că la un moment dat o să fac un parteneriat cu mr. Gogu şi să pun p’aci reclame la medicamente ceva. Oare Viagra Nurofen s-ar vinde bine în Constanţa?)

Postul din 8 septembrie 2013

Photo0272

Am petrecut un we fabulos. Vineri am fost la un botez unde m-am plictisit puţin, dar am învăţat şi aflat nişte lucrurile la care-mi doream răspuns. Şi l-am descoperit pe Silviu Covaci un folkist, nu chiar pe folk dar de un show şi mai ales o dăruire… mişto-mişto. Şi-o sâmbătă după-amiază petrecută-n London la o berică după baia zilnică încercând să încropesc un articol despre #roşiamontană.

Şi sâmbătă am fugeat cu Marean şi două mândre de-ale lui în Vamă. Cu un pitstop în Costineşti la HOP în Vox Maris-ul mişto renovat. Vama, ca Vama… cu beute, întâlnit mulţi prieteni tomitani, făcut muci, pierdut firul, îmbrăţişat toaleta etc. Cam the usual. Iar duminică am avut inspiraţia să facem o baie la Shabla pe care n-am mai văzut-o de mult, şi odată ajuns acolo să-mi dau seama cât de mult mi-a lipsit şi cât de mişto poate să fie locul ăla, şi cât de good vibe e. De ceva veri aşa fac: când vine toamna – dar de ce n-am fost mai des? În fine… A fost ca marele fix. Cam agitată apa – M. era ca într-o cutie de Pepsi :) iar eu mi-am pierdut, iar!, doapele de urechi nu-mi dau seama cum. Şi cu un pic de adrenalină feminină căţărându-ne prin capacul de la peşteră. Băi, cât de magic e locul ăla! Plimbat copchii un pic p’acolo.

Iar apoi o masă leneşă la Dalboka cu amintiri amestecate de nostalgie şi regret şi… îmi aduc aminte când începusem să-mi displacă pentru că mergeam aşa des şi era cumva highlight-ul de ce se putea face. Aşa pe sărăcie şi pe provincialism. Şi ciondănelile cu Lore şi cum o iubeam şi cât era în capul meu de fapt, şi ce a contat până la urmă în final. Şi tot felul de gânduri din astea. Graficul e în jos, clar – fără suprize şi fără panică: what goes up must go down.

Am băut apoi pe seară o cafea la un loc şmeker în Neptun – Efendi, foarte pe şic, foarte pe oriental. Oare de ce în Cţa nu avem baruri din astea? Degetul mare de la mâna stângă nu mi-a tremurat aşa mult, deşi abuzasem, nu ştiu de la ce e. Poate aflu luni.

Salvaţi Roşia Montană. Sau nu.

[acest articol este inca in draft/pending. sper… nu mai este cazul l-au scris altii, si profesionist.]

Proteste Rosia Montana 2013

“Uniti-salvam-Rosia Montana!” Imi plac foarte mult miscarile de protest anti-RMGC guvernare capitalism etc insa am o problema cu acest slogan: nu vreau sa salvez Rosia Montana. Mai mult decat atat as vrea sa fie rasa de pe fata pamantului. Cu totul. Pentru exploatarea resurselor de acolo pana la refuz, pana la cand nu va mai ramane nici un pic-picut. Populatia de acolo? Stramutata. Cu forta? Nu, intr-un lung si natural proces de expropriere si dezvoltare economica (dar nu in 30-60 de zile). (Paranteza: daca s-ar da drumul la proiect minerii actuali ar lua cea mai mare teapa, in cel mai bun caz li s-ar recompensa mutarea – cumva ca in in Valea Oltului, ceva bani de nou start. Taranii insa – si proprietarii de terenuri “extra-vilan” daca exista este posibil sa se imbogateasca la fel cum s-au imbogatit cei ce detineau terenuri / cotete / gradini in jurul oraselor. Imbogatit la nivelul a 1-2-3 apartamente). Patrimonul national si/sau UNESCO? Mutat, cum a facut Ceasca cu zeci de biserici. Galeriile romane? Cateva poze si la revedere.

Am insa o potential foarte mare problema cu dimensiunea ecologica a proiectului. Lacul de cianurare – care cf. proiectului (“cel mai mare si cel mai important (?) proiect minier din Europa” la ora actuala) ar putea rezulta o importanta problema ecologica – a se citi dezastru. N-ar fi primul lac de cianurare din tara – unul este chiar in zona (iar canadienii promit chiar sa inceapa ecologizarea lui) – dar ar putea sa fie urmatorul accident eco, patru la numar pana acum, unul din ele la Baia Mare – cel mai cunoscut – ‘fratii’ unguri au tras greul pentru el.

– participatiune: 19,31% = ce?
– ecologie? dezastru? biggest? pareri avizate, Ministerul Mediului? ajunge pana in Delta – cam da. ar fute tot ce inseamna apa potabila in zona? cam cat timp? niste cifre.
– lacul de cianura isi revine in timp? da. canadienii cu criogenizarea? f. protectivi.
– extra metale? arseniu, titan, vanadiu si altele. furt / inselaciune sau neoportunitate de exploatare?
– tacere media. cumparare? fidelitate contractuala? non-target? adica moartea unui rege tigan e subiect si protestele unei noi incipiente societati civile nu-i? nu e. cainii comunitari e un subiect mai mare? este, e mai universal. si potentialul conflict din Siria e mai mare.
– banii publici, banii “nostrii” niciodata n-au fost un subiect bun de dezbatare civila. nici pe vremea lui Caragiale.
– bunul simt jurnalistic via @AlJazeera. extern, ca la noi… Brucan a fost ingaduitor cu 20 de ani.
– finantarea FânFest?

Si the big one: Marele Furt. De fapt RMGC cat investeste? Si cat e dispusa sa astepte? Si de ce? Furt la noi / business afara. De fapt spaguit ‘regimul Nastase’, schimbat cu ‘regimul Basescu’ care a cerut mai mult, l-au refuzat iar compromisul a fost “aduceti mai multi bani in .ro”. Prin publicitate, prin festivaluri, prin finantare actiuni civice. Voi veniti cu banii, noi venim cu o mana de ONG-uri. Uite prin ce firme trebuie sa curga publicitatea.

– exemplu de activism constantean folosit either way de ambele tabere.
metropotam / infografic / hipstareala (agatamente / concerte / Universitate ’90; naivitatea revolutionarilor din ’89 – CE? A CONTAT PANA LA URMA? nu)
– pe langa balbele clasei politice – gen “am o parere dar nu sunt de acord cu ea” a primului ministru sau prilej de manipulare pentru presedinte.
– de ce se iese in strada? de ce core-target 25-35? de ce corporatist? e o alta discutie, dar in mare… e de bine. din bine. de sanatate sociala.

sursa foto: nu stiu, n-am salvat, nu regasesc.