Postul din 3 mai 2013

De dragoste, două concluzii:

– ce-mi doresc cel mai mult este să găsesc o parteneră care se scoată din mine îndrăgostitul ĂLA, eu fiind cel mai îndrăgostit de mine cel îndrăgostit. asta caut. relaţionarea profundă cu partenera este mai mult decât secundară, ba neimportantă aş spune. ceea ce evident nu e chiar bine, dar cam aşa e. foarte multă vreme a trecut ca să-mi pot da seama de asta. mierea e la mine, nu la ea. perverso-sentimental ca un hermafrodit :)
– mi-e frică de relaţii stabile ca de dracu’, încă. când le aleg, le aleg ca să ştiu din start că nu ţin – cum am facut cam până acum, mai ales la cei 20j de ani tineri. când apar partenere compatibile pe termen lung mă (cam) întorc cu spatele şi o rup la fugă. însă nu de sufocare mi-e frică, nu atât de mult, ca atunci când eram puşti, ci de altele: monotonie, blazare, rutină; maturizare, responsabilitate şamd.

Postul din 30 aprilie 2013

Coborâtul podului de la tunel din parc, pe bicicleta închiriată, doar cu o mâna – pe frâna bună, iar în cealaltă două îngheţate mari la cornet, alunecând spre A. ce stătea lungită în iarbă pe izopren. Cu gura până la urechi, cu “fă-mi o poză, fă-mi o poză” ca adolescenţii. Brain novelty, brain in love. Cred că e maximul de cât am putut trage: 35 de ani. Partea asta n-a fost rea deloc, din contră.

Postul din 28 aprilie 2013

o bere la Horia

Cea mai frumoasă zi de anul ăsta, pân’ aproape de Florii, fu o duminică petrecută total aiurea şi pe genul hai-s’o-ardem prin baruri cu Diana. Trezit pe la 13-14 după o seară probabil lungită degeaba am-uitat-unde, ajuns la Irish pt “cafea” şi acolo luat un Guinness, şi încă unul de am stat vreo doua ore. Pe urmă schimbat în London, şi încă o bere… şi uite aşa până la miezul nopţii, din bar în bar. Şi-a fost minunat! Atunci mi s-a părut că pierdeam timpul şi că fugeam de “nu vreau să ajung acasă” – which I did, dar retrospectiv mi s-a părut splendid. Ca o zi superbă doar pentru mine pe care nu o mai avusem demult şi cu o companie placută care funcţionează pe plus. Zi care n-a ţinut musai de proprietăţile anxiolitice ale alcoolui ci de leisure-time…

Asta până vineri. De un road-trip la Izvoarele care m-a uns pe suflet. Acum asta e cea mai frumoasă zi, încheiată rotund şi la final. Şi cu nişte arcuri peste timp de 1 an, cu îngropat nişte morţi şi realizat lucruri, şi nişte chestii personale atât de puternice prin similitudine, alea-alea… de îmi dau seamă că încă mai am multe de învăţat. Se pare că asta nu se opreşte decât dacă vrei. Şi ca laţele dintre “ce vrei” şi “ce se întâmplă” sunt. Deci în esenţă se reduce la… ce vrei? Ca-n ciclurile imberbe ale revoluţiei permanente – una din puţinele lecţii comuniste bune.

Postul din 11 aprilie 2013

Mă întreba lumea când slăbisem “Dar ce ai făcut? Cum ai făcut? Ce regim, cum?!”. Da, era un secret: mâncam doar că să mă hrănesc, n-am mai mâncat pentru a compensa daaaar… 0 compensare. Zero. Se echilibrează în câteva săptămâni (5-7). Cum să faci să nu mai mănânci precum compensare? :) Compensezi cu apă – câte un pahar mare plin tot timpul pe birou lângă tine. Da, implică drumuri scurte&dese la toaletă. (După care se întâmplă o chestie de începi să mănânci cu creierul ci nu cu stomacul, impulsul de foame este ignorat complet, nu ştiu cum să explic. Chestiune care neantrenată dispare în timp şi revii pe media socială.)

Postul din 7 aprilie 2013

Despre ştiri

Am avut doi bunici. Cel puţin în ultimii 20 de ani, aşa cum îi ţin minte – poate minus ultimii ani de viaţă, au urmărit ştiri. Prin ziare, unul sau mai multe, locale sau naţionale, prin telejurnal – cel de la postul naţional, mai ales cel de seara, şi uneori, pe la prânz chiar şi la radio. În pricipal, în rarele comentarii pe care le prindeam sau mormăituri despre ele, erau despre politica românească – era imposibil post ’89 să fi fost adult şi să nu fi fost prins în isteria capitalismului de grădiniţă care se întâmpla atunci – destul de multe despre “externe” şi parcă unele despre economie, ce s-a mai scumpit sau nu.

Hai că astea despre economie mi se par relevante, dar… până la urmă, să fii conectat la “ce se întâmplă” în jurul tău, la ce le-a folosit? Ce-a fost cu adevărat util să ştii că un anume preşedinte de stat a fost reales, că Icsulescu de la nu ştiu ce partid a făcut ceva, că… Să umple timpul unui pensionar, asta înţeleg. Dar poate la fel de bine ar fi putut să fie cioplitul în lemn sau biliardul. Este hardcodată nevoia asta de informare despre semenii tăi? Şi ăia departe de cercurile tale sociale cele mai largi. La ce bun?! Bla-bla…

Identific trei componente:

  1. da, există ceva hardcodat în nevoia de a fi informat. şi nu e nimic rău în asta, din contră. e bine să ştii că la americani a ieşit preşedinte Obama (un negru), că a mai pornit un război sau că anul asta salariile la bugetari… asta la pensie o resimţi oricum.
  2. mai există componenta de couch-potato. e foarte comod să iei telecomanda în mâna şi să vegetezi în faţa televizorului, necesită minimul de energie faţa de orice activităţi cât de cât “active”. ceea ce în timp tâmpeşte, normal.
  3. şi, pe lângă ştiri, mai sunt şi talk-show-urile, hai să le zicem politice, care nu-s de informare, ci sunt de confirmare, pe genul OTV (s-a închis, era ceva special – subiect de studiu pentru generaţiile viitoare) sau când se strâng zece deştepţi ca la Antene-like să înjure un subiect – de obicei în conformitate cu agenda finanţatorului – ignorând jurnalismul şi laudându-se cu raitingul celor de la punctul precedent, având segmentul lor dedicat de consumatori dar a căror putere de cumpărare de fapt nu ştiu cât de mare este (ştie cineva?) şi oricum variază până la maximum de 20% din electorat. asta-i partea de #hater şi e cea mai nasoală. alimentează…

În rest de bine.

Postul din 30 martie 2013

Am început să am o reacţie ciudată la tradiţionala urare: “Sănătate!” când o aud în jurul meu. A început să mi se pară deplasată ca şi cum cineva ţi-ar da sănătatea respectivă şi nu ţine de ceea ce mănânci, de cum gândeşti, de cum ai grijă de tine, de a nu trena afecţiuni ce sunt incipiente şamd adică de tine în primul rând. Bineînţeles există o loterie genetică, există accidente, există… dar atunci n-ar trebui să ne urăm “Noroc!”? Mă uit în jurul meu şi lumea şi-o cam face cu mâna ei; şi nu este vorba de o manie de control, nici de a fenta eternitatea, nici… Probabil vine de la multele lecturi medicale din ultima vreme. Baftă!

Postul din 23 martie 2013

Sunt amintiri şi numere de telefon pe care oricât ai încearca, şi oricât alcool şi timp… ba nu destul.

Din mica experienţă de naş adhoc de cupluri din iarna asta am învăţat că sunt bun la a potrivi psihologic doi oameni în intimitate, în dormitor, între patru ochi etc. dar am foarte multe de învăţat în ceea ce priveşte a-i potrivi şi în societate, la restaurant, la ziua de salariu, la o nuntă şi-un botez şamd. Că nu se stă cu nasu-n păsărică nonstop, mai contează şi multe altele, iar cuplul există şi în afara dragostei. Poa’ era bine să-mi fi propus să fiu codoş, pe genul amanţi, decât “naş”.

În rest în semi-pomişor cu munca şi cam atât.

“Incognito”

“Incognito” de David Eagleman (2011)

– map of a brain. conştientul este ca un ziar al unei naţiuni de inconştient. naţiunea merge de la sine, în ziar apar lucrurile importante, ca un brief pt un CEO.
– conştiinţa = conştient of conştient , ha! apare şi la câine
– vizualul este reconstruirea realităţii în cadrul creierului => tricks&trips
– if blind if refacere => scrambles => 2 weeks of reînvăţare nou “limbaj”
– new input: sound glasses => tot 2 weeks de acomodare
– if diferenţe între predicţie (cortex) şi input (occipital) => corectură. if corecţia este prea mică => se face inconştient (out of conştient). Ex.: mersul pe bicicletă, mult efort la început, natural (embedded) după luni.
– tot din acest motiv nu te poţi gâdila singur. ai putea cu delay trick. asemeni schizoizii pot.
– metafora apei vs. realitate, şi bula de aer. realitatea din jurul nostru este precum apa pentru peşti. şi din când în când o bulă de aer ne mai arată despre “adevărata” natură a sa, sau ne face să ne punem întrebări (ce-i “apa”?).
– creierul nu este asemeni unei linii de asamblare ci are mai mult dinamica unei pieţe, cu conexiuni peste tot. nu se rulează 1 singur program, precum monotaskurile maşinilor de calcul, ci mai multe => democraţie şi 1 winner.
– implicaţiile unei decizii de a mânca o ciocolată (de la glicemie, la nivel colesterol, la preţ, la semnificaţia socio-culturală, la…) => conflict şi multiple-faţete umane.
– alcoolul nu este un ser al adevărului, ci lasă să iasă la iveală programe care au fost ‘înlăturate’ pt coerenţa realităţii şi best-of-survival rutină.
– pe lângă filtrare sunt importante şi stories de coerenţă a realităţii cf. rezultatul a mai multor subrutine, uneori în conflict. de aceea dacă stimulul extern does not compute => religie.
minds seeks patterns

Să înţelegi cum funcţionează creierul sau conştiinţa prin determinism (reducţionism, uateva) este precum ai încerca să înţelegi undele radio desfăcând aparatul bucăţi (sau a înţelege un episod din The Simpsons analizând circuitele televizorului). Nu este abordarea cea mai bună – ba chiar e defectă din start, dar este un început.

Postul din 14 martie 2013

Un sms primit de la o amică: “Primul meu Xanax !”. Ah… pe care-l arhivez cu frică. Nu-mi doresc să ajung acolo şi trag speranţa că anume cu alegerile bine făcute şi cu ceva efort în acest sens – precum cel din această toamnă/iarnă – poţi să nu ajungi aşa.

fails.txt

Cele mai importante lecţii din graficul de viaţă, ăla de 10 ani:

  • marele secret al succesului în muncă este perseverenţa
  • nu face planuri foarte complicate
  • ţine-ţi mintea ocupată, tot timpul
  • nu te purta foarte corect cu damele

M

Postul din 17 februarie 2013

Dacă uiţi mai mori un pic. O seară de un before&after pe care am să-l înţeleg mai târziu, crez:

– ala pe strada cu monociclu in iulie 2009 era real? sau a fost halucinatie?
– iesit cu Cata in London, junghi sub inima + usoare palpitatii + un pic puls accelerat. de la berez, sper. reglat “junghiul” cu un pumn in piept. worked. dat drumul la pantaloni.
– mers in British, barfa cu Mihai S – ce-o sa mai citesc nou si de ce am citit ce am citit pana acum.
– verisoara lui Cata imi spune ca vazuse ieri (!) in Tomis III unul pe monociclu care corespunde fizic cu al meu. sansele ca ala sa fi fost real se ridica considerabil. dar de sincronicitati… whaaaaat da fuck.
– ne-a dat afara muzica proasta si data din ce in ce mai tare.
– ajuns in El Comandante, la o sarbatorita. faza cu platit intrare. de fapt nu era cu intrare si s-a revansat clubul prin dat la masa 1 sticla de votca moka. ole! decis sa ma fac dintr-un pahar, augumentat, did
– barfit de la balcon cu: ala e un prezervativ? era. ce inseamna barfa? avea dreptate. aia e Taur? nu m-am dus dupa ea. R.?
– m-a salut creata ori ba? s-ar putea ca ba. simpatic ca ne-am pupat emfatic cand ne-am intersectat. duuuuull.
– Pax prin tel n-a vrut sa vina in Goblin, vroia doar la berez
– dansat, luat E. la dans. sau invers? misto
– intalnit cu M. => hai in Goblin. luat si roscata.
– la plecare pupat pe obraji cu simpatie sarbatorita, chiar se bucura de ziua ei si-o traia frumos. mi-a placut asta.
– platit intrarea in G. shot tequila, bleax.
– muzica sux. Taz o freca iar pe langa DJ, dar adevarat a avut 2 sesiuni simpatice din care una am dansat-o, dar cred ca din cauza ca eram beat, dar era indie! in club ctean, for real!! principalul o ardea pe reggae, kkt.
– spre baie vazut actual C., ba era si ea de fapt. la intoarcere intalnit Iuli, simpatic, gen pe dor, luat in brate. era si E. la al doilea susu strans de mana C. si ignorat-o, bine ca era in partea cealalta. muzica tot sux. cei doi au plecat.
– vazut-o pe Il Gatto, bucurat, m-am dus sa-i iau de baut. s-a facut ca nu ma recunoaste, cerut scuze si retras. intrat pe FB si unfriend. dat si C_ei. de liceu.
– zambit cu gura pana la urechi la un pogo. se tot baga un BMF sa opreasca pe unul, dar care nu era violent, dar poate stia el ce stia.
– hai sa plec, mers pana acasa pe jos, cu gandurile-n 7 colturi.
– inainte de a pleca din zona, hai sa intru in London pt un mic check. mesele goale, luminile stinse, la bar nici un scaun liber, toti niste obositi si Mircea DJ in mare-mare verva la pupitru se distra singur de minune cu muzica data tare :)) haios ansamblu, dar n-am ramas, am uschit-o
– pe drum intrat la Turkish pt falafel si n-aveau decat carne, refuzat. pe Tomis era un codoi la shaorma inauntru, oho.
– 2 vise de super-vise, pe compensat. unul cu mega-valuri de tzunami, pe care le luam in Mamaia, si nu murea nimeni (era ca la masina de spalat) care se loveau de cladiri si faceau butoaie uriase de-o plenitudine si-o bucurie si… valeu. si lumina.
– trezit C. ca de-am dat sms-uri aseara, ca i-am facut pensionari. verificat, se pare ca am clapanit in mai multe parti, cu regrete, as always.
– dar a fost o seara misto

Postul din 16 februarie 2013

Cum se face că sublimarea durerii, stimulentele (alcoolul, cofeina, THC şi altele), inhibitori SSRI sau IMAO etc. forţând căile neuro obişnuite de legătură fac loc altor sinapse, reducând procese vechi şi “dăunătoare” (evident, şi putând a le potenţa în acelaşi timp) înlocuindu-le cu “chestiuni noi”, nemaîntâlnite de subiect până atunci, crescând într-un fel – considerabil şi uşor cuantificabil – creativitatea şi inventivitatea? Cum se poate ajunge la acest “proces” în mod endo, natural fără ajutorul substanţei externe? E vorba de evitarea mecanismelor “defectuoase”: saturaţie, rutină, TOC-uri şi alte ‘deformări’ sau e necesar de un trigger pentru atingerea respectivelor nivele de creativitate şi formarea de legături “noi”? În ce măsură acestea sunt controlabile? Este doar o chestiune de ‘atenţie’ şi de ecologie mentală sau ţine de un echilibru al unui neurotransmiţător specific în relaţie cu un factor extern?

Şamd … acestea sunt întrebările care-mi vor umple căutările următoarelor luni. Şi sunt de abia la circulator.

“Flow the Psychology of Optimal Experience”

“Flow the Psychology of Optimal Experience” (Flux. Psihologia fericirii) de Mihaly Csikszentmihalyi (1990)

– creierul are nevoie de timp de procesare. diferenţa între “2 gânduri” sau doi “biţi” de informaţie procesată este de minim 1/18 secunde. no less.
– vin 128 biţi per secundă. în 70 de ani de viaţă se procesează în medie 185 bilioane de biţi de informaţie. that’s all.
– conţinutul conştiinţei e o chestiune de atenţie. (teoria top-down) decât o dezvoltare spaţială conform evoluţiei (teoria bottom-up). ambele teorii putând exista în acelaşi timp.
– relaxarea nu este flow şi nu are cum să te facă fericit (pe termen mediu/lung). ai nevoie de provocare.
– fără un control al atenţiei conţinutul conştiinţei se duce automat către chestiuni negative şi de auto-apărare
– rahaturile pe care le gândeşti nu sunt TU, sunt doar un flow prost direcţionat. distanţarea asta între tine şi gândurile tale este începutul a multor tehnici de terapie. “it’s not me, sunt doar gândurile mele, hai să le schimb”.

– youth ţine de ‘pagini nescrise’ de aia e atât de dulce şi de consumat. older ţine de respect, companie şi atât.
– fără goals, viaţa se duce automat în jos (al treilea grafic din sinusoidele mele). saturaţia este un proces natural care se întâmpla de fiecare dată.
– pe la 25j totul era nou şi goals se făceau automat, dc nu te reinventezi, şi fără goals o pui
– persoanele care fac din rutină un joc, meta-joc whateva… reuşesc să i se sustragă (muncitorul de la uzina X – “hai să-mi bat recordul de piese asamblate pe linia auto”)

– cele două dileme ale jucătorului de tenis: rise challenges or rise skills, to be in za flow. cele doua extreme ale nereuşitei sunt: plictiseala (poor challenges) şi anxietatea/stresul (poor skills).
– clear goals AND! feedback (instant)
– pratyahara (retragerea în sine) şi dharana (concentrarea în/de sine) din Yoga, în drum spre Nirvana. tehnici de control atenţie / energie psihică.
– copiii sunt unele din cele mai ‘în flow’ persoane
– alcoolul şi sexul sunt cele mai cunoscute shortcut-uri de a ajunge în flow. şi ca orice shortcut, este o soluţie de moment.
– paradoxul satisfacţiei de flow: regăsirea sineului prin pierderea/abandonarea sa în preocuparea respectivă (as in kite-surfing). iar atunci percepţia timpului se deformează, în avantajul tău.

bucketlist-uri şi oameni mişto

De făcut:

  1. să mă duc “să bag la pokere” într-un loc destul de sordid, eventual şi costumat ca atare – trening, geacă de fâş şi fes
  2. ✓ să trăiesc un triunghi amoros aşa cum poate doar în literatură am citit, şi nu ‘lies&fuckaround’ prin care am mai trecut
  3. ✓ să beau o cafea de 1 RON de la dozator în CityMall şi să o frec cât pot dintr-o zi întreagă pe acolo aşa cum văd că fac pensionarii, eventual cu o căciulă de blană de astrahan şi fular – sau ceva asemănător
  4. făcut Revelionul pe pod la Agigea, ‘colo 15 minute de miezul nopţii, spart o sticlă de şampanie şi întors acasă
  5. ✓ să re-călăresc un val mare – de peste 2 m – la ocean

Bifate:

  1. mers la interviuri doar pentru distracţie: de secretară, reporter şi designer. #studenţie
  2. sex pe biroul şefului cu uşa neîncuiată la cameră. oh, tu #adrenalină
  3. vorbit 1 zi întreagă în engleză, pretinzându-ne turişti în oraşul natal, cu consoarta #POV
  4. “5 minute de tăcere” la Phoenix cu prietenii de #plictiseală
  5. făcut Revelionul într-un oraş necunoscut, pe scena unui teatru, cu alţi necunoscuţi, pui de artişti #popescianism

 

at your fingertips

During the Korean War, G.’s unit was involved in routine parachute training. One day, as the group was preparing for a drop, it was discovered that there were not enough regular parachutes to go around, and one of the right-handed men was forced to take a left-handed chute. “It is the same as the others,” the ordnance sergeant assured him, “but the rip cord hangs on the left side of the harness. You can release the chute with either hand, but it is easier to do it with the left.” The team boarded the plane, went up to eight thousand feet, and over the target area one after the other they jumped out. Everything went well, except for one of the men: his parachute never opened, and he fell straight to his death on the desert below.

G. was part of the investigating team sent to determine why the chute didn’t open. The dead soldier was the one who had been given the left-handed release latch. The uniform on the right side of his chest, where the rip cord for a regular parachute would have been, had been completely torn off; even the flesh of his chest had been gouged out in long gashes by his bloody right hand. A few inches to the left was the actual rip cord, apparently untouched. There had been nothing wrong with the parachute. The problem had been that, while falling through that awful eternity, the man had become fixated on the idea that to open the chute he had to find the release in the accustomed place. His fear was so intense that it blinded him to the fact that safety was literally at his fingertips.

“Flow the Psychology of Optimal Experience” – Mihaly Csikszentmihalyi, Chapter 9 `Cheating Chaos`

“The Happiness Advantage – The Seven Principles of positive psychology”

“The Happiness Advantage – The Seven Principles of positive psychology” (Avantajul fericirii – 7 principii ale psihologiei pozitive) de Shawn Achor (2011)

Studiul depresiei şi al bolilor psihice nu aduce sănătate, ci echilibru&funcţionalitate (“the absence of the disease is not health”). Mai mult, vindecarea completă se pare că nu există, ci doar ameliorare – şansele de recidivă sunt mari pentru astfel de belele. Deci ce-i de făcut, şi plus, ce se întâmplă cu restul populaţiei “normale”? Aşa că ‘specialiştii’ s-au pus pe studiul fericirii şi al pozitivului, şi asta se face din ’90 încoace, cu deschidere largă către public din 2000, cu ajuns şi pe rafturile .ro de prin 2007.

“What was going on here was that like so many people in contemporary society, along the way to gaining their superb educations, and their shiny opportunities, they had absorbed the wrong lessons. They had mastered formulas in calculus and chemistry. They had read great books and learned world history and become fluent in foreign languages. But they had never formally been taught how to maximize their brains’ potential or how to find meaning and happiness.”

Principala bubă este că se porneşte de la o premisă care s-a dovedit a fi falsă – fericirea decurge din succes (bani, putere şi sex). Se pare că este fix invers deoarece dacă fericirea este un rezultat al succesului nu ajungi niciodată la ea pentru că nu faci decât să schimbi / ridici standardele. Este invers, fericirea vine precum ‘a state of the inner mind’, iar asta se cultivă, se antrenează, la fel cum se procedează cu muşchii la sala de sport.

Shawn Achor îşi face CV-ul destul de bine în clipul TED de mai jos, ceea ce este prezentat pe lung şi la începutul cărţii:

după care face un howto al ‘how to get happy-er’ şi îl înglobează în 7 principii. Asta când aproape orice afirmaţie şi fiecare procent sunt cu trimiteri către un studiu – mai mult sau mai puţin forţate, parcurgând aproape tot ce am auzit în ultima vreme despre despre pozitiveală în literatura de specialitate. Şi anume:

The Happiness Advantage (Avantajul Fericirii)
– pune fericirea înaintea succesului
– fericirea poate veni şi din lucrurile mici, ca o bombonică primită cadou pe neaşteptate
– raportul ştiinţific de compensare a lucrurilor negative este de 2.9013 (raportul din Losada Line), adică de 3:1

The Fulcrum and the Lever (Pârgia şi Punctul de Sprijin)
– a-ţi schimba punctul de vedere în avantajul tău face toţi banii. care parte a paharului o vezi: cea plină sau cea goală? nu controlezi ce e în pahar, dar poţi controla ceea ce vrei să vezi.
– un experiment drăguţ din 1979 a lui Ellen Langer când au luat un grup de bătrâni de 75 de ani, i-au izolat într-o pensiune şi i-au pus să se comporte toţi ca la 55 de ani, de la haine până la discuţii, până la ce se difuza la TV şi presa care o citeau. Rezultatul după câteva săptămâni: au cam întinerit – de la abilităţi psihice până la fizice, cam cu 10%. deci cum te percepi contează.
– munca se împarte în: a Job, a Carrier, a Calling. Make it a Calling, motivaţia contează. dând importanţă la ceea ce faci – “mai mare decât tine”, pe pozitiv, it works. “să facem bani” e adevărat, dar nu are o motivaţie intrinsecă, când aceasta apare lucrurile funcţionează mult mai bine.

The Tetris Effect (Efectul Tetris)
– cine joacă Tetris toată ziua o să vadă în jurul sau doar blocuri Tetris de aranjat. “ochelarii de cal” sunt dăunători şi se crează de la sine prin repetiţie.
– programatorul va vedea doar bug-uri peste tot, contabilul solduri şi avocatul conflicte. ceea ce poate fi un efect negativ faţă de cei din jurul tău.
– poţi inversa efectul de Tetris repetând lucrurile bune: iertarea, pozitiveala, optimismul şamd
– una din principalele funcţii ale creierului este filtrarea informaţiilor din exterior. dacă te uiţi la OTV şi vei auzi doar crime, violuri şi infracţiuni, asta îţi va deveni media de informaţie, “normalul”, iar creierul va intra în efectul de Tetris, pe negativ. hai să-l antrenăm să vadă lucruri pozitive. seara înainte de culcare adu-ţi aminte din ziua curentă 3 lucruri pozitive. şi repetă asta pt 1 lună. înveţi creierul să scaneze şi să reţină pozitivul. fă asta într-un jurnal, sau în grup cu familia sau cu echipa.
– efectul de Tetris pozitiv poate deveni precum ‘ochelari roz’ şi să-ţi deformeze realitatea? poate, dar e doar un risc. efectele pozitive nu vin singure, te transformă cu totul, şi nu te fac mai ignorant şi mai prost, ci din contră.

Falling Up (Să cazi în sus)
– greşeala e un instrument de creştere
– prinde lecţia din orice nereuşită
– crizele aduc şi lucruri bune, să le găsim. iar partea cu jumătatea plină a paharului. cine o vede îi aduce avantaje.

The Zorro Circle (Cercul lui Zorro)
– cercul lui Zorro = small steps
– ca să devină un mare luptător pt început Zorro se antrena doar într-un cerc cu raza de 1 m. după ce devenise f bun acolo cercul se lărgea.
– dacă camera ta e un mare dezastru nu începe prin a face ‘marea curăţenie’ care n-a început vreodată că n-ai fost în stare să te apuci de ea. propune-ţi pt început să faci curat doar pe birou. al doilea pas: nu treci mai departe, ci câteva zile chinuie-te ca biroul să rămână curat. după care restul va urmă de la sine lărgind cercul cu câte puţin.
– “fight-or-flight” nu te ajută indiferent cât de mare/mică e problema, este un mecanism depăşit valabil “în junglă”, e totul sau nimic. aşa că începe să-l păcăleşti făcând un cerc de control mic care devine din ce în ce mai mare.

The 20-Second Rule (Regula celor 20 de secunde)
– un simpatic şi util capitol despre procrastinare
– suntem putori by default. common sense is not common action. willpower fails.
– voinţa, ca orice resursă umană – ca atenţia spre exemplu, se consumă, se erodează (pe parcursul unei zile, unei perioade de timp). ţine cont de aceasta.
– ne uităm la TV şi nu mergem la teatru pentru e mai uşor să iei telecomanda şi să stai în canapea.
– orice ia mai mult de 20 de secunde de făcut n-o să faci
– cum combaţi: ce-i rău pune cel puţin 20 de secunde între el şi tine, ce-i bun adu-l la sub 20 de secunde (dormi îmbrăcat în treaning şi cu adidaşii de sport lângă pat dacă vrei să alergi dimineaţa).
– odată ce se creează un obicei din asta apare efectul de Tetris pozitiv. (media ar fi cam 1 luna de insistenţă ca anume creierul să intre pe pilot-automat).

Social Investment (Investiţia Socială)
– nu eşti singur, investeşte în ceilalţi
– mulţumeşte sau laudă pe cineva în grupul tău social cel puţin odată pe zi, mijlocul de comunicare e mai puţin important
– şi alte chestiuni de bun simţ: do share, cere ajutorul, oferă-l, comunică, fii animal social. fii cultural.

În finalul cărţii perorează americăneşte pe faptul că binele atrage bine şi când tu eşti fericit sunt şi ceilalţi din jurul tău şi toată lumea e mai fericită şi mai puţin stresată şi mai rezistentă la probleme. Yupii! (pentru că aşa suntem hard-wired, susţinând teza controversată a neuronilor-oglindă).