Kul

– bun film. şi artsy şi pentru popor. film căutare.
– o dramă bine conturată
– incursiune în lumea arabă, în războiul civil din Liban. conflict musulmano-creştin, asemănător celui din Bosnia bazat pe aceleaşi motive religioase.
– based on a true story, far’ de dar’poate dar nu – e după piesă de teatru iar elementele reale sunt în acest interviu
– foarte bine regizat, bravo! descoperit un nou regizor:
Denis Villeneuve canadian, de urmărit. îmbogăţit towatch.txt cu încă 3 titluri
– bune scene “freezing” de legare
– cere şi a doua vizionare, ce relevă multe detalii bine puse la punct
– nici o scenă nu e gratuită
– memorabilă cea cu autobuzul incendiat – din poster, cea mai cruntă din tot filmul
– regie excelentă, pe alocuri minimalistă. unghiuri de filmare perfecte, bun montaj.
– foarte mişto filmările în apă
– mişto actriţă Lubna Azabal, cea din Loin. dar şi fiica.
– da, chiar are pe Radiohead în soundtrack
– un sfârşit cu un pic telenovelas cu soluţie cam hollywood, da-i iertat
 
 
– excelentă construită tensiunea şi plot-ul
– filmul are un fir personal, în afara războiului, prin care se oferă tocmai lecţii asupra acestuia
– ce vrea să imprime este că familia trebuie să fie familie, ci nu duşmani de moarte/război. că lucrurile să reziste trebuie să pornească din iubire ci nu ură.
 
 
 
 
– două citate:
din script: “La mort c’est jamais la fin d’une histoire”
şi un imdb: “There is no peace to be found in war, and its repercussions resonate through generations”

PS “mă-sa era un fel de a) Doina Cornea b) Fefeleaga c) Ecaterina Teodoroiu” =))
 

Mr. Nobody (2009). amestecat / aglomerat. m-a plictisit dorinţa de a manipula la fiecare scenă. previzibilitate. foarte multă tehnică de cameră. prea multă. prea multe mici poveşti. în “Le fabuleux destin d’Amélie Poulain” sunt chiar separate. rolurile de adolescenţi sunt surprinzător de bine jucate.

– deşi “paralele” cu Magnolia sunt semi-jenante :), scenografic sunt foarte mişto interconexiunile între cele trei poveşti + more (cică-s 12şpe). simpatică asemeni ideea că fiecare dintre scenariu posibil poate determina altul. faza blocării imaginii în concordanţă cu bătăile maşinii de scris (şi 10$, ba nu, 20$) : chapeau!

– precum înţeles şi semnificaţie sunt sigur că versiunea regizorului este şi mai sucită şi mai adâncă (având aproape 10 ani de “sertar” filmul. exemplu: există la început o scenă în care un postaş care “merge” înapoi îi aduce un plic unui Nemo cu o fotografie din alt fir. başca colorista decorurilor respectată conform fustili celor 3 fete. şi alte “nebunii” demne de Nolan). la a doua vizionare am adormit, de două ori.

– dacă apărea prin 2004 rupea mult gura târgului. sigur răvăşeşte adolescenţii – şi încă negânditorii teoriilor timp/spaţiu prezentate. nu ştiu ce să zic despre ideea sufletului pereche 4ever&ever & beyond time şi cu happy-end: ba că-i simpatică, ba că-i tâmpiţică. în mod ciudat îmi aduce aminte de Brazil‘u’Gilliam.

My personal note: toate scenariile sunt posibile? fix sula. toate scenariile vor FI posibile. da, e mişto să crezi la 21 15 de ani că poţi fi preşedinte. când colo – păstrând tematica filmului – eşti FIX suma alegerilor tale. alegerea nu este seducătoare ca posibilitate ci doar, din păcate, obligatorie, atât. nu probabilitatea universului este minunată ci alegătorul e minunatul-minunat. care este.

+ http://www.bookblog.ro/stiri/de-ce-ne-place-shakespeare/
+ subscriu la:

Mr. Nobody is like that very superficial person in a dinner party, who wants to start talking philosophy just to hear the sound of their own voice. The subject is interesting, it looks very good, but it has nothing to say. It’s not too bad, but it’s infuriating with pendatry.

de aici. Şi cronica cea bună: aici.

– se iese uşor din intimist / minimalist. mai spre Hollywood. ole!
– foarte bună imagine
– gigea montajul, mai ales pt doar 1 cameră
– o regie prea vrut-corectă

– şi totuşi scenariul… pen’ce avem relaţie okey cu fratele în 1/3 din film? şi al naibii pistol de jucărie… pen’ce, să se gândescă spectatorul la el? pff…
– sfârşit corect, deschis şi sec, dar debusolant, “necurajos”
– prefer `naturaleţea` “Francescăi”, precum scenariu
– dialogurile scurte sunt rutinate, foarte bine însă “consumaţi” actorii pe momentele tari / tensionate
– tot filmul este dat de faza din tren, fumatul pe coridor împreună cu copchilul. “alegeri greşite“. jocul tăios/ne al Anei Ularu acolo-i … just f. purfect.
– film puternic, impresionant

– mişto Andi Vasluianu, as always.
– Mimi Brănescu este excelent (toată lumea căzut de acord cu asta) precum proxenetul flegmatic, şarmant şi şmecher. potrivit şi chiar mai reuşit rol decât soţul prins între doo nu te ploo, da’…
– ce bine a ieşit accidentul de maşină!
– taximetristul ce-i duce după băiat chiar nu zice nimica? văi, ce şansă ratată de neşte replici de autobază.

– cadrul filmului este ok, dar fondul totuşi? care periferic, soţetatea? mai multe tuşe de negreală atunci. if not… atunci ce? din “Morgen” am rămas atât de clar cu prietenia între oameni îi e mai nobilă decât rasa, sexul şi poliţia… aici cu… ce alegi azi, mâine… ?!