Postul din 6 martie 2011

· · · Leave a comment

Tagged:

exerciţiu stilistic:

“Nu ştiu când s-a întâmplat prima oară, şi poate nu e vorba de întâmplat ci de o decizie luată … nu ştiu, dar la un moment dat am renunţat să mai vreau lucruri pentru mine. Am încetat să vreau. Aceasta nu s-a petrecut brusc şi acum nici nu mai ştiu dacă a venit de la sine sau a fost ceva indus. De alţii, de societate, de restul alegerilor pe care le faci. Am lenevit. Şi nu e vorba de o comoditate bonomă şi nici de o pensionare înainte devreme. Pur şi simplu din frică – şi e foarte important acest sentiment, merită supus unei analize minuţioase – am renunţat să mă mai agit. Mi-am dat seama într-o seară la un pahar cu nişte amici, o ieşire obişnuită aşa cum fac prietenii când nu se mai văd de o vreme, în barul lor comun, împărţind nişte mese cu alţi oameni care şi ei fac la fel, ies cu alţi prieteni să povestească şi să-şi depene rezumatele ultimilor săptămâni, sau zile … sau ore. Vorbeam despre plecarea mea din ţara şi le spuneam că nu găsesc job pe profilul meu tehnic la care mi-au spus că ar trebui să-l schimb să mă apuc să învăţ ce anume se cere şi să falsific istoricul CV-ului pentru că este mai important să ajung acolo şi nu cum. Ceea ce evident ştiam de când aplicasem însă mă tot cramponam în ideea că pe lângă cunoştiinţe îţi trebuie şi experienţă care în cazul meu, după mine, nu există. Mi s-a replicat că ce mă costă să încerc şi că ar merita făcut în momentul în care m-a pocnit că de fapt am o reţinere de a învăţa ceva nou, reţinere fiind un eufemism, şi că mi-este destul de frică de schimbare. Că nu vreau şi nu îmi doresc. La aceiaşi discuţie soţia cuiva vorbea de un articol la care scria de mai multă vreme şi la care avea reţineri în a-l publica fiindu-i frică de reacţia criticii din care făcuse parte ceva vreme. La care mi-a servit întrebarea că de ce nu mă apuc să scriu pentru bani aşa cum făceau diverşi şi mi-am dat seama că şi acest lucru este posibil dar că nici pentru aceasta nu am făcut prea mare brânză rezumându-mă la nişte varii ieşiri curiculare condiţionate de circumstanţe de caz. Unde şi când s-a stricat sau poate, sper, doar gripat motoraşul ăsta al dorinţelor? Dintotdeauna am zis că nu poţi să faci anumite lucruri sau să ajungi undeva dacă nu ştii cine eşti. Şi această măsură a auto-cunoaşterii dă mai departe combustibilul necesar motivaţiei şi face ca ceea ce-ţi doreşti să se întâmple. Şi că în definitiv lipsa împlinirilor din viaţa ta se reduce la lipsa acestei bune şi corecte percepţii despre sine. Lucru pe care îl refuz având tocmai o fire analitică şi o predilecţie naturală de a împarţi firul în patru însă probabil nu despre analiză e vorba sau poate că aceasta singură nu ajută să lumineze tot. Iar de încercat sigur am încercat, iar lista eşecurilor îţi este importantă şi-ţi face cinste ajutând la învăţarea unor lecţii atâta timp cât gradul de repetiţie nu este foarte mare căci altfel ar fi vorba doar de amăgire.”

Postul din 27 februarie 2011

· · · 2 Comments

Tagged:

“Ben lives in a Los Angeles crash pad with a group of grubby friends who spend their days playing videogames, smoking pot and unsuccessfully planning to launch a porn website.”

de aici

despre diferite rugini

· · · Leave a comment

Tagged: ,

Când aveam 20j de ani consideram că muierea perfectă e undeva între 28 şi 32 de ani, şi fără să vreau şi fără să mă simt tare vinovat le consideram uşor babe sau cu început de. Există o vârstă, diferă de la gen la gen, în care patina timpului începe să se vadă. La ambele sexe, doar că la masculi după o perioadă de derapat din prospeţime capătă un copticism destul de sexos care îi revitalizează hai să zicem în jur de 40 – sau ma rog aşa cum pare de aici/acum. La ele însă… nu: it’s going’ down-down-doooown. Şi trecerea aia de la tânără la încă mai araţi bine e cruntă. Zgârieturile fiarei încep să se cunoască în jurul ochilor, apoi în colţul buzelor, în sânii care încep uşor să se lase, în gambele care se umflă, în talia care se măreşte vizibil şi în tot felul de încreţiuri nedorite ale pielii rezumate sub o grimasă ascunsă de ‘am fost’. Evident în spatele acelor mimici involuntare şi neobligatorii sunt tot persoane. Dacă nu ai o evidenţa, fie a arhivei fotografice fie a amintirii nu-i chiar uşor detectabilă – ochii (nu) rămân la fel. Actorii din serialele de comedie – cele întinse pe mai mult de cinci ani – îţi sunt în mod special cei mai evidenţi, şi surprinşi din ultimii lor 20 până spre sfârşitul lui 30 sau poate chiar începutul lui 40. E crunt! Încep aşa ca nişte copii frumoşi şi deşi rămân relativ aceiaşi timpul îi tăvăleşte şi-i măscăreşte bine. Nu-i corect dar termodinamica e un lege necesară ca roata să-şi menţină mişcarea.

(Dacă mai aud – chit că indirect şi la mâna a doua sau a treia – de tenative de suicid stupid şi degeaba înaintea termenului de expirare chiar şi a garanţiei, jur! le bat cu mâna mea cea mică.)

Postul din 7 februarie 2011

· · · Leave a comment

Tagged:

Vârful acestor luni trecute (minus 90% timpul de hibernare – de benoclat la monitoare, filme şi seriale) a fost ca DJul să-mi pună nişte melodii în nişte cluburi. Lucru la care am renunţat, tot acum ceva luni, că nu mai ieşea cum trebuie. Adică am stat acasă şi m-am uitat la un vreun film – la mai multe.

Bulele din paharul de bere de azi. Deşi am ajuns la saturaţie şi am avut crâncene blocaje în ultima vreme… sunt un fericit cu munca şi cu programul de lucru. Şi nu-mi place că vorbesc prea mult despre ea, e doar modalitatea de a face bani, undeva acolo în subsidiar.

Şi atunci ce te defineşte? Nu pot să atrag fonduri europene pentru calculatoarele copiilor de la ţară pentru că sunt cheltuieli neeligibile – tot vechile şi sănătoasele donaţii şi sponsorizări.

Postul din 25 ianuarie 2011

· · · 1 Comment

Tagged:

Ok, anul asta are să fie un an greu, dificil financiar, agitat şi chinuit. Asta în coordonate personale – la fel ca 2009 (cel mai bun financiar ever, nu? dar cu ce preţ). 2010 a fost un an frumuşel – cu-o vară parcă ruptă din fanteziile proprii-mi. Şi 2011, Doamne ajută, poate şi cu o translatare de coordonate geografice. Amin!

Postul din 27 decembrie 2010

· · · Leave a comment

Tagged: , ,

E important să-ţi notezi highlight-urile momentele importante atunci când sunt. Prin prisma lor de atunci. Peste vreme pe lângă calităţile fotografice este şi o racordare: la timp şi la tine. Cade în plasă şi mult balast – dar le mai scuturi; le organizezi, le pui note şi etichete.

« “It’s a Hollywood summer / You’d never believe the shitty thoughts I think” «
(ar trebui să am mai multă încredere în last.fm – recomandarile atât de vechi nu-s chiar degeaba. nu toate îndrăgostirile sunt adolescentine de la prima degustare, ca cinematicii, altele tre’ să se matureze, tot în/cu timp, cu descoperire.)

Top 10 albume 2010

· · · 1 Comment

Tagged: ,

11. Jamiroquai – Rock Dust Light Star

Sub Dynamite (2005) şi un pic cam prea departe de funk / jazz -ul de până acum. Totuşi o nimereşte cu “primul extras pe single” White Knuckle Ride. Stă aciulea-n top ca să-i strice rotunjimea şi să-mi aducă aminte de propria-mi tinereţe muzicală.

10. Tired Pony – The Place We Ran From

Nostalgii binevenite în duet. Get On The Road a ajuns la un moment dat chiar power-play pe Guerrilou. Country? Irishy.

9. Kings Of Leon – Come Around Sundown

E simplatic. Continuă linia bună de până acu, fără să se spargă-n figuri.

8. Pendulum – Immersion

Pentru că a reînviat obositele ring-uri de dans din Vamă vara asta. Pentru puştime. Şi un vârf extrem de comercial al noului val de dubstep şi drum’n’base.

7. Eliza Doolittle – Eliza Doolittle

Şpriţ de vară uterin. Remi Nicole meets Lilly Allen.

6. The National – High Violet

The National are the new Editors, zice-s-ar. O combinaţie “dubioasă” între Editors şi Interpol. Aduce a trabuc indiot, pentru degustători. Stereotip “daddy drinks to much”.

5. The Herbaliser – Herbal Tonic (Best Of)

Ce are casa Ninja Tune mai bun. Muzică de DJei de Londra. E un bestof anii 2000.

4. The New Pornographers – Together

Mai matur, mai comercial, mai pe radio, mai ascultabil.

3. Groove Armada – White Light

So 80’z. So Pet Shop Boys remasterat delicios pentru cei cu amintiri optzeciste. Versiune de public a unui album de început de an.

2. Nada Surf – If I Had A Hi-Fi

Iubesc albumele de preluari, îmi plac artiştii care vor să-şi aducă aportul propriu – şi-l aduc – la creaţiile altora. Chit ca nu mai sunt in stare să se re-inventeze şi îi reinventeaza pe alţii când o nimeresc o fac bine de tot. O supriză placută a alternativilor so ‘white-boy music’ din anii ’90 ceva îmbătraniţi deja.

1. Wintersleep – New Inheritors

Indie rock din aceiaşi sferă: voce baritonală, chitari puternice şi versuri sucite. Şi cu un pic de viori pe fundal mai puţin remarcabile. Melodioşi, cu uşoare-uşoare influenţe de blues distorsionat post-punk. Au un soi de tristeţe asumată – soiul de depresie iernatică pe lipsă de lumină – care crapă teenish-n poftă de viaţă.

297

· · · Leave a comment

“Nu, muta-te tu la mine. Am casa mare, am vin bun, fac mancare ca la ma-ta acasa, te iubesc, iti spal, iti calc, iti sug plua, iti platesc sa iesi seara in oras singur de doua ori pe saptamana, singur, fara mine, iti aprind lumanare la biserica, iti fac un copil, daca vrei iti fac doi, pot si trei daca ne miscam repede… esti barbatul vietii mele, fara tine nu mai pot. Sunt in stare de orice… s-a uitat la ceas, aoileu, o sa intarzii, ma rupe ala… plec, vorbim… te iubesc idiotule.”

:)

sursa

încă în grafic

· · · Leave a comment

taadaaaa!

low  $ OCT 2010 – low ♥ DEC-IAN 2010/11
high $ MAI 2011 – high ♥ MAI/IUN 2011

fuckin’ grafic. ar trebui explorat ceva mai mult. încep să mă obşinuiesc cu ideea acestui “bioritm” de viaţă – deşi are nevoie să fie reconfirmat pe o perioadă de încă minim 4 ani.
poate că-i ca la horoscop: când zice că dă maşina peste tine nu trebuie să ieşi din casă :D

Postul din 7 decembrie 2010

· · · Leave a comment

Tagged: ,

Alergat ceva azi în oraş şi nu m-am putut abţine să nu mă duc să o văd pe eterna domnişoară. Şi frumoasă mai era, zi plăcută cu mult soare, chiar cald. Ca doi tatori să se întâlnească ambii trebuie să fie dispuşi spre receptivitate.

Concediu Bruxelles – noiembrie 2010

· · · 4 Comments

Tagged: ,

Notite de concediu

– first airborn time. interesant. ce poate sa faca omu’ in “lupta” cu natura!
– la decolare pierdut simtul echilibrului :) tiuit urechi + ameteli
– si totusi casatoria aduce un comfort care merita luat in seama
– fuckin’ aplauze la aterizare. wtf?! romanisme

– steaguri belgiene la balcon. but totusi, why?
– nivelul de trai al mesterilor din constructii este peste “bine” de la noi
– Petru avea dreptate: “e la fel, dar mult mai bine”
– foarte Bucuresti cu valori de Constanta. e f bine.
– fara boschetareala?
– fete tinere loco frumoase
– inca nu sunt rupt de parinti
– ce de culturale… wow
– problema imigrantilor. nеgri, arabi.
– apa plata de la magazin e mult mai buna ca la noi.
– BXL e o investitie pe termen lung. over 35?
– let’s see “the local flavor”!:)
– mai frig, cam frig. desi avertizat venit nepregatit de chiar iarna. m-a salvat polarul gazdei (multumesc Adina! :) ).
– tineri .be de inceput liceu care se drogau in parc la 4 PM fara jene. inspirau ceva alb dintr-o batista stransa ghem. erau tandari. un tata cu copil de mana i-a ocolit ca pe niste dubiosi. later: e singulara intamplarea.
– nu toti soferii conduc < = 50 km/h ci precum si alti soferii de alte capitale. nu e chiar asa aglomerat, cu parcarile e inca ok (fata Buc zic eu - dar se apropie). totusi nu prea am vazut pe nimeni cu > 80 km/h.
– risti insa mai mult sa-ti fie ridicata masina
– masini destul de scumpe. interval 20k – 50/60k.
– seamana destul cu o .ro curata dar e MULT mai bine precum grad de civilizatie
– Parc de Woluwe – wow. Peste Romanescu, Craiova :) cu rate si lebede semi-salbatice
– totusi nu simt asa multa caldura umana (pe strada). si nici nervi/draci. fara prea multe emotii la vedere.
– Interpol e la radio in heavy-rotation ca si Lady Gaga
– parc: pungi de hartie! pentru caca dog
– car: multe masini lovite usor – gen in parcare
– stau insa foarte prost la bude publice (una singura vazuta in toata saptamana, langa un spital al Crucii Rosii, in rest nemas: oras, parcuri, piete, autostrazi)
– 2-3 EUR – berea ieftina. Bizon – cafebizon.com

– .be vs .ro -> sentimentul de instrainare este minim. (Europa chiar)
– viata scumpa-scumpisoara
– car: putine spalatorii manuale (ca la noi), mai mult la benzinarii.
– FLAGEY, frites. ~ 2 EUR + sosuri. bun, miam. specific national. de aici vin pe nedrept “french :) fries” (WW2, americanos).
– Anouk (the singer) e belgianca
– nu mi-a placut piata centrala. placut langa.
– no fancy phones
– sansa unui melanj intercultural (relatii, interconectari, chestii)
– D.G. “nu am suficient capital de simpatie pentru…”
– amintit aiurea de Andra la 2 ani cu …
– barfe la 32 pe gajici si agatat, inca – cu D., cu care bineinteles aveam niste amici comuni. yee!
– arsen50.be

– la magazinul relativ indepartat/apropiat din colt are doar 1 fel de pasta de dinti
– curry si sos de rodii. condimente.
– loco: carnati sangerete + fries
– urbanism bine structurat, poti trece din ~ orice parte in alta lejer. suburbie gen cartiere.
– casute / vile , apartamente in stil olandez. love it:)
– multe magazine de Bandagiste
– dc vin aici clar ma re-apuc de alergat. e prea frumos!:)
– nu stiu cu adevarat la ce sunt bun
– marele orientac, pierdut si ajuns iar in parc W. masca! bucla.
– magazinele arabesti de ţoale sunt la nivelul mall-urilor de la noi
– negrese la varsta doua – tiganci curate, grase, galagioase si flashy.
– daca au venit atatia imigranti unde au plecat cei ce erau in cartierele alea? s-a construit? da!
– Rue des CHANDELIERS. cu desene / graffiti / artsy
– o groaza de oameni cu degete / unghii mici. destul de rare manichiuri perfecte la tinere, bio.
– avem cea mai buna shaorma din Europa!:) alta fantezie bifata
– in sfarsit da berea: Trappistes Rochefort. Neagra, tare, usor dulce, usor caramel, parfumata, nemuiereasca.
– gagicile sunt feminine, toate au cate un ceva acolo, o cochetarie, un shal, o bluza mai sic, frizura asimetrica, un biju, ceva. nice. stil “fetele cu posetuta din Control” via Kirk.

– biking. youth! young, remember de la 14 ani, ’92. ce misto! ma cam papa-n coeur sa ma dau in stamba pe ea. potolit totusi mai. senzatii better decat car.
– nici o urma de cauciuc intors/frana de bicla prin parcuri
– toata lumea bea bere si vin in baruri. bifat berea CHIMAY.
– concluziile trase in prima zi aici raman valabile
– n-am vazut totusi baruri la subsol
– liberul arbitru functioneaza DOAR daca exista notiunea de timp. actiune / reactiune.

– carnatii de Resita sunt minunati!:)
– oh, da! OCEANUL
– nisip altfel, scoici lama. sarata more, amara more.
– 2 stripes de plaja. maree.
– semne not inot. cica doar extra-sezon.
– frustrare nu bagat mana in apa-apa. doar in baltoacele de langa. reflux.
– promenada frumoasa de mal de mare. da!
– fenotipul inconjurator creste in inaltime si o da spre blond, cica spre Olanda. franceza ca limba out.
– multe noi experiente saptamana asta gratie lui P. ratat doar frazela frantzuzeasca, ramane pentru data viitoare.
– Loganul, da! dar precum a doua masina
– piete cu statui temporare. arts, cool.
– citit carte de popularizare Kabbala si cam devine pentru mine raspunsul la esecul religiei. foarte misto concepte, aproape perfecte. de ce nu se preda in scoli in loc de ora de religie? de ce nu precum religie in general?! ZOHAR. nu prea inteles cum vine treaba cu PROactiv. e tricky.

– si oameni care se saruta in baruri, sambata seara. pfiuuuu! credeam ca orasul asta e doar friendly-asexuat.

– re-confirmare. prietenia este “cand vin pe la tine si mi-e foame deschid frigiderul si mananc fara sa te mai intreb daca”
– de ce mama-mama dracului-dracului s-au asezat pasagerii din zborul spre Bucuresti in coada la intrarea pe pista “parca la un semnal dat”. si au stat asa mai bine de 20 min. statul la coada, slugarnicia si descurcareala/supravietuirea/datul din coate sunt imprimate in genele poporului asta?!!
– muierile noastre sunt prea aranjate, deseori sfidand vulgaritatea, prea putin chic => less feminitate. da’ mai frumoase. more pitzi.
– dar cum ramane cu Andra? sa o vad schimbata / crescuta de unu-doua ori pe an? hell no! si restul familiei. temporar da, permanent nu prea acu.
– prea multe epifanii in club in ultimii ani, de parca as merge la biserica.
– de jumatate din pasagerii avionului m-as fi ferit de ei intalniti pe strada. lateredit: exagerez, erau mai putin de sfert, cam 2 grupuri.
– de ce sentimentul de panica dupa aterizare?? schimbare
– inaugurat si cadou duios airborn:)
– aterizare hehe… intr-o parte

Concluzie: copilarie Constanta, tinerete Bucuresti, crescut copiii Bruxelles, pensie Fiji.

Postambul de BXL

· · · 6 Comments

Tagged:

În primul şi în primul rând de ce am avut teribilul sentiment de panică imediat după ce am aterizat / m-am întors? Căcat eram, pişat eram, nu aveam nici un stres. De unde a apărut frică aia de-mi venea să o iau la fugă, dar nu spre Est. Nu înţeleg ce s-a întâmplat, dar ceva – relativ profund – s-a. Băi frate, ce s-a întâmplat cu mine atunci? Dilemas! Deşi s-ar putea să supralicitez să fi fost vorba de ceva fiziologic-organic. Coada de la check-out îmi aducea aminte de cea mai teribilă coadă din viaţă mea, cea din Polizu de la prima bursă din Electronică. Şi erau cam -15 grade Celsius şi mă simţeam de parcă ieşisem de la sala de forţă – Andrei Stănescu. Ruxandra nu răspundea la telefon şi eu nu văzusem plăcuţele cu telefonul interzis. Şi dracii inexplicabili ce îi aveam în faţa poliţistului de frontieră ce-mi verifică actele – de ceee? – şi care ezita: se uită la buletin, iar la mine, să mă oprească sau nu. Şi moldoveanca aia brunetă cu crăcii lungi la care n-am vrut să opresc în staţie să îndrăznesc să o duc spre casă. Nu ştiu ce s-a întâmplat acolo. Sentimentul a continuat până am dat de căldură.

Şi … drumul pe autostradă la plecare. Bucuria aia imensă, intrinsecă pe Groove Armada … despre care nu vreau să vorbesc aici şi pe care nu vreau să o detaliez. Şi gândurile despre Andra punctate undeva în liniuţele aferente ce vor veni în postul următor.

Nu există patriotism. Iar patriotism înseamnă să-i meargă bine şi celui de lângă tine. Să faci lucruri dezinteresate pentru binele comun, să existe spirit civic. Când furi, furi doar pentru sine. La nivel de structuri înalte primează cearta, împărţirea ciolanului şi meta-organizare. În felul acesta doar subzişti. Ca societate nu avansezi – sau avansezi prin “arderi de etape” şi ambalări – dacă nivelul de civilizaţie se reduce la “a-ţi fie bine doar ţie”. Aici e marele semnificativ în diferenţa celor “300 de ani de capitalism”. Civilizaţiile vestice pe lângă faptul că au furat, jefuit, exploatat resursele altora nişte bune zeci de ani au acele secole de joc de glezne în “hai să ne fie la toţi bine”. Identitatea naţională nu se creează în 2010-1848=162 de ani şi pârghiile unei economii de piaţă (chit că pe fondul unui chix global în ultima vreme) în doar 2010-1990=20 de ani. Plus, trebuie să şi produci intern – produse, nu servicii. Şi să ştii cine vei fi, pe lângă cine eşti şi pe lângă cine ai fost. Schimbările în bine legate de “noi” şi nu “eu” nu pot fi decât lente, şi prin compromis şi prin muncă. Iar lucrurile astea nu se întâmplă fiind explicate, comentate şi analizate, nu ajută cu nimic, poate doar aşa … întru conştiinţa faptului, ci realizate. “Bob cu bob”. Adenda: ca să ajungi în vârf într-o astfel de organizare trebuie totuşi musai să dai şi “un pic la popor” – un pui, o pâine, nişte circ, nişte ceva acolo. Şi totuşi tu române ştii să te distrezi, ca şi ţiganul, ca şi rusul. Presiunea trebuie să răsufle pe undeva, mai ales când nu ai.

400 posturi de noiembrie

· · , · Leave a comment

Tagged: ,

luciditatea acestor dimineţi sigur dansate şi de multe ori bete, de multe ori lately cam nu… luciditatea acestor dimineţi dansate este fantastică. viaţă asta nu-i dată să fim singuri pe pământ, egoişti da. egoişti e bine de cele mai multe ori. dar să ne intersectăm iţele chiar şi la nivel de conversaţie e un lucru minunat. prietenii noştrii sunt extensii ale arhivelor conştiinţei noastre. când îi pierdem suntem mai săraci şi o parte din noi moare. desuet… nedesuet. puştanii merg în club să se sărute, să facă sex. toată lumea merge, e chibiţul social. şi totuşi… pe lângă ne-statul acasă e o interacţiune superbă. mai ales acolo unde ne lăsăm depozitele de tinereţe, care întotdeauna-întodeauna sunt dulci. “Nina, ochii tăi sunt ca de căprioară”. Of, nu vreau să vorbesc despre sex sau despre lipsa lui ci despre alienare şi evident contrariul ei. Suntem făcuţi să ne iubim aproapele. Empatia dată de un set de neuroni vitali supravieţuirii, evoluţie. Jesus Christ Super Star. Deşi am început să fim în căutarea altuia. E nevoie de un sens şi lucrurile se rodează în timp şi trebuiesc reinventate. Şi totuşi Soarele rămâne. Aş vrea să nu sune a aberaţii. Nu sunt beat. Nici măcar trist. Poate mâhnit că sunt uneori mai tot timpul prea încrâncenat când interacţionez cu orice nefamilial – rac. Nu, nu… nu când dansez. Atunci mă pierd… orgasm. Etichete.

Şi zilele trec. Şi eu rămân. Ca întotdeauna. E plăcut să spui că tu, tu şi tu… aţi fost la un moment dat importanţi în viaţa mea, pentru nişte momentele alea. Conexiuni între matematici. Şi să căutăm maximul de plăcere şi minimul de durere nu-i rău. E rău să nu interacţionezi: “connect, be active, take notice, keep learning, give“. Cât mai mulţi, cât mai calitativ. Bucuriile triste a unor foste noiembrii depresive îmi cad uşor la stomac. Pe toamnă. Scaunele goale sunt de regretat. Dacă o viaţă avem şi-o gaură-n coeur … atunci să fie spaghetuită cu alte multe spaghete. Limbaj:) şi mustăţi. Şi dansuri: “They said (he) changes when the sun goes down”. Vreau sa încep să ţin minte numele la toţi.

The Mooooood:)

· · , · 2 Comments

Tagged: , ,

vai! ce concert, ce de brit, ce de energie… salta sufletelul in mine ca al unui pionier inflacarat. chit ca la final valsam pe pasi de rock printre pizdet teenish, ce conteaza… poate atata are si al meu: 18. Doamne, ce bine a fost! Ma simt ca rockerul de aici. Da’ mai pe indie-rock, ce conteaza, tot nisa. Stiam ca va fi asa. Chit ca dragostea is goin’ down-down-down (si nu ba, nu putem fi redusi nici la pozitia de iubit, iubita, sot, mama, tata, frati, copii… i-e complex a+ib, şmmm). Strangand mana lu’ Octav cu bucurie, urland si el: “parca-i in Control, ba, parca e in Control”. Strangand mana vocalului, M., “sunteti cei mai buni pe live mah, din tot .ro”. Si sunt! Cu plecaciuni in fata chitarilor si percutiei. Ce conteaza ca nu mergea microfonul, laba la baterie si altele. Se transmitea ba!, se transmitea. Si publicul va placea. Oh da… oh da…

O viata avem, si-o gaura-n coeur:) “Ana are mere”. Anaaaaaaa…