“Nu, muta-te tu la mine. Am casa mare, am vin bun, fac mancare ca la ma-ta acasa, te iubesc, iti spal, iti calc, iti sug plua, iti platesc sa iesi seara in oras singur de doua ori pe saptamana, singur, fara mine, iti aprind lumanare la biserica, iti fac un copil, daca vrei iti fac doi, pot si trei daca ne miscam repede… esti barbatul vietii mele, fara tine nu mai pot. Sunt in stare de orice… s-a uitat la ceas, aoileu, o sa intarzii, ma rupe ala… plec, vorbim… te iubesc idiotule.”
:)
taadaaaa!
low $ OCT 2010 – low ♥ DEC-IAN 2010/11
high $ MAI 2011 – high ♥ MAI/IUN 2011
fuckin’ grafic. ar trebui explorat ceva mai mult. încep să mă obşinuiesc cu ideea acestui “bioritm” de viaţă – deşi are nevoie să fie reconfirmat pe o perioadă de încă minim 4 ani.
poate că-i ca la horoscop: când zice că dă maşina peste tine nu trebuie să ieşi din casă :D
Alergat ceva azi în oraş şi nu m-am putut abţine să nu mă duc să o văd pe eterna domnişoară. Şi frumoasă mai era, zi plăcută cu mult soare, chiar cald. Ca doi tatori să se întâlnească ambii trebuie să fie dispuşi spre receptivitate.
Când drq scap de “cele 7 rânduri de porumb”? Vreodată… Că ce-mi mai placeee… ah!
from here via thisisnthappiness.com
Notite de concediu
– first airborn time. interesant. ce poate sa faca omu’ in “lupta” cu natura!
– la decolare pierdut simtul echilibrului :) tiuit urechi + ameteli
– si totusi casatoria aduce un comfort care merita luat in seama
– fuckin’ aplauze la aterizare. wtf?! romanisme
– steaguri belgiene la balcon. but totusi, why?
– nivelul de trai al mesterilor din constructii este peste “bine” de la noi
– Petru avea dreptate: “e la fel, dar mult mai bine”
– foarte Bucuresti cu valori de Constanta. e f bine.
– fara boschetareala?
– fete tinere loco frumoase
– inca nu sunt rupt de parinti
– ce de culturale… wow
– problema imigrantilor. nеgri, arabi.
– apa plata de la magazin e mult mai buna ca la noi.
– BXL e o investitie pe termen lung. over 35?
– let’s see “the local flavor”!:)
– mai frig, cam frig. desi avertizat venit nepregatit de chiar iarna. m-a salvat polarul gazdei (multumesc Adina! :) ).
– tineri .be de inceput liceu care se drogau in parc la 4 PM fara jene. inspirau ceva alb dintr-o batista stransa ghem. erau tandari. un tata cu copil de mana i-a ocolit ca pe niste dubiosi. later: e singulara intamplarea.
– nu toti soferii conduc < = 50 km/h ci precum si alti soferii de alte capitale. nu e chiar asa aglomerat, cu parcarile e inca ok (fata Buc zic eu - dar se apropie). totusi nu prea am vazut pe nimeni cu > 80 km/h.
– risti insa mai mult sa-ti fie ridicata masina
– masini destul de scumpe. interval 20k – 50/60k.
– seamana destul cu o .ro curata dar e MULT mai bine precum grad de civilizatie
– Parc de Woluwe – wow. Peste Romanescu, Craiova :) cu rate si lebede semi-salbatice
– totusi nu simt asa multa caldura umana (pe strada). si nici nervi/draci. fara prea multe emotii la vedere.
– Interpol e la radio in heavy-rotation ca si Lady Gaga
– parc: pungi de hartie! pentru caca dog
– car: multe masini lovite usor – gen in parcare
– stau insa foarte prost la bude publice (una singura vazuta in toata saptamana, langa un spital al Crucii Rosii, in rest nemas: oras, parcuri, piete, autostrazi)
– 2-3 EUR – berea ieftina. Bizon – cafebizon.com
– .be vs .ro -> sentimentul de instrainare este minim. (Europa chiar)
– viata scumpa-scumpisoara
– car: putine spalatorii manuale (ca la noi), mai mult la benzinarii.
– FLAGEY, frites. ~ 2 EUR + sosuri. bun, miam. specific national. de aici vin pe nedrept “french :) fries” (WW2, americanos).
– Anouk (the singer) e belgianca
– nu mi-a placut piata centrala. placut langa.
– no fancy phones
– sansa unui melanj intercultural (relatii, interconectari, chestii)
– D.G. “nu am suficient capital de simpatie pentru…”
– amintit aiurea de Andra la 2 ani cu …
– barfe la 32 pe gajici si agatat, inca – cu D., cu care bineinteles aveam niste amici comuni. yee!
– arsen50.be
– la magazinul relativ indepartat/apropiat din colt are doar 1 fel de pasta de dinti
– curry si sos de rodii. condimente.
– loco: carnati sangerete + fries
– urbanism bine structurat, poti trece din ~ orice parte in alta lejer. suburbie gen cartiere.
– casute / vile , apartamente in stil olandez. love it:)
– multe magazine de Bandagiste
– dc vin aici clar ma re-apuc de alergat. e prea frumos!:)
– nu stiu cu adevarat la ce sunt bun
– marele orientac, pierdut si ajuns iar in parc W. masca! bucla.
– magazinele arabesti de ţoale sunt la nivelul mall-urilor de la noi
– negrese la varsta doua – tiganci curate, grase, galagioase si flashy.
– daca au venit atatia imigranti unde au plecat cei ce erau in cartierele alea? s-a construit? da!
– Rue des CHANDELIERS. cu desene / graffiti / artsy
– o groaza de oameni cu degete / unghii mici. destul de rare manichiuri perfecte la tinere, bio.
– avem cea mai buna shaorma din Europa!:) alta fantezie bifata
– in sfarsit da berea: Trappistes Rochefort. Neagra, tare, usor dulce, usor caramel, parfumata, nemuiereasca.
– gagicile sunt feminine, toate au cate un ceva acolo, o cochetarie, un shal, o bluza mai sic, frizura asimetrica, un biju, ceva. nice. stil “fetele cu posetuta din Control” via Kirk.
– biking. youth! young, remember de la 14 ani, ’92. ce misto! ma cam papa-n coeur sa ma dau in stamba pe ea. potolit totusi mai. senzatii better decat car.
– nici o urma de cauciuc intors/frana de bicla prin parcuri
– toata lumea bea bere si vin in baruri. bifat berea CHIMAY.
– concluziile trase in prima zi aici raman valabile
– n-am vazut totusi baruri la subsol
– liberul arbitru functioneaza DOAR daca exista notiunea de timp. actiune / reactiune.
– carnatii de Resita sunt minunati!:)
– oh, da! OCEANUL
– nisip altfel, scoici lama. sarata more, amara more.
– 2 stripes de plaja. maree.
– semne not inot. cica doar extra-sezon.
– frustrare nu bagat mana in apa-apa. doar in baltoacele de langa. reflux.
– promenada frumoasa de mal de mare. da!
– fenotipul inconjurator creste in inaltime si o da spre blond, cica spre Olanda. franceza ca limba out.
– multe noi experiente saptamana asta gratie lui P. ratat doar frazela frantzuzeasca, ramane pentru data viitoare.
– Loganul, da! dar precum a doua masina
– piete cu statui temporare. arts, cool.
– citit carte de popularizare Kabbala si cam devine pentru mine raspunsul la esecul religiei. foarte misto concepte, aproape perfecte. de ce nu se preda in scoli in loc de ora de religie? de ce nu precum religie in general?! ZOHAR. nu prea inteles cum vine treaba cu PROactiv. e tricky.
– si oameni care se saruta in baruri, sambata seara. pfiuuuu! credeam ca orasul asta e doar friendly-asexuat.
– re-confirmare. prietenia este “cand vin pe la tine si mi-e foame deschid frigiderul si mananc fara sa te mai intreb daca”
– de ce mama-mama dracului-dracului s-au asezat pasagerii din zborul spre Bucuresti in coada la intrarea pe pista “parca la un semnal dat”. si au stat asa mai bine de 20 min. statul la coada, slugarnicia si descurcareala/supravietuirea/datul din coate sunt imprimate in genele poporului asta?!!
– muierile noastre sunt prea aranjate, deseori sfidand vulgaritatea, prea putin chic => less feminitate. da’ mai frumoase. more pitzi.
– dar cum ramane cu Andra? sa o vad schimbata / crescuta de unu-doua ori pe an? hell no! si restul familiei. temporar da, permanent nu prea acu.
– prea multe epifanii in club in ultimii ani, de parca as merge la biserica.
– de jumatate din pasagerii avionului m-as fi ferit de ei intalniti pe strada. lateredit: exagerez, erau mai putin de sfert, cam 2 grupuri.
– de ce sentimentul de panica dupa aterizare?? schimbare
– inaugurat si cadou duios airborn:)
– aterizare hehe… intr-o parte
Concluzie: copilarie Constanta, tinerete Bucuresti, crescut copiii Bruxelles, pensie Fiji.
În primul şi în primul rând de ce am avut teribilul sentiment de panică imediat după ce am aterizat / m-am întors? Căcat eram, pişat eram, nu aveam nici un stres. De unde a apărut frică aia de-mi venea să o iau la fugă, dar nu spre Est. Nu înţeleg ce s-a întâmplat, dar ceva – relativ profund – s-a. Băi frate, ce s-a întâmplat cu mine atunci? Dilemas! Deşi s-ar putea să supralicitez să fi fost vorba de ceva fiziologic-organic. Coada de la check-out îmi aducea aminte de cea mai teribilă coadă din viaţă mea, cea din Polizu de la prima bursă din Electronică. Şi erau cam -15 grade Celsius şi mă simţeam de parcă ieşisem de la sala de forţă – Andrei Stănescu. Ruxandra nu răspundea la telefon şi eu nu văzusem plăcuţele cu telefonul interzis. Şi dracii inexplicabili ce îi aveam în faţa poliţistului de frontieră ce-mi verifică actele – de ceee? – şi care ezita: se uită la buletin, iar la mine, să mă oprească sau nu. Şi moldoveanca aia brunetă cu crăcii lungi la care n-am vrut să opresc în staţie să îndrăznesc să o duc spre casă. Nu ştiu ce s-a întâmplat acolo. Sentimentul a continuat până am dat de căldură.
Şi … drumul pe autostradă la plecare. Bucuria aia imensă, intrinsecă pe Groove Armada … despre care nu vreau să vorbesc aici şi pe care nu vreau să o detaliez. Şi gândurile despre Andra punctate undeva în liniuţele aferente ce vor veni în postul următor.
Nu există patriotism. Iar patriotism înseamnă să-i meargă bine şi celui de lângă tine. Să faci lucruri dezinteresate pentru binele comun, să existe spirit civic. Când furi, furi doar pentru sine. La nivel de structuri înalte primează cearta, împărţirea ciolanului şi meta-organizare. În felul acesta doar subzişti. Ca societate nu avansezi – sau avansezi prin “arderi de etape” şi ambalări – dacă nivelul de civilizaţie se reduce la “a-ţi fie bine doar ţie”. Aici e marele semnificativ în diferenţa celor “300 de ani de capitalism”. Civilizaţiile vestice pe lângă faptul că au furat, jefuit, exploatat resursele altora nişte bune zeci de ani au acele secole de joc de glezne în “hai să ne fie la toţi bine”. Identitatea naţională nu se creează în 2010-1848=162 de ani şi pârghiile unei economii de piaţă (chit că pe fondul unui chix global în ultima vreme) în doar 2010-1990=20 de ani. Plus, trebuie să şi produci intern – produse, nu servicii. Şi să ştii cine vei fi, pe lângă cine eşti şi pe lângă cine ai fost. Schimbările în bine legate de “noi” şi nu “eu” nu pot fi decât lente, şi prin compromis şi prin muncă. Iar lucrurile astea nu se întâmplă fiind explicate, comentate şi analizate, nu ajută cu nimic, poate doar aşa … întru conştiinţa faptului, ci realizate. “Bob cu bob”. Adenda: ca să ajungi în vârf într-o astfel de organizare trebuie totuşi musai să dai şi “un pic la popor” – un pui, o pâine, nişte circ, nişte ceva acolo. Şi totuşi tu române ştii să te distrezi, ca şi ţiganul, ca şi rusul. Presiunea trebuie să răsufle pe undeva, mai ales când nu ai.
luciditatea acestor dimineţi sigur dansate şi de multe ori bete, de multe ori lately cam nu… luciditatea acestor dimineţi dansate este fantastică. viaţă asta nu-i dată să fim singuri pe pământ, egoişti da. egoişti e bine de cele mai multe ori. dar să ne intersectăm iţele chiar şi la nivel de conversaţie e un lucru minunat. prietenii noştrii sunt extensii ale arhivelor conştiinţei noastre. când îi pierdem suntem mai săraci şi o parte din noi moare. desuet… nedesuet. puştanii merg în club să se sărute, să facă sex. toată lumea merge, e chibiţul social. şi totuşi… pe lângă ne-statul acasă e o interacţiune superbă. mai ales acolo unde ne lăsăm depozitele de tinereţe, care întotdeauna-întodeauna sunt dulci. “Nina, ochii tăi sunt ca de căprioară”. Of, nu vreau să vorbesc despre sex sau despre lipsa lui ci despre alienare şi evident contrariul ei. Suntem făcuţi să ne iubim aproapele. Empatia dată de un set de neuroni vitali supravieţuirii, evoluţie. Jesus Christ Super Star. Deşi am început să fim în căutarea altuia. E nevoie de un sens şi lucrurile se rodează în timp şi trebuiesc reinventate. Şi totuşi Soarele rămâne. Aş vrea să nu sune a aberaţii. Nu sunt beat. Nici măcar trist. Poate mâhnit că sunt uneori mai tot timpul prea încrâncenat când interacţionez cu orice nefamilial – rac. Nu, nu… nu când dansez. Atunci mă pierd… orgasm. Etichete.
Şi zilele trec. Şi eu rămân. Ca întotdeauna. E plăcut să spui că tu, tu şi tu… aţi fost la un moment dat importanţi în viaţa mea, pentru nişte momentele alea. Conexiuni între matematici. Şi să căutăm maximul de plăcere şi minimul de durere nu-i rău. E rău să nu interacţionezi: “connect, be active, take notice, keep learning, give“. Cât mai mulţi, cât mai calitativ. Bucuriile triste a unor foste noiembrii depresive îmi cad uşor la stomac. Pe toamnă. Scaunele goale sunt de regretat. Dacă o viaţă avem şi-o gaură-n coeur … atunci să fie spaghetuită cu alte multe spaghete. Limbaj:) şi mustăţi. Şi dansuri: “They said (he) changes when the sun goes down”. Vreau sa încep să ţin minte numele la toţi.
vai! ce concert, ce de brit, ce de energie… salta sufletelul in mine ca al unui pionier inflacarat. chit ca la final valsam pe pasi de rock printre pizdet teenish, ce conteaza… poate atata are si al meu: 18. Doamne, ce bine a fost! Ma simt ca rockerul de aici. Da’ mai pe indie-rock, ce conteaza, tot nisa. Stiam ca va fi asa. Chit ca dragostea is goin’ down-down-down (si nu ba, nu putem fi redusi nici la pozitia de iubit, iubita, sot, mama, tata, frati, copii… i-e complex a+ib, şmmm). Strangand mana lu’ Octav cu bucurie, urland si el: “parca-i in Control, ba, parca e in Control”. Strangand mana vocalului, M., “sunteti cei mai buni pe live mah, din tot .ro”. Si sunt! Cu plecaciuni in fata chitarilor si percutiei. Ce conteaza ca nu mergea microfonul, laba la baterie si altele. Se transmitea ba!, se transmitea. Si publicul va placea. Oh da… oh da…
O viata avem, si-o gaura-n coeur:) “Ana are mere”. Anaaaaaaa…
De ce băieţii în Pulse la budă – stând la coadă – îşi dădeau coate unul altuia că “chiuveta e liberă”? “Hai măi, aveţi răbdare…” şi aveau. No X-mas party. Ce m-a mai dansat B. laaaariiidii-laliiidaaa! :) … Stai cuminte.
– ca nu stiu daca pot fi prieten cu cineva atat de libertin-a.
– ca promiscuitatea si rateurile atarna greu pentru “la 30 de ani neinsurati/nemaritate si fara copii”.
[…]
– ca nu toata lumea e asa. desi ‘lies & fuck around’ face parte din eternul uman.
ditto! cam acum 1 an.
“Control – vagăuna tinereţilor mele de 30 de ani” :D. Aseară o fost lună plină, nu? S-a cunoscut.
Rockerul cu ochelari în piele de motor urlând la şase dimineaţă într-un club ce vrea să le împace pe toate dintr-un oraş destul de provincial şi care a ascultat tot felul de rahaturi până să i se pună şi lui nişte melodii mai “supărate” spune apăsat – din toată inima – “ASTA! este MU-ZI-CĂ”. În nişas veritas. Vorba lui Radu, peste 5-6 ani vom avea profil de pedofili veritabili.
mâine îmi fac tricoul.
_work as hell. şi n-aş mai vrea să scap o bilă. deşi pe cealaltă n-am scăpat-o, doar am băgat-o în buzunar. mai mult de orgoliu decât de bani. există şi ăsta. za horoscop şi sin(x) îmi spun că o dră este pe vine. să vie. sunt foarte curios ce valori au TGPul & TGOul pe vremurile astea de stres şi oboseală, şi alcool nu. noroc cu posturile astea private; poate ar trebui să fac şi twitterul la fel. lucrurile nu trebuiesc amestecate: muncă & personal.
Praful din lumina proiecţiei de la cinema în scaunul de sub. Goldiş…
Afară sigur-îi. Şi nu dă semne să se îndrepte. Revolution?
De la inaltimea balconului meu, cel superior chiar, azi am vazut un cuplu ce traversa strada. Ea blonda, subtire, tunsa scurt, uratica si cu ochelari. A dracu’ / preocupata. El inca tinerel, scund, tocilarel, brunet, usor plinut cu parul zburlit, tinea in brate un copil – un baietel blondin si tacut de vreo 3-4 ani. Preocupati pentru ca il duceau la cabinetul medical de alaturi. Faceau o poza buna trecand strada amandoi precipitati. Ah, in Pastele ma-tii, am fi facut o casa buna! Prin ce meleaguri, paturi si greutati financiare te-oi mai zvarcoli p’acu? Pierderea ta – care s-a dus demult – a fost si a mea, tu.
Usor bruxism.
Sâmbătă am strâns gunoiele la Cheile Dobrogei, nu Nistoreşti precum alesesem iniţial. Locul turistic primează satului izolat. Cu Alex, Gabi, Levi şi Bogdan. Ultimii trei interesectaţi destineşte din LDIR. Şi Costică – un voluntar adhoc de 11 ani, localnic. Fost foarte mişto, şi făcut treabă bună! Ce-am învăţat din asta :) :
video credit dordeduca.ro
– alocare echipe dinainte
– va lua mai mult timp decât crezi: şi planning şi adunatul efectiv
– ia câţi mai mulţi oameni, maşinile pot fi utilitare doar cu 1 om
– FĂ! diferenţă între gunoi de pădure şi groapa de gunoi la margine de sat. prima primează.
– nişte branding, măcar printat şi agăţat de tricouri cu bolduri. merge şi bandane.
– deciziile să nu fie în contradictoriu, as always management
– mănuşi mai serioase, nu de unică folosinţă
– saci it’s never enough, dar nici să n-ai prea mulţi nu-i ok, costă
– dacă forţezi sacii să intre în ei mai multe deşeuri se pot rupe (uşor)
– pauză de masă
– muncă patriotică mai des
– 2nd! cheie maşină
– as always, ciocolată
– peturile chiar merită reciclate
– când ţi se rapoarteză DO introdu datele în sistem
– info poate conta. ia un laptop cu net cu tine.
– do party la final cu toţi
În final neşte poze de la peştera de la Mănăstirea Casian de după. Frumoase locuuuuri belea, dar de dezvoltat cu altă ocazie într-un post dedicat gen Dobrogea.
Şi să nu-l uităm pe Costică!
the best of times. very sweet September days!
Furtună cu valuri berbece. Prima zi prea mari, a doua n-am intrat, fost în Dobrogea cu Pax. A treia zi – dublu întărit umărul: holder + cordelină lângă coaste, şi am intrat cu Cifone, şi-a luat şi el placă, şi un coleg. Luat doar câteva de control – nu reuşeam să le iau în lateral – cât să-mi demonstrez că se poate şi aşa. N-am forţat. Surf up!
Sâmbătă seară party la Ctin. Mai slăbuţ că deh, 32 ci nu 17. Dar să-mi dau seama de longevitatea aceleiaşi formule de succes de gaşcă de prieteni. De 15 ani! E ceva.
Şi cam atât, nu?
