Am o dilemă. A trecut juma’+ de vară. Şi a mai rămas tot atât. Şi nu ştiu ce să fac:
– să mă îndrăgostesc (din nou? fsss)
– să îmi găsesc un bar cu muzică foarte-foarte bună (pretenţios mai sunt) … dadada
– să plec undeva… un’i şi cu şe bani?
Şi cam atât. Dobrogea n-aş mai lua-o la întortochiat, dacă îi dispare şi ăsteia misterul de tot îi grav.
Dacă mă uit retroactiv în auguştii ce trecură:
– am frecat-o. şi nu pe bani.
Se spune că nu este un film despre dragoste chiar. Ba-i fix despre dragoste, cuplu şi relaţii şi despre cum le deformăm în detrimetrul nostru ori ba. “It’s love, it’s not Santa Claus”.
Regizoral filmul este superb, şi te lasă în final cu senzaţia care trebuie, manipularea e fină şi deşteaptă, şi în acelaşi timp de un natural ingenuu. Mark Webb nu e consacrat al genului dar a potrivit-o foarte bine şi l-a ajutat şi scriptul plin de dialog între două personaje de nişă. Mie mi-a adus aminte de Sweet November (2001), deşi vorbim de alt registru drăgăstos, iar tot ca referinţe e sub ESOTSM (2004) şi regizoral chiar sub An Education (2009) – deşi tot despre decepţii şi deformări se vorbeşte şi aici.
În rolurile principale avem o ea – Zooey Deschanel – care e în acelaşi rol de spooky-indie ciudăţică şi atrăgătoare femeiuşcă care întoarce pe dos lumea unui bărbat, acelaşi rol de la “Ghidul autostopistului galactic” (la care se mai adaugă “Yes Man” şi “The Good Life”), iar el este Joseph Gordon-Levitt – pe care îl ştim adolescent din seria “3rd Rock from the Sun” şi dintr-o serie de roluri secundare care s-au strâns şi l-au adus într-un principal bine jucat şi care promite mai mult odată cu maturizarea sa (excelentă scena lor finală – mimică, emoţie, pauză, suprindere… tot, după ce Z.D. îi spune că ‘he was not the one’ şi-l ia de mână).
Filmul se joacă cu ideea jumătăţii unice şi predestinate în dragoste pe care o promovează avocăţeşte de la început şi cu pro şi cu cons (cele două personaje aparţinând fiecareia dintre tabere) în final o îmbrăţişeză de tot… dar nu… c’mon e doar un film, care trebuie să se vândă. Dacă în ESOTSM vorbim despre dragoste fără de care nu se poate trăi şi care coboară adânc în eul nostru, ba chiar relativ departe de înţelegerea noastră, mai ales în contexte la care nu ne aşteptăm, care nu funcţionează şi cu care mai ales ne-am crescut/învăţat să nu funcţioneze; dacă în High Fidelity (2000) se vorbeşte de dragostea din relaţia mai înspre viaţă reală, fără să te omoare şi fără să te definească dar lipsa ei să conteze destul încât să te descompleteze (şi modul de a accepta acest compromis); (500) Days of Summer (2009) este undeva la mijloc. Partea frumoasă este cea cu aşteptările pe care le avem de la dragoste şi care este rezultatul confruntării acestor aşteptări cu realitatea – screensplitish chiar. Relaţia celor doi este idilică, nu musai pusă într-un context banal. Satira apare şi este cumva subtilă: psihologul relaţiei este chiar sora protagonistului – nimic deosebit în asta – doar că este cu cel puţin 10 ani mai mică, o adolescentă pre-puberă, expertă în comportamentul uman şi pasionată de fotbal (soccer) :); prietenii lui cei mai apropiaţi nu au mai avut iubite de ani bune de zile; iar deşi visul său este să devină arhitect el este un copywriter de mâna doua la o companie de felicitări :).
Un film drăguţ, cu de toate. Musical, intimitate, situaţii comice şi dulci (sindromul Tourette în parc :) ), revolta împotrivă societăţii (de consum) şi pledoaria pro-autenticitate, dezamăgiri, fir epic asincron, happy-end but not so happy, but not so end şi inserţii grafice sau cu cameră suplimentară de-o minunăţie rară. Vote for Pedro! De browsat pe Youtube şi scenele care n-au ajuns în film. Ah.. şi nu în ultimul rând să nu uit … un soundtrack superb indie-like in frunte cu Regina Spektor. Superb! Cam aşa.
O saga personala (pr)intr-o calatorie initiatica, traita prin terte persoane:
Doahmnee, ce-i invidieeeeeeez. Mooor! …
Ce atmosferă de Vama Veche veche este la mine pe balcon :). Păcat că soarele nu apune decât în geamurile străvezii ale blocurilor de viz-à-viz.
exercitiul de sinceritate facut aici nu merita. trebuie facut in alta parte.
Prima baie în … lac. Pe anul ăsta. Marea era rece-rece… te lovea un val de frig de la 10 m lângă – undeva pe la 13-14 grade apa. Superb lacul Siutghiol lângă Popas Mamaia – printre brusturi, stuf şi păpuriş. O întoarcere la origini binevenită. Şi soarele pe apus dincolo de lac. Destul de adânc după limba de nisip de la mal… Cretzul mi-a luat-o pe câmpii – e destul de greu în doi când la ambii fericirea-i ca un băţ în fund, simbioza de vasalitate nu funcţionează.
De abia aştept să se încălzească marea să fug în timpul zilei de la muncă pentru o baie.
Puterea de deformare a Mitului Androginului este fantastică. Back to sin(x).
Când eşti tinerel tragi, înveţi şi munceşti. Când pârguieşti coordonezi şi eşti plătit. Valoare şi profit.
Apa e încă rece anul ăsta. După 15 iunie cu siguranţă.
Ce coleg de apartament am! Uite ce-mi pregătea el mie când eu mă prefăceam că lucrez. This must be l0v3 :) Nepregătit pentru normalitate: ieri îmi conjuram prietena să ne certăm/ţigănim măcar un pic, un picuţ. Creieru-mi complotează împotriva lipsei d’obsesii. Acu’ 10 ani de 10 mai trăgeam linii, făceam bilanţuri. Yet to come: raportul pe T1 – că să văd unde şi cum reuşesc să mă împrăştii la muncă aşa mult. Yet to come: nada – i-e foarte bine aşa cum îi.
PS: ah, si sa nu uit – nevoia de terapie prin alcool era doar in capul meu. se poate si cu altele sa scapi de mizerii, nu stiu pe ce sa pun degetul: sex, drumetii, munte, mare, iarba verde, sport, natura … din astea. alcoolul este o capcana si clar iti distruge sanatatea intr-un fel sau altul, lasand la o parte partea de viciu. au trebuit 6 luni ca sa ajung aici.
notiţe, got no time:) deja previbil. pozne via Cifone.
– dus. masina Cif
– popas in Sibiu – ciorba, supa de fasole in paine
– meet Helga si intamplator si pe mama ei. frigider nou:)
– ajuns, frenda Andrei, papi paste bune (sos alb + usturoi verde, cu carne)
– Cluj – nu chiar asa cosmopolit precum ma asteptam fiind laudat in ultimii ani
– bere preambul la o sarbatorita
– Booha – bar, artsy, musiq, Hasdeu
– iesit in aftereight.ro, remember de acu’ 4 ani, now cam “yak!”, electro de cartier cu DJ la microfon :). si ce daca. noua expresie: “pitzi superior” :)
Pestera “Ghetarul” de la Scarisora, muntii Apuseni
– drumul in viteza pana acolo, condus A.
– drumul de la poale pana la pestera. semana cu drumul spre Pestera de la Moeciu. oameni frumosi, cai de munte vigurosi si tarani care dau buna ziua pe strada la necunoscuti (turisti, noi)
– ajuns la Ghetar; placute cu “nu aruncati hartii & peturi”; pompe cu apa de izvor pe drum.
– stat sa intram (pana la urma); inside; “biserica” – 20/60 m; as fi fost regretat daca nu.
– pe drum se vindeau tot felul de chestii – foarte misto!, turism – sirop de muguri de brad si afine. “La ce pret?” “Vedeti la doamna de langa”, doamna de langa “Mama, cat costa asta?” :)) si cum tinea telefonul in fata gurii ca pe o statie radio:).
– bazoi – leneveala intinsi pe o pajiste
– alta pestera pe plecare: Ionele, trei camere mari, inceput pârâu – foarte misto, neasteptat. zgariat mana intr-o sarma ghimpata vrand a urca in a treia pe niste scanduri/schele improvizate :) renuntat, era prea nesigur.
– jucat la volan pe PC seara. n-am iesit, eram morti -> 30iz.
Cluj-Napoca
– next morning CICA excursie la Salina Turda nou renonvata, dar eu nu, stat sa savurez Clujul pe strazi, per-pedos.
– Manastur la vale; casa aceea plina de liliac inflorit din Grigorescu
– nevoia de concept de Dzeu. credinta da vietii sens. modelele prezentate mie pana acum mi-au esuat oh! atat de lamentabil… credincios si nesatisfacut. dupa ce mori nu se intampla nimic, absolut nimic – asta fara sa excluda sensul.
– berea Ursus de la Belvedere:)) oh, da!
– poveste auzita la masa vecina: Emilia – Italia, 50 de ani, inca tanara, ospatarita, 2k euro. idila semi-lesbi. divortata, ramasa fara apartament aici. “cand ai nevoie de ajutor sa ma suni”.
– papi la restaurant Toldi, nice. salata de verzituri cu capere si clatite cu branza + nuci + stafide + rom + sos ciocolata. yummy :)
– gradina botanica: magnolii mari, violet si frumoase – si lalele.
– TURN again.
– o bere la Euforia
– G., stat la fantana din centru + alta “bere” pe bulevardul Eroilor (rearanjat foarte frumos pietonal): crème brûlée (miam!)
– cadou Cif, vizita Helga
– acasa. joc + SOMN!:)
– plecat. frumos Cluj. brunete, iai-iai:)
– 12 ore pe drum pana in Cta. 3 autostrazi (la dus – a treia pana la Gilau).
In toti anii astia trecututi au fost nopti cand si cand – ca aceasta – cand statea intinsa langa mine o tanara domnisoara pe care-mi placea sa o privesc cum doarme cu o nostalgie parvenita. Si de multe ori ma certa in context ca nu sunt langa ea si eu imi reprosam ca as putea fi, si sa las lucru pentru a doua zi. Dar clar n-as mai fi avut momentele astea. Si nici nu ma mai surprinde ca anume contrar fanteziilor mele adanci declarate profilul e blondin chiar, cu pielea alba. Frumoase mai sunt ca niste printese adormite:) Les jours s’en vont.
Plimbare cu barca pneumatica cu motor pe canale. Ai zice ca daca ai vedea doua-trei poze – care se vad cumva mai jos – ai vedea tot?! Dar nu, nu te bazaie vantul, nu auzi natura, nu simti “conturul” energetic al apei si … nu evadezi. In natura, normal. Prea multe betoane dauneaza grav sanatatii. Si mintale.
Dupa vineri un Bucuresti de site nou la Dacris, dupa seara un Control slabut doar pana in 2 AM caci eram cam rupt – desi ma uitam cu pofta la toate fetitzoancele alea “cu gentuta” si le invidiam… ca aveau un loc unde sa… de-ar fi fost in Cta, individual luate – ce marginalizate ar fi fost. Sa revenim: misto C. like alwayz, dansat pe cateva melodii. Dupe care aproape fara bani de benzina alimentat la Fetesti, “spart” un card – si de fu sa fie… fost vazut bunica si verii si pe Bebi si matusa si niste minunate lalele intr-o curte undeva pe malul Borcei. Ceea ce probabil facu pofta de drumetie asa ca duminica luat Cretzu’ si “urcat un deal si coborit o vale” undeva pe-o piatra sexy si semeata la Izvoarele.
Universul insa conspira si ne inghesuie fericit intr-o barca cu amici buni, terminandu-se pe foarte inserat intr-un ciudatel si bun bors de peste cu cartofi si niste icre miam-miam-miam de bune de stiuca! (scumpisoare si bune frateeee! miam!). Ii ziceam A. “ce-ar fi sa luam o camera si sa nu mai plecam, maine amanam totul din telefon”. “Eh, nu zi de doua ori” imi raspundea ranjind cu hai-hai. Ajunseram acasa dupa zece seara, dar iacata un we plin si neasteptat de frumos, spart in natura si drumetii frumoase pah astfalt, piatra vulcanica si ape dulci cu stuf. Amin!
Ah, din inregistrarile audio de pe autostrada in/spre Buc – vad ca a devenit un obicei de liniste si detasare, ca deh workus-pocus… desi fara sa fi apucat sa fi lucrat yet pt viitor – mentionez: “oricat il urasc pe taica-miu, cu ghilimele de rigoare, baieteste asa, am devenit eu si sunt o parte din el din cauza sa. si sunt ca el. cat de adevarata poate sa fie chestia ca sub umbrela de stejar a familiei nu creste nimic cu viata proprie, individualitati. mai ales dupa o varsta, de la 20 incolo.”
Mariane Flori. Si uite-o si pe Penelopa.
Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.
Sa arunci hartia la cos pe strada… e o treaba. Sa inchizi portiera corect – astfel incat soferul sa nu se mai chinuie sa apese “tzamburusul”… alta. Sa deschizi soferului daca tu ai intrat prima/primul… iar e o treaba – e si o faza intr-un film cu De Niro despre asta, n-o cred. Dar sa-ti asumi ambalajul care nu este al tau, luand ultima portie de… ce e in el, si sa-l arunci tu la cos… eh nu! ca la faza asta m-am cam p. pe mine ca o fata mare. Uite mah ca se poate! Ba exista, mah! Chit ca-i pregatim pt export: exista. Doamne, ce diferenta: manele, vulgaritati, ciunga aruncata pe strada si basini teribiliste de cartier. Ei bine nu, exista si reversul – nu le dau cu virgula. Pian. Desi probabil relativ departe de ce este in capul meu – din pacate – pt mine, cred.
Am adunat lazi de bere de prin jur, de pe la prieteni in loc de scaune cand vin musafiri multi ca n-avem. Vazusem azi prin vecini o lada frumoasa verde ce statea drept proptea contra musteriilor de “stau numa’ 5 minute” pe locul de parcare al unuia. N-am fost in stare sa i-o iau atunci – pe noapte insa i-am schimbat-o cu una rosie jerpelita donata din P. Sa se cunoasca mai bine pe astfaltul gri – mai din peisaj. Mai am de “rezolvat” Internetul si sa repar tzevile si pot sa ma scufund intr-o porceasca lene bonoma si boema.
Sunt impresionat cum universul ti le coace pe revers dupa dorinte. Sa ma sexplic, sarme acolo unde piela fina si puternic irigata ar trebui sa atinga… ajunge. Ah! De Paste am petrecut cu bucurestenii veniti incoace si asa… pe genul revival, am ras si o betie. Vai! Primele 50 de votca vole! Ce senzatie, ce deliciu, ce amintire si ce pofta… M-am simtit atat de bine ca mi-a sarit umarul spre final ne-mai-avertizat. O data pe luna, si cu vin – eventual facut de mana uomului – si nu foarte-foarte bahic, e ce tre’. Amin! Amin. Cluj de 1 mai, yes!
We asta am fost la Buc si trebuia sa fi scris de cum am venit, dar bizi-bee si n-am timp decat de liniute:
– a b c d
– bestial, gizaz, trebuia sa fi mers mai demult – si ar trebui cel putin odata pe luna pe timp de iarna. m-a uns pe suflet.
– Control de doua ori, muzici bune, oameni misto, gagici, prieteni buni
– portughezii aia frumosi, tineri si beti, grup, care cadeau buluc unii peste altii tinandu-se dupa umeri ca_copacii:)
– dansat pe Fake Tales of SF, si nu s-a mai golit ringul si eram eu si inca 3-4 nebuni care stiam versurile si care erau in extaz si urlam impreuna:)
– m-am intalnit si cu dra Pinguin Saharian pe care cu greu am recunoscut-o, noroc cu ea. ne-am barfit, si-a fost misto.
– ajuns si-n Silver Church, gratie lui Ovidiu, mi-a placut, dar nu musai genul meu rock/boschetareala/emoid
– 2nd night mi-am “pierdut” tricoul cu “lies & fuck around”, care apropo a facut senzatie vizuala, pah corpul dah padureanca ciuta a unei “pustoaice” misto => urmeaza next tricou
– am vrut sa scriu usor-usor tripat venit din Club dar am amanat. pacat! ar fi iesit niste texte cu del. si asa am adormit greu sfredelit stramb d-un miros suprinzator de gat fin.
– fost si biznis like, foarte bine, ca urmeaza pe bani
– duminica de-abia venit m-am mutat in casa noua cu DJul din Pulse pe numele sau de scena, gen, Bogdan. “new house, old life – good life”. sa fie!
– urmeaza o vara misto. ca “profetia 10yrs” sa se implineasca tre’ sa vie si d-ra, ceea ce ma relativ sperie.
– Londra in luna mai cam pica, dar re-configuram.
Am mai scrijelit auditiv pa voice recorder during & after:
– “clara diferenta intre Buc si Cta: in Buc este fa-ma happy, fa-mi viata si in Cta este `da-mi bani`, fa-ma fericita (material) pe cand dincolo-i `alunga-mi singuratatea`. (?) => mult futai workoholic = n-ai timp de nimicuri”
– “fidelitatea nu mai conteaza. ce conteaza? sa se faca copiii mari si sanatosi.”
pe care acu’ nu le mai inteleg, ce-nseamna ca nu-s asternute corect, dar o sa… sa fie la dosar.
Azi m-am trezit la 9! Uaa… Dupa ce m-a culcasem la 5. Si am muncit! Aaa… Si pe la 14 m-am intins, nu sa dorm ci sa ma gandesc la ceva la un proiect. Si cum stateam asa lungit si cu ochii inchisi … soarele ce trecea lenes prin camera mi-a ajuns pe picioarele goale incalzindu-le usurel si tiptil am atipit. Eeh… :)
alta capodopera veche care aproape ca atinge perfectiunea si merita ‘salvata’ intru memoriam.
tras o cheliuta de bun augur spre venirea primaverii. tre’ sa iau o pauza de la cluburi, it’s a must – e-ncontinuu de la inceput de an si se devalorizeaza spre anulare – “rutina”. gotta work more. no women -> no cry. scris? fsss… nici macar filme. “sa vie drq odata vara!”. google rulz.
… pacatele mi le va spala. Am obosit. E obositor sa faci eforturi zilnice ca sa fi fericit. Ce draci de fericire mai e si aia? Cu eforturi.
experiencing self vs. remembering self. Colonoscopii curate – de la “the storytelling mind” putere.
[vezi detalii]
Pana la saturatie orice nou e bine-venit: stagiu descoperire, stagiu bucurie, stagiu noradrenalina, stagiu durere, stagiu serotonina down – dopamina up, samd.
Noroc cu timpul care are rabdare cu toate.
Ce-am avea de invatat de la chinezi e partea cu ‘ce trebuie sa ramana in urma (ta)’: caci asa – aici/acum [vest – grecesc/imperiu roman/sua] fails.
Cine n-a ajuns la Sighet la Muzeul Comunismului ar cam trebui sa ajunga.
Despre Ion Gavrila-Ogoranu. Despre film aciulea: http://danpatrascu.eu/2010/02/15/portretul-luptatorului-la-tinerete/ .
Acum nu chiar toate we-urile sunt de aur. (Doar cele in care iesi in natura.) Aseara in Pulse la buda m-a impresionat profund unul care s-a pisat in chiuveta langa mine. M-am luat de el… in final nu s-a intamplat nimic. Am trecut printr-o gama de emotii de la mega-enervare si draci la resemnare si dezgust. Usor inca n-am scapat de sentimenul ‘uat da fac caut io aci?’. Fost chiar si la o plimbare la aer curat in jur pe tema asta. Mi-a mai trecut cand observand subtil prin umbra geamului de la baie – closetul era inchis se putea folosi doar pishoarul – ca multi se pisau in chiuveta. So… it was(n’t) me. “Eu la mine acasa ma mai pis in chiuveta din cand in cand!”. Si eu – priapic. Sa ne spalam pe maini inainte de masa. Doamne ajuta! Incep sa ma plictisesc profund de Cta, mi-e ca imi este ultima vara aici. Mai sunt si alte orase cu mare/ocean pe lumea asta.