RT @kul_work a venit toamna… acopera-mi inima cu cevaaa… valuri mari! dar n-am intrat in apa. era prea rece (afara). it was supposed to be fun. la Casa Casatoriilor nu se inaltau asa mult sa merite si in fata era asa o inghesuiala de masini si de nuntasi…
… sa vedem diseara ce se intampla, poate imbratisam niste boscheti draguti in Friends. Doaaamne, ce-ar fi intrat un Control bucurestean betiv-betiv! :D
Ce fericire boema simteam azi intorcandu-ma de la cursuri cu soarele perfect bombardand parbrizul si Constanta incepand arhitectural in zare. Unde sa plec, mai? In vacanta, unde?!
:)
tii minte intoarcerile la 5 am din Megalos?! Stefan S – Trandafirului. bucatarie. C-ta. dulce. nevinovat. alcool. viitor.
Imi promit in cel mai solemn mod cu putiinta ca daca o sa am chef o sa dezvolt scrijeliturile de mai sus, de azi-noapte dupa ce; si daca sentimentul aferent nu ma va fi fost parasit de tot si/sau reveni.
lateredit: dar… au fugeat. ii dau cu liniutele aferente-i:
– Friends, ghiata sparta
– Vladimir N., ca dragoste declarata ba! omu’ isi oferise locul pt f.
– rock, pijde, femei, gaturi, frumos
– oameni frumosi, prieteni buni, dansuri.
– bere inainte, iar oameni frumosi, de ce nu mai des? ca nu intra.
– Megalos, dansuri cu ochii inchisi si slitul dechis pe ring. clasic, desigur.
– semafor la 6 am.
– sentimentul de intors acasa: pierdut si regasit, implinit si neimplinit. de viu. ca lucrurile astea nu or sa mearga o vesnicie. si ca dragostea care este, tre’ sa fie. amin.
Baie de control cu Cristi la capat de Mamaia. Desi a fost vant puternic azi-noapte pe mare si la 11 cand m-am trezit pareau marisoare pe webcam… cand am ajuns noi la 14 nu prea mai erau. La a doua groapa chiar nu se inaltau cat trebuie, luat vreo 2 kiddie-like la prima. Apa cu 1-2 grade mai rece. Gata, m-am cam resimtit la oase, ma doare spatele. Mai intru doar pt valuri mari. In rest… aer curat. Am inceput sa ma bronzez :).
Plaja tarzie de vineri dupa-amiaza. Dulce leneveala-n nisip. Cupluri rasfirate. Oh tu, Septembrie!:)
Ce valuri frumoase! Mers mai pe la 14 asa, initial la Casino – dar acolo erau mici si erau si salvamari – tot la capat, dupa a doua groapa, de data asta mai cu calm si cu rabdare. N-am mai lasat nimic la paznici ca nu pareau de incredere, am ascuns cheile pe undeva. Se formau valuri misto, au trecut vreo 2-3 ziduri de apa peste mine, sareau de 1 m. Ce sublim ma balanganeam intre peretii de apa asteptand pe cele mari. Am avut asa un moment, aaaaaah Doamne!:) Mai aruncam o privire la mal, ma mai chioram in larg, mai asteptam. Frumos. Ducking.
La un moment dat nu stiu ce am facut, cre’ca ori am obosit ori s-au lasat valurile – si a crescut nivelul mai mult – ca am pierdut groapa si m-am intors si am luat la prima. Bune si acolo. Am luat un colt de placa-n frunte manevrand-o aiurea la unul de… bine ca-i de spuma.
Frumos afara de parca-i vacanta ideala. Stat un pic si la adapost cat sa se scurga costumul. Mi-a mai trecut din dorul de duca, probabil de la adrenalina. Deja ma declar multumit de acest Septembrie :) si vad ca si lucrul intra bine.
Valuri si astazi. Dupa 5, la capat de Mamaia. Fost singur dupa a doua groapa si erau valuri grupa mare. Un pic mi-a fost tarsheala. Luat unul mare si bun de duduia placa sub mine prins intre doua emotii: sa ma bucur sau sa-mi fie frica?
Si tocmai ma intrebam ce drq cauta din banii publici paznici langa terasa lui Mazare? Cand… cat eram eu departe dupa a doua groapa un tiganel trece pe langa punga mea cu haine o ridica si merge mai departe. Nu se poate / ba se poate !… si dai si pedaleaza inapoi, si dai si inoata… si ala se indeparta, si nu reuseam sa-mi scot labele, ma daramau valurile. Noroc cu paznicul care mi-a pazit harnasamentul si am reusit sa fug dupa hot. Si dai si fugi:) limba scoasa de juma de metru. Noroc cu somata din copilarie ca am reusit sa-l “invalui”, sa-l pacalesc si sa-i ies in fata. “Stai sefu, nu da, am gasit-o si eu”. Tare m-am abtinut sa nu-i rad una. Eh, recuperat-o si inapoi. De acum incolo imi voi tine toalele in cascarabeta paznicului, nu se mai poate domne! ‘Ti-ar Romania drq sa-ti fie.
Bun. Nu stiu daca a fost o idee foarte buna sa intru inapoi in apa asa infierbantat cum eram (vad eu maine dimineata) dar am luat inca un val bun, la prima groapa, fix pana la mal. Si deja se facuse 6 si era prea rece. Aventuri :).
Pentru ca am inchis sambata seara Friends-u’ si a trebuit sa vina Cifone taman de la Buc (de ce ma mai mir?!) ca sa-mi batzai fundul si eu pe doua melodii, de palmares asa, am decis ca astazi sa bagam niste muntii Macin.
Fost cu Alex pe culme, pornit de la capatul islazului de la Greci, de la punctul de campare amenajat si urcat pe trei varfuri. N-are rost sa bag pe harta denumiri, trei varfuri acolo si gata. Spectaculozitatile sper sa se vada-n poze. Frumusel foc evident, surprizele continuand in tonul obisnuit odata ce te avanzi in munte. Culmea-i nu chiar culme fiind destul de impadurita intre varfuri, tre’ maneca lunga sa nu te zgarii. Imi placea cum se vedeau Turcoaia, Dunarea, Braila si Galatiul in zare.
Si mai interesanta a fost coborarea taman prin inima stancii (vezi ultima poza), fortat ceva genunchii si relativ palpitant; dar ne-am descurcat onorabil. Ca ultima chestie am vrut sa pipaim cu mana pilonul abandonat ce parea a fi o ramasita de la un proiect montan gen teleferic, dar… ne-am pierdut in padure si-n mrejele literaturii din capul meu cu multe personaje. Ramane si pe alta data. Am avut niste fantezii cu coada ochiului de la Tutuianu incolo (neatins de data asta) pana spre Macin inspre liniile de inalta tensiune, care ar putea umple foarte bine o alta sesiune.
Cam obosit acum, ma resimt, si condus. La intoarcere mai sa raman cu masina pe acolo dand cu spatele am coborit de pe o “bordura” prea inalta, dar… avusei noroc, scaparam intregi lejer. Iar la dus, inainte de un ocol pe la Izvoarele, ne-am aprovizionat dintr-un magazin foarte universal din Slava Cercheza unde am avut sansa sa auzim ruseste.
Marele absent: aerul de munte, de-ar fi fost prezent ar fi facut intregit corect tabloul. Si de ce nu… o prezenta feminina care ar fi indulcit traseul ingreunandu-i pasul. Ma declar ne-satisfacut, tot trebuie evadat la munte-munte. Asta-i asa pentru duminici sau pentru foarte cunoscatori.
But, yet to come. Now _work.
Surf up! Cum sa dau sa ies din scara ma izbeste o rafala de vant sarata: valuri! :D Oh yeah. Am tras o fuga rapid pe stomacul gol ca n-am rezistat. Batea un vant puternic si plaja era goala. Erau doi kiteri care se dadeau in draci si mama ce de sarituri si ce de inverteli mai faceau, pfua! Erau valuri mari, cam rupte, tragea puternic. M-am suit pe vreo 5-6, si frumos pana la mal cu roteli stanga-dreapta, nice! Doar pana cat am obosit. Apa caldisoara, gen 19 – dar afara frig. Am stat si m-am uscat dupa un paravan, ah! ce soare superb si imblanzit de septembrie era. Mai ca m-as fi intins… O bucata de fericire goala.
Colateral: de vreo saptamana am o pofta de munte grozava. Tre’ sa fac cumva sa ajung doua zile pana nu vine frigu-frig… un Busteni, un Zarnesti, un ceva. Cu o noapte PE munte; chiar si-n timpul saptamanii.
La intoarcere remixul se pupa atat de bine cu astfaltul plin de frunze uscate si soare decolorat. Am umplut casa de nisip.
Aud un aforism des in ultimul timp: “Cine umbla dupa iubire, n-o va gasi (cine-o da, o primeste inapoi).” Ce tampenie.
Valuri sparte de furtuna, cu vant intetit. Plin de kiteri si un surfer cu o placa grea care incerca sa invete la mal. Luptat cu vreo 2,3. M-a luat o durere de spate / rece. Maine daca nu-s regulate pauza. L. – she’s gone.
Azi valurile au fost mai mari si mai regulate. Cateva serii chiar misto. Pierdut una chiar buna-buna. Strecurat printre kiteri si bucurat de mare, paddling. N-am stat mult, doar cat am obosit. Si la cat eram frant de la lucrul de azi-noapte (se mai intampla si din astea! :O si inca nu s-a terminat) ce Zen sunt acum! :D Good September viby. De-ar fi asa in fiecare zi… :)
So… deci imi refuz multe. So… where do I start? :D
Surf up! In sfarsit… n-au fost chiar de hula, dar au mers in a doua linie, dupa groapa. Cu Nanu si Pax la capat de Mamaia. Marea murdarica, recisoara gen 19-20, dar valuri bune. Destul de puternice, tragea ceva. Am luat doua bunisoare si altele fara placa, bodysurfing asa, mai ales in a doua repriza.
Nu intelegeam de ce se luase unul de mine care-si repara motocicleta ca am sprijinit placa de masina lui c-o zgarii:) Ceva in aer. Unu: m-am dus cu doua valuri simultane fara placa dar care au fost atat de puternice ca m-au luat si m-au trantit serios de fund, de doua ori, prima oara crezand ca am julit costumul pe omoplat dar am avut noroc. Chiar ca am avut noroc! O cincime de rotatie mai putin si acum eram la spital cu umarul franjuri. Doi: vine un val, si nu stiu cum naiba il iau ca stau cu placa fix pe butoiul care se rostogolea alb sub mine ca la circ. Funny, dar… not so funny caci placa a cedat, nu a mea ci a lui N. Deh! nasol taman acum in mijloc de sezon, dar nu-i rupta chiar de tot merge mai cumintel cu ea.
Si cam atat. _work… a lot. Sa vedem si maine.
Valuri frante, de vant, de furtuna. N-am intrat. Era doar de palmares. Astept hula. Erau perfecte pentru kiteri. Erau trei. La intoarcere s-a auzit mult mai bine originalul decat remixul; fara soare. Am mai imbatranit si eu:). Parca se termina o perioada (si incepe alta).
Simbolic. Frumos.
De sfarsit de sezon estival. Cucaracha – Mamaia – Constanta.
Nu-s un monstru: am doar o intuitie ingrozitoare in ceea ce priveste calitatea oamenilor din jur. Calitate? Da… calitate. Aia care o stim cu totii, si care in mod cert este necesara. Heaven / hell aint my thing. Toate pacatele sunt personale. Toateeee.
Oricat de om / neom as fi… nu pot sa uit cum se tineau de mana amandoi. La 80 de ani, unul rapus de un semi-stroke, cealalta de Parkinson si alte-alea. Stateau in pat, scofalciti, uscati, batrani-batrani… bai si se tineau de mana…. Cum naibii sa nu te induioseze?
Si nu este o calitate este o povara. Iar marea m-a tradat, bastarda, nemas valuri, ‘jeaba presiune atmosferica mare.
Surf up! Yeah! A inceput sezonul. Si ce daca e marti si am carca de lucru si mai tre’ sa suplinesc si supportul pe perioada c.o. … jean boxeaza. Erau valuri de dimineata pe webcam, si pe la 16 am tras rapid o fuga. Frumusele valuri, cam tragea sub apa, am prins mai multe si vreo doua de toataaa frumusetea pe plan vertical ajea… viiuuuuum! Ohhhh yeahhh:) That’s good life:D Ce serotonina, ce sexe-n plexe, ce kids… valuri frate, valuuuuri!:D Sper sa o tina asa toata luna; si la mai mare!
M
O Vama plina intradevar. Foarte frumos la inceput pana ce alcoolul zgomotos si vesel din cele doua beri si jumatate (adica la 0.33) si-a facut disparitia sa din creier. Cu dansat pe strada cu necunoscuti, cu schimbat cluburi, cu companie placuta. Foarte misto urme pe buze lasa Corrido Sangria. De ce am cedat atat de usor? <“destinul” meu – o promiscua si jumatate>. Misto replica, dar atentie! este vorba de complexele mele (sunt chiar curios de interpretarea terta, corecta dar nu si politic).
Posibilul enervant L. se juca ca un copil de maidan in valurile nisipos tarshiitoare de la Shabla Tuzla. Si mai sa uit! Am vazut adiacent si malul inalt de la Krapets si piscinele europene aferente caci nu-i de coborit acolo. Arata altfel decat pe Google Earth, locul are frumusetea lui de golf virgin cu padure spre Shabla si-i de explorat si spre Durankulak. Pare insa excelent pentru valuri de surf.
Da’ a meritat tot. Incheiata maiestos, un maiestos urmarit, obosit-penibil prin recurenta incercarii, de un Floyd (ei erau cu maiestria) cu “Comfortably Numb”. Atunci cand “viata se aseaza cumva, toate lucrurile sunt la locul lor” si marea pe amurg de lumina intr-un colt de tara, la o cafia, iti da o confirmare dupa care alergi de multe ori, fara sa stii ce / cum.
“Cum? La 30 de ani, neinsurati / nemaritate si fara copii.”