Postul din 8 iunie 2009

Azi e de fapt luni! Un we plin… traiasca liberul de Rusalii (?!).

– frumos party-ul bianual de la Caragea Sat :D , s-a lasat cu bataie cu apa si cola si bere si mustar! food fight :)
– apa a fost rece. n-am facut baie nici dupa party la kiteri, nici azi.
– foarte frumoasa zona Ciucurova – N. Balcescu
– iepure mare maroniu si vizuina de vulpe si broasca testoasa, si bucurii impartite cu prieteni
– Vama dulce, Vama
– pateu bushit pateu:) bine ca am avut inspiratia sa ma hodinesc inainte de plecare
– back 2 obsesie

N-am nici un chef sa scriu. A fost o petrecere extraordinara, as usual:)

Cancer

odata ce un om a intrat sub pielea mea, si-mi intra foarteee greu, eu las garda jos de tot, daca nu chiar o anulez cu totul, si devin foarte usor de ranit, mai rau ca un copil. mi-este aproape imposibil sa revin la relationarea social-distanta si sanatoasa de dinainte. in acelasi timp ma agat cu inversunare de valorile date de relationarea intima si cu greu reusesc sa fac shiftul de acolo, evident din nou spre detrimentrul meu. rautatea insa nu ma ocoleste, iar diferenta de potential intre cele doua tipuri de relationari – cea pe care o am fata de imaginea omului din mine, si fata de imaginea omul care redevine om pe parcurs si eu nu-l cobor din prima faza – pe negativ, se tranforma in ura, violenta, scenarita si poate chiar dementa. iar acele valori date de relationarea intima sunt unul din lucrurile pentru care merita sa traiesc. si dulci, si speciale si probabil false in marea lor majoritate. avand o falsitate prin lipsa unui racord la realitate, ele rezonand prin puternica simpatie cu altele apartinand eului meu. aceasta este o natura altruista.
de-a lungul timpului am observat ca poate constitui far’ de tagada o dovada a sentimentelor mele imposibilitatea exprimarii lor la o abordare de gen direct: “de ce ma iubesti?”. daca nu ma balbaiam inseamna ca nu erau chiar adanci sau epatam. oricum iubirea-mi fost intotdeauna conjugata la trecut.

Postul din 1 iunie 2009

dsc02270mm

e greu sa fugi de ceea ce te-ai pregatit toata viata, cu sau fara voia ta. asta-i drogul cel mai “usor” posibil, acum-aici. Declicul se face instant si ruperea e iminenta; satisfactia la fel.  Andra era rupta cazuta la datorie dupa ce toata ziua fusese cu gradinita la padure. Bronzata, picata ca din avion in pat… iti venea sa o rozi. Ca si pe zbenghea mica si dulcica foc careia i-au dat dintisorii si a inceput sa se joace la pompa si sa rupa bine cateva apelative. Ca n-o mai vazusem de mult.

“The world is a playground. We knew that as a kid. But somewhere along the line we forgot that.”
Allison – “Yes man” (2008)

‘Ca-le-as eu pe ele de mandre mici si dulci:)

Postul din 30 mai 2009

Yeah! Prima baie in mare pe anul asta. Cu Fernando la capat de Mamaia, pe plaja cu motociclistii in cautare de fun si fam. Mazare in cautare de jumping cu kiteul. Frumos in apa, re-inceputul unei vechi prietenii, dar … ca dupa o perioada lunga de abstinenta nu mi-am permis sa cuprinda cu totul, va fi timp la vara destul. Apa destul de calda, gen 19+, chiar placuta dupa ce te obisnuiai, insa pe mal destul de frig, cu vanticel. Mi-ar face placere niste valuri saptamana viitoare de-ar fi sa fie. Si ma gandesc la niste trip-uri programate Tiulenovo – Rusalka: apai sa exploram de-i cazul!:)

Buba-i in alta parte, n-o va limpezi apa. Chiar am nevoie de un concediu si/sau de-o dragoste impartasita.

– c-o fi fost we, rice WOKul la Mall a fost asa condimentat si cu ale mele, uuaaaa-fu!:)
– in Vama cu Didi a plouat, n-am stat decat la un suc si pe drum ne-am tot certat.

The Sound Of Violence

Era dupa-amiaza acu ceva zile si lucrai, programai. In spatele blocului niste tiganci se apucasera sa sparga dalele ramase de la garaje ca se ia otelul din ele. Dale care stateau foarte bine unde erau. Ai iesit pe balcon si te-ai rastit la ele, ti-au raspuns, s-a lungit, a trebuit sa te impui, ai urlat mai tare, ti-a iesit… pana la urma. Nu a trebuit sa cobori jos asa cum ai amenintat si foarte probabil ai fi facut-o, Doamne fereste! bine ca n-a fost cazul. Partea urata este ca n-ai mai fost in stare sa lucrezi cel putin jumatate de ora din cauza ‘sangelui care iti innegrise ochii’, adrenalinei, noradrenalinei etc.. Te-ai intrebat daca oare un dialog civilizat ar fi functionat, cel mai mult insa te oftica … la maxim! faptul ca nu mai puteai sa lucrezi. Dar deloc. Te-ai plimbat prin casa de colo-colo boscorodind, mai un gesticulat, mai un injurat, un oftat… a trecut. Un detaliu important: dracii s-au mai domolit considerabil cand ai bubuit catva pumni intentionati – artistici – in perete. S-a mai ars.

Este o problema.

Nu cred ca articulatiile mi s-au busit fara un scop precis, acela de a ma proteja. Este imposibil sa nu fie o legatura intre pareza stra-bunicului Dimulescu, piciorul beteag al tatei, umarul meu franjuri si handicapul motor al Andrei din nastere. Toate pe aceiasi parte dreapta, cred ca nu ma insel. Asemenari daca mai stau sa mai caut gasesc. Este cazul sa incetezi sa te mai invinovatesti pentru intamplarea din Vama cu Lore, esti la fel de vinovat ca si manerul unui ciocan. In acelasi timp nu este de iertat si nici scuzabil. Insa tara este a ei. In cazul acela. Coborind in subsol este vorba despre o lipsa esentiala de respect fata de calitatea umana, lucru ce atrage automat o frustrare, la fel de esentiala. Si a trecut destul de mult timp incat defectul sa nu fie inlaturat prin auto-educatie. AAA nu spune aproape nimic despre metodologie, ti-l aduce pe Dumnezeu (a se citi Iisus) in viata ta. Lucru care nu-i putin deloc, da-i departe de pragmatismul si eficienta industrial americana.

Prea putin ma intereseaza politica corecta.

le temps change

lucrurile. Dupa un bday Kirk la Cora lac mai cumintel anul asta, am bagat o Vama de control sparta de o furtuna de nisip. Foarte misto muzica-n Control – fostul El Comandante – pacat ca era gol, se va prezenta bine insa pentru la vara. Am fost la Fetesti si m-am urcat pe scara. It’s been highly emotional. Cumva prevazusem asta sambata seara cand m-a pocnit nostalgia. In locul nucului vechi era crescut alt nuc nou, acela de-l plantase Ionut la 11 ani, oare o sa se odihneasca in el copiii verilor mei?

Am gasit la CityMall rise & chicken. Amin! O sa ma duc cu condimentele mele de acasa si uite asa o sa-mi indeplinesc fantezia thai. Pe vineri intentionez sa inaugurez sezonul de inot. Odata cu asta lucrurile se vor echilibra. Apa-mi este auto-suficienta.

papureanu.txt

– mirosul de acasa, de apartament la bloc, ’80, nou, dupa vacanta. pepene.
– cum aducea oo si scovergi. cum aparuse bastonul.
– camara mica, pragul verde. caietele si rebusele.
– POVESTILE LUI, veioza. sculatul si mancatul noaptea. “Milo” “Ma-so”
– painea “plimbata cu trenul”, si merele ce sfaraiau pe cuptor
– scara de langa pod!
nucul
– Mita. pisica neagra, batrana si vanatoare.
– Bebi
– scule. casca de miner si toate sarmele posibile si imposibile.
– gospodar
– zgarcenia. si tigarile Carpati, si radio-ul, si cum omora puricii la pisici.
– si mergeam la pescuit, vai!, in padurile alea inecate, o nebunie lirica chiar, si pe canale. Litrarul. si povesti pe bicicleta. “Si uite asa te trezesti ca ajungi la pensie”. si gatitul pestelui in trei feluri (cuptor, ciorba, saramura si prajit)
– gradina. gutui. vara.
– cata dragoste era acolo si ce greu o arata.
– cum a avut grija de toti copiii lui, desi…
– a fost cap de familie
– ii placea sa povesteasca
– injuraturile fantastice cu anafura ma-tii si papucii si lampa. si evident, dumnezei.
– ii placeau glumele. si le facea. era jovial. mai ales cand iesea din casa.
– acasa era la Itza, la mama-sa
– cum l-a afectat moartea lui nenea Gica. de ii luam bicicleta pt mers la pescuit.
– ne trezeam la 4. facea mamaliga.
– era impegat de miscare
– Mihalus
– cum se ascundea de nevasta-sa sa bea tuica
– cum s-a imbolnavit si a scos tot ce inseamna sarat si alcool
– cum i se intarisera gingiile
– spre batranete s-au mutat in casa
– pareza sotiei
– si-a ingropat un copil. teribil! n-am fost acolo
– cum ma batea la cap cu telefoane sa ma insor “ma baiete, iti spun eu, 25 de ani” “mierea se masoara cu doua degete, dar nu asa, ci asa!”. farsele la telefon, si pe peron in Gara de Nord cand l-am ajutat sa cumpere nu stiu ce ventil rar. avea mult umor.
– cum isi lasase mustata dupa ce nevasta-sa nu-l mai putea controla:)
– cum si-a adus aminte pe timpul parezei lui de Andra, stra-nepoata
– ii placeau pisicile, tot, evident, fara sa o arate
– desene animate, la bulgari, si emisiunile si filmele lor
– vai! cata copilarie
– si Borcea pe malul ei
– la sf. mi s-a parut un erou
– moartea e ‘one thing to do’. sa te ingrijesti de exit. cutuma & familie.

– si tot acolo e

E scris atunci, completat usor dupa.
Desi… n-as vrea sa ajunga sa-l citeasca mama.

Postul din 17 mai 2009

Prima Vama pe anul asta, aseara cu fam. Petru & E. Liber, lejer, subtire, recisor, de toamna. Poate un preambul cumva. Ieri s-a insurat frate-miu; sunt ultimul mandru mo-hican. Sa le fie intr-un ceas bun! Muzica in Stuf chinuitoare, si de la noile boxe si de la vechiul obosit playlist la care tine, tine, da’… tine frate. Azi o plaja scurta de mai, workus (a lot) si somn tandru. Amin!

le: a fost ceata deasa la plaja – vizibilitate sub 10 m – dar asta-i de bine, se va incalzi! si… la capat de Mamaia defriseaza tot, se construiesc chestii :/

Parisian Skies

coldy-september

Parisian Skies…
Shadows beneath your eyes
All we have is now and the arc of your brow

iti ziceam la un moment dat dintr-o inconstienta temporala ca imi parea atat de bine ca te-am cunoscut la varsta cand nu mai erai nici tinerica dar parca nici nu te-au atins atat de mult ridurile, grijile… Dar nu ma ascultai. Erai prinsa in obsesiile si temerile tale: sa ai, sa fii, sa ajungi, sa-ti ajunga… Il iubeai pe L. si sufereai zilnic. Nu cred ca poti sa stii cat de dulce erai in amarul tau inghitit sec. As fi vrut sa fi fost acolo, sa-ti spun ca-mi pasa. Stiu ca nu se vedea de dupa propriu-mi gard ca si eu iubeam pe A.; sufeream amandoi ca prostii. Eram impreuna dar separati si nu vorbeam despre asta. Nu stiu daca am sa mai traiesc asta vreodata. Ce aveam eu in plus fata de tine era ca stiam ca va trece, pentru ca mai fusesem acolo, erau insa zile cand tu de abia te ascundeai, si probabil pe ascuns si plangeai… ah! cat te iubeam pentru asta. Si nu trebuia decat sa am rabdare. Apoi ne-am indepartat, amandoi. Ti-am zis ca o sa ajungem la stirile de la ora 5. Sunt atat de multe momente pe care am sa le uit, tu nu. Tii minte cand treceam amandoi pe sub valurile de langa digul (din fata liceului), cand te certai cu A. ca gainile pe teritoriu, cu cata pasiune m-ai sarutat prima data in Pulse, ce nervoasa si invidoasa erai cand ma duceam tot acolo sa ma imbat si sa dansez, cat ne mai plimbam … oho! atat de mult prin parcuri si stateam pe banci, te pizdishi degeaba acuma cu masina – e utila dar stii ca e o corvoada, cand am mers pe jos pana la OnPlonje Jr. si tipai la telefon ca nu, ca locul tau e langa mine, si ce mai fugeam de tine, urland si coborand din masina, si pe urma ma intorceam, venind la film totusi, savurandu-l, cand ma sunai de pacalici de pe telefonul de munca si ne certam pe tot felul de rahaturi ba ca-i stanga, ba ca-i dreapta si-mi aduceai mancare de la autoservire la birou. Si te-am pus sa asculti Interpol si te mirai. Ce este in poze am sa-mi aduc aminte. Cand imi faceai unele-n pat intr-un tricou rosu si te certai pana la plans pe parcare cu o vecina :) si racisei si vroiai sa-ti fac frectie cu spirt si ma exaspera ca facusei o facultate si … baremi atunci am putut sa am grija de tine fara sa ti se auda gura. Cand ne-am revazut dupa ce ne-am despartit de tot iti venea sa zambesti dar te stapaneai, mie mi se vedea burta, si nu mi-ai mai tinut mana langa sanul stang ca atunci cand nu mai vroiai sa-mi dai drumul si eu vroiam sa plec acasa, si calculatorul se repara in ore, in ore!… Si ochii aia ai tai frumosi pe care n-am stiut niciodata sa-i apreciez. Pozele tale de pe hi5, in care nu apare nici un baiat, te vor duce in Thailanda.

Mi-a luat doi ani ca s-o uit pe Andra, era intim vorbind atat de importanta pentru mine. Desi era invers. Si-am zis ca o sa tot scriu, macar prosteala noastra cu tenta de (c) pe care n-am s-o trec aici fiiind doar de-un … bot. Urmatoarea va fi si mai serioasa.

Your loss was mine too

.

N-am facut baie in mare

Era de neopren. 15-16. N-am avut chef sa intru, oasele ma avertizau aproape dureros ca nu-i pentru ele. Fost cu Cif si cu tatal. Cifone a intrat, asa … de prosteala. Era multa lume la plaja. Nu m-am mai mirat ca alte prime dati din vara de goliciunea trupurilor prea buhaite sau prea tinere ca altadata altadata. Este ca atunci cand ti-e foame rau si nu vrei sa-ti pacalesti foamea cu un snack asteptand ciorba de acasa aburinda. Vazut la C. poze din Filipine cu super-pesti si locatii si… frumos-frumos. Faceam misto de “pestele” vazut in Marea Neagra.

Vine vara. Bine imi pare. Nu-s chiar ok si partea cea mai nasoala e ca the sky limit is so close. Too close. In mod cert ceva nu fac bine. L. spunea la motzul Rebecai ca daca si frate-miu ar face un copil eu nu mi-as mai dori deloc, neam. True. Macar la Novi Sad sa ajung.

A Clockwork Orange

A Clockwork Orange (1971) imdb

– un film prea artistic. arta pt artisti.
– muzica teribila!! ‘ti-ar Betovana drq. obositoare.
– chiar a fost cu talc? ‘Natural Born Killers’ face pisu de la inaltime peste, desi unul e despre teve.
– filmul NU ajunge la radacina, si tare vroiam
– da, ok, misto cadre / camera, poate revolutionare la vremea sa. totusi… nu (nu-i primul / ultimul).
– uite film exceptional din perioada aia: http://www.imdb.com/title/tt0060390/
– iar asta e de e: http://www.imdb.com/title/tt0062622/
– asta-i frate “Portocala Mecanica” din anii ’80?! eram snob de mic copil:) acum inteleg de ce… macar pt tate si tot trecea cortina cu brio.
– scenele de violenta raman insa tzutz! arta curata. nice si cu ‘Ultraviolence’.
– tre’ sa recunosc ca mi-a provocat 1,2 erectii timide
– poate nu l-am inteles. nu simt deloc nevoia sa-l vad a doua oara.
– l-am vazut greoi, in doua zile / reprize. de abia asteptam sa se termine. sunetul desincronizat de la jumate incolo.
– nu mi-a placut. cre’ca cartea-i misto.

Postul din 24 aprilie 2009

jdemii de oameni obisnuiti. rauri-rauri: pe strazi, pe drumuri, pe alei, prin cartiere. cata frica imi era de obisnuit, de comun, de moartea scanteii & other hippie shits; cat de mult mi se rupe-n cur de asta acum. tineretea asta mai dureaza mult?! …

Postul din 19 aprilie 2009

18-19 decembrie 1998

[…] Sunt doua alegeri pe care le faci (din care una in fiecare dimineata). Prima este ca acel sine-interior sa fie ceea ce conteaza cu adevarat (pentru ca-i singurul care este, si poate fi; altceva nu merge – in definitiv). A doua, alegerea de fiecare dimineata, tine de cum sa vrei sa fie totul in rest, ce a mai ramas daca extragi acel sine-interior, sub ce forma sa fie. Si oricum, tot ce este, este si din interiorul tau, caci altfel nu are cum sa fie. Doua alegeri. Asa sunt lucrurile.

[…]

Maine dimineata ma duc acasa, sa petrec Craciunul. Are sa fie frumos, deoarece (re)simt valoarea lui “impreuna”. (De fapt aceasta este Craciunul).

Frumoasa-i Dobrogea – update Hamcearca

   

Drumul spre Luncavita din Horia nu-i asa spectaculos, pentru ca jumate trece printr-o padure nesfarsita fara evenimente de relief deosebite. Doar zona Hamcearca e frumusea foc, again good vibe, dar nu stiu daca coborita din masina ar fi ceva. Cautat pe net Hamcearca cica ar insemna “izvor” dar in ce limba… armeana, tatareasca… cine stie. Dupa H. e inceputul rezervatiei Parcului Macin (prin spate) care nu prea… cum am zis. Probabil doar niste cai de access catre varfuri mai de rucsac asa sau de off-road. Drumul e in renovare, nu-i foarte rau, mult praf, noroc cu pietrisul turnat temporar peste gaurile clasice.

Facuram un popas la Valea Florilor, am incercat niste apa dintr-o fantana (cam pamantie), beliram ochii la peisaj. Parca era si-o pensiune pe acolo, si un iaz. Avea `is ce potential turistic.

Pana la urma am ajuns la Greci surprizandu-ma placut cu:
– lapte gros jucat in islaz de ciutanii loco
– camparea de la poalele ‘muntelui’, clar de bifat macar o noapte pe acolo
– si vai! ajunsi in sat lucrurile se diversifica mult: apar vai laterale, alte dealuri, creste, etc. de la departare arata mult mai simplist, cu cat te aproprii diversivitatea-i surprinzatoare.

Merita urcat si pe Tutuianu, e ‘colo ‘sa, desi cam tre’ sa fii atent la turmele de oi (oi = si caini). Am condus mult de data asta, l-am dus pe Petru si la Niculitel, dar oboseala s-a aratat si n-am mai fost in stare sa gustam peisajul – era si pe ultima lumina, era si innorat. Oricum am mai facut un drum de recunoastere in care am invatat ca lucrurile pot fi surprinzatoare.

Next? Drumul ‘de creasta’ pe sub liniile de tensiune Niculitel – Macin? Braila – Peceneaga – Capidava – Cernavoda? Sau incepe sezonul de Shabla?

Poze, yet to come – venira.

Postul din 05 aprilie 2009

Piscina de la Ana Coposan din Eforie e mult prea sarata pentru o balaceala decenta. Mai mult balneo-climateric. Mai mult teric. Cu saunici – am rezistat la aia uscata! e clar ca circulatia periferica e praf, cu jacuzzi si cu alte balarii terapeutice. Am savurat insa “plaja” prin geam la deschiderile din sud ale piscinei. Ratza din mine insa se declara nemultumita de conditiile acvatice, macar apa decenta… Totusi… o iesire bine-venita de spalat creeri.

Luni (adica azi) traininguri si manajment la Buc. E mult efort sa tii laolalta o mana de oameni. Ca de muncit nu muncim pt bani ci pentru pozitia sociala care ne-o da un job. Tare mi-e ca maine seara nu prinz grunju’ Mincinosului. Picat. Pen’ce muncim, pen’ce muncim (cand n-o facem pentru noi)?

l’edit: l’apucai, da’ fu gol.