Kul

O zi superba, desi cu victime colaterale. Mers cu Nanu pe la 3+, erau mari-mari si regulate, de hula. Am luat o decizie buna sa mergem la Casino unde se formau perfect dupa prima groapa. De fapt chiar magnific: sa stai in apa cu placa in maini si sa vezi in fata ta un perete de apa ce se formeaza dand sa se rastoarne periculos peste tine, inaintand metru cu metru… pfiu! si inalte 1.5 – 2 m si lungi 70-100 de metri chiar dupa buza ciupercii, spre stanga. Am luat labele ca sa nu mai pedalez atat, N. s-a intors dupa ele ca nu puteai sa-ti dai drumul de pe buza fara.

Din pacate la un moment dat vine unul mare-mare, Nanu il anunta ca atare si eu zic ca nu-l iau, dar cand ajunge in dreptul meu hai ca e bun, il iau, ma uit dupa N. care era in stanga mea, nu mai era, inaintez cand… asta imi trecuse in fata si ma izbesc de el, si valul ne cara pe amandoi, eu urland de entuziasm si asta tipa ca si-a pierdut o laba… Pana ne-am prins, pana sa facem inapoi punct fix (trebuia sa ma fi scufundat eu dupa ea) cat ne-a rotit valul… canci, s-a dus. Oricum nu se vedea nimic la fund, asa ca Nanutu a ramas fara o laba, mai mult din cauza mea… deh, pierderi de razboi, da’ ii cam erau laxe (si eu ma gandeam cand am intrat ca o sa le pierd ca si mie imi joaca-n picioare).

Dar a fost minunat, am luat 3 valuri, din care doua mari, erau gen bizon care te duceau din rupere in rupere cu ele, cu adrenaline rush alea-alea… de manevre era mai putin loc, desi poate s-ar fi putut. Iar la cel care se cam putea m-am speriat ca nu-l mai vedeam pe N. si vroiam sa ma intorc, dar asta era in fata il luase pana la mal. Si te cam tragea in larg, dar era ok, te puteai lupta cinstit cu curentul. Si… :) vine unul mare la un moment dat, ba! da mareeee… ii urlu lui Nanu: “ducking, acuuum” si ma bag sub, dar a fost cu 1.5 secunde mai devreme asa ca atunci cand am iesit din apa am iesit chiar in spuma… m-a aruncat pe spate cu tot cu placa ca pe un fulg, presat sub ea. Ma gandeam ca un incepator ar fi intrat in panica si ar fi dat aerul afara din plamani. Mi-a fost un pic tarsa, dar fu ok. E sport extrem ce drq.

O baba la mal in prima tura (ca am luat si o pauza) “mama, aveti grija… sunteti constanteni?”:). Si arabul de la chiosc ce dulce era cum imi povestea pe fuga cum isi sparsese el timpanul dupa ce a coborat la 14 m freediving si l-a prins un curent. “Da’ amic tau stie inot bine?”. Nanu a mai ramas in apa, prins in entuziasm, si i-am dat placa si labele mele si zicea ca e mult mai misto cu a mea, ca deh, e mai profy-like, dar s-a pacalit evident ca l-a cam doborit oboseala si raul de miscare.

Laba nu s-a ivit la mal din carasbeta salvamarilor. Nici nu speram sa. Excelent azi la mare!:) Maine cre’ca se lasa vantul.

Si ce valuri au fost! Pfiu, mama-mama, nesperat. Pareau pe webcam cat de cat insa cand am ajuns acolo mare mi-a fost surpriza: batea vantul, dar ciudat, intetit doar la nivelul solului si in rafale cu schimbari de directie, iar din asta rezulta niste minunatii de valuri de vant, extraordinar de regulate, cu un curent f. puternic sub apa – de la mal facea niste bolboci de dat in fiert, si care se spargeau inainte prima groapa.

Gigea! Zmoooah! Avui bafta de bafta. Mai ales ca se stransera pe plaja ca la urs kiteri dar care luasera teapa ca vantul nu era pentru ei. Si mai bine, ca erau si pesedistii si nu cred ca as mai fi avut loc pe acolo. In apa au mai fost si altii, dar ok: unul cu un kaiac care se dadea pe valuri intr-o veselie (ca mine), vreo doi care trageau de niste placi de surf fara succes, unii care vroiau sa invete si un windsurfer pierdut mai prin larg. Da’ te luptai ceva sa stai in picioare intre valuri. Am luat de toate culorile, si valuri frumoase 1 m – 1.5 m, regulate… parfum curat! Am intrat in doua reprize. Prima m-a obosit si m-a tarat vreo 3 plaje spre nord si ma cam enervam la inceput ca nu gandeam bine momentele si cam faceam ducking dar nu ma aflam eu unde trebuie. Asa ca am stat batraneste, le-am calculat si au iesit la tzanc. Funny e ca au iesit mai bine cele goofy.

Bun, dupe care luat o pauza de tras sufletul. Fost pana la masina ca sa-mi dau seama ca bani am scos dar n-aveam pic de apa si ciocolata ciuciu. Oricum eram obosit si n-aveam de gand sa stau cu orele. Si am intrat fara labe, sa vad cum e, si mai inspre dreapta plajei. A fost misto si fara, dar tz! finetea rotirii, controlul chiar acolo sus pe buza care face diferenta intr-o pornire buna sau proasta… sunt date de ele. Valurile aici erau cam berbece asa ca nu m-am dat la multe manevre, desi mi-au iesit cateva.

Dupe iesit iar, m-am lungit ceva, dar lene de pisica puturoasa poate maine cu Lore la plaja daca o fi vreme. Acasa mi-am cautat a doua aparatoare de la labe ca m-a cam strans costumul si mi-ajunge un coi operat nu-l vreau si pe al doilea.

Nice, very nice. Sweet September.

Si azi la fel. Un pic mai domolite, dar chiar mai misto, mai asezate. Luat o gramada, am fost si mai devreme si la inceput am reusit sa o sui pe Lore pe doua din ele, si nu cu asa multe emotii ca data trecuta. I-a placut si a inceput sa se mai obisnuiasca i-ar trebui insa o placa mai mica pe masura ei. Tot n-am ajuns dupa a doua groapa, dar am luat valuri frumoase si la prima uneori chiar pana la mal. Am incercat si cateva manevre dar trebuiau sa fi avut putere mai multa. Cert e ca am reusit sa-i fac lui Fernando un splash in fata cu unul intr-o parte asa de parca as fi calarit un taur la rodeo; si tin minte ca am reusit sa iau unul misto de-a curmezisul mai-mai ca se zarea un inceput timid de tub in coltul din stanga sus. O vreme afara de-un minunat augur. Un portocaliu molcom pe asfintit, racoros, de-ti intra chiar sub retina si-ti netezeste piticii de pe creier. Bate a concediu dar n-are sa fie. Totusi imi doresc de-oi reusi macar sa chiulesc o zi sa respir aer sarat cu nasul printre nisip si frunze uscate. “Nisip si frunze uscate”. Of, this is the best time.

Si iacata! ca ziua de astazi payed off. Valuri. Surf up! Venit semi-sifonat de la munca, hai sa merg la o baie de control si de amintire, cand sa dau sa controlez webcamu’… pampam, valuri! Sunat rapid Fernando, venit si Lore, ajuns acolo pe la 19 … si am stat pana a apus soarele de tot. M-a uns pe suflet. Ptiu! ce valuri beton am luat, de nesperat, vantul s-a intetit pe seara si s-au ridicat ceva. Si trageau la capat de Mamaia ceva de speriat.

Am incercat sa o dau si pe L. pe valuri dar juma’ de ora m-am tot chinuit doar sa o duc in larg, de-mi iesise sufletu’ cat am tras / impins si avut grija sa nu cada placa cu ea. Un singur val a luat si ea si jbang! peste cap ca sa-mi fac griji si reprosandu-mi, iar, ca asta nu e joaca pentru copii si mai bine o lasam la mal. Dar fu ok. Am luat trei valuri frumoase foc:

– cel cu Nanu, amandoi, unul langa altul, cu asfintitul inainte rosu-portocaliu, valul sub noi, zambete pana la urechi si zen curat. miam-miam-miam. ce moment! asta e una din partile spirituale ale surfului: comuniunea.

– unul la care eram de fapt cu spatele, dar pur si simplu am simtit cum se unduieste masiv marea sub mine si mi-am zis “it’s a big one” si fu! de duduia placa sub mine, injectie de adrenalina, de mi-era frica sa si misc placa stanga-dreapta, am ras-o in forta pana aproape de mal

– si unul pandit de mult, gasit cum trebuie, luat frumos de tot intr-o parte, ridicat iar si apoi suit pe coama si dus pana la mal. asta a fost pe gustul meu. ca daca nu ma obosea asa mult “trainingul” cu Lore m-as fi bagat si la niste manevre.

Am stat pana tarziu, de abia se mai vedea ceva afara. N-am insistat foarte mult, nici macar n-am fost dupa a doua groapa pentru ca era un curent de nu se putea. Si erau asa de mari ca labele deveneau surplus, Nanu chiar la final a mai bagat o tura fara.

Oh yeah, baby! That’s life. Pacat ca la munca nu merge asa de roz ca sa fie intr-un armonie totul. Poate tragem si maine o tura tot asa dupa program dar mai devreme ca sa prindem lumina mai multa. Suntem niste localnici:)

ieri la o baie cu Nanu, salivand toata ziua pe webcam dupa niste valuri maturate de un est destul de puternic, cand am ajuns… cucu, doar niste creturi cu prestanta. Da’ cum stateam asa full echipati pe placi, semi-ridicoli, asteptand ce era clar ca n-avea sa vina, stand la barfa despre biznis-planurile mele la fel de pline de buruieni ca si marea. Luaram cateva, de control, cat sa taraie placa trei metri. Dar ne vom scoate parlealea-n septembrie, e sigur, e sigur.

si asta. am inceput sa reascult Morcheeba (“Big Calm”u), iar acum am dat de un album al Sharleen Spiteri – ex-vocala de la Texas – de toata stima.