Drumul către burnout este presărat cu intenții bune.
N-am învățat mare lucru din Ianuarie, unde media zilnică de muncă fu de cca. 10 ore. Am învățat niscavai rusă, nu multă față de … – da’ cine știe la ce-o folosi asta.
Drumul către burnout este presărat cu intenții bune.
N-am învățat mare lucru din Ianuarie, unde media zilnică de muncă fu de cca. 10 ore. Am învățat niscavai rusă, nu multă față de … – da’ cine știe la ce-o folosi asta.
Din martie sunt în Constanța și asta se va lungi până pe #Septembrie plus.
Și anul trecut am stat la mare din aprilie până în noiembrie, deci se cam ridică problema: pentru ce să mai plătesc la București? – sau să o reduc la propriu precum pitstop de aeroport, și nu musai pe coordonatele acela.
E dulce foc la Cța, și cu plăji furate de la munci – ceva bazine, pac-pac-pac și întors inpoi. Scade din burtă. Cum vin aici și stau cu lunile cum redevin coconul părinților mei. Nu-i de bine, nu-i de rău, e. Și ei.
Tre’ călătorit un pic – pe partea hartistiqă, iar aici sufletul tânjește după o barcă în insulele Grecești sau după o Romă potrivită. Ptiu-ptiu! una din ele să iasă și anul acesta și-a scos pârleala. Trebuie de închis PFA-ul – și cu spețele sale.
Deci puțină organizare. Poate ar fi bine de băgat niște bani în dinți/gingii, de acum – de nu s-o topi rapid oricum și atunci jaba chin.
Peste toate astea lecturile din Neghinitza rusească și orele de rusă cu Dasha țin apa. Dar si acolo mai trebuie tăiate din subscripții – ce nu folosesc sau ce am ajuns sa nu folosesc; și investit mai mult timp și energie. Aș ajunge pănâ la sfârșit de an la un nivel de lectura fluentă dacă mă țin săptămânal de asta. Plauzibil.
Ar trebui dublat savingul lunar sa ajunga la 1k EUR.
Ar…
Meh, am avut pretenții prea mari față de prea-însoritul ianuarie de anul trecut – din Roma. Cumva gătasem munca – fu invers, dar eram pe sorel și bine-facere. Credeam că dacă am să vin la Brașov o să bubuie ceva de bine. Nici rău n-a fost. Cel mai mișto fu că am redactat împreună cu Popescu o monografie de-a unuia din bunicii săi. He – de cum vin poveștile, vininile și motivațiile peste generații. Ar fi una la Săcele care m-ar aștepta s-o digitalizez – sper să fie încă acolo.
Sistemul de referință contează, și ce se anunță înainte pe 2021 nu sună grozav. Poate o strategie de bârlog n-ar fi rea, fi ea la Capitală, fie la mare. Deși nov-decembrie ce-a fost? Cu cheltuială (*) mare.
Pe 2021 îmi propun să ajung cu rusa la nivelul B1, ca să pot citi și Idiotul & Demonii în original.
lateredit: și Lermontov
Tovarăși din toate țările, uniți-mă!
BV:
1. tzaganii aia cu salvari de langa care ti-ai retras cumparaturile si au strigat dupE tine ca-ti uitashi pateurile, fricoshilah
2. tipul de hotel care a venit sa-mi zica daca e cumva ceva in neregula cu automatul de parcare, pai e pentru hotel, ala cu aplicatia e pestru drum. civilizat, frumos, elegant. ahhh!
3. Am văzut un coșar pe stradă în Centru :)
4. oameni care saluta masinile ce se opresc la trecerea de pietoni cand le dau prioritate ca-n BXL
5. “Vin turcii”? :) Eu dupa ce clopetele de la biserica (protestanta, mi se sopteste in casca) bat (de Sfanta Vineri, la fel) timp de freo 15+ min.
6. “Dar nu vedem și noi o bunăciune de bikeriță” #pestrada 2 post-teenși ieșind de la McD
7. Doamne, ce bine că m-am născut în Sud! Și nu în haterage ăsta între culturi. Și băftos, în Sudul ăla bun – adică Grecia, și insule chiar :Д – аdică în Dobrogea.
there-there

Uof, nu-i okey să lucrezi cu Xanaxu’ la nas. La NAS :)
M
A venit toamna. Un #Septembrie okey și în spate cu o vară destul de înotătoare – ceea ce s-a cunoscut pe circumvoluțiunile burții.

Când eram mai tânăr trăiam mai aproape de soare și asta înseamnă că trăiam mai mult… O rutină zilnică: plivit la roșii, mers la piață sau făcut bazine în golful de lângă plajă salvează mintea să se întoarcă împotriva ei însăși. Viitorul sună gri, cu gânduri răzlețe de Roma.
Dragoștea ca-n vremea Coronei.

Coronavirus – care, Italia are astăzi 107 de cazuri mortale, e pe vine. Vom vedea dacă fu cu panică și cu prea mult deranj ulterior.
Ах, Соня, в этих сладких разговорах патефона.
Ах, Соня, я любил тебя как море, даже больше.
Соня, ну что не так?
Вовсе я не маньяк.
Только быстрей и быстрей Сонин шаг.
Ах, Соня, это о тебе всем пишут почтальоны.
Ах, Соня, сигаретный дым на спальные районы.
Соня, подай мне знак, вовсе я не маньяк.
Но все быстрей и быстрей Сонин шаг.
Но все быстрей и быстрей Сонин шаг.
Только быстрей… Но все быстрей… Но все быстрей… Но все быстрей…
/via Моя Мишель
77 de ani
sursa: http://www.contributors.ro/sinteze/ca%c8%9bi-ani-traie%c8%99te-un-roman-pensionat-la-varsta-de-60-de-ani/ /via Vasile Gheţău

DAY 1
– în Italia îți trebuie ochelari de soare, clar :)
– sunt în Roma, este ianuarie și este un soare de sfârșit #Septembrie de să te lingi pe dește :)
– multe Dustere
– haos mișto pe străzi, ca Buc. dar nu așa aglomerat, și ei se mișcă
– nu e praf, aer curat
– și nu prea am văzut lume de pușcărie/Ferentari. mai puțini de prin Nigeria (Maroc, mi se șoptește în cască), sunt – și cu mizerie, dar nu apăsat.
– civilizație de tip enclavă
– și întâlnești un melanj “arhitectonic”: și Grecia, și Spania, și Italia, și Cuba, și Madrid și Paris, și insule.
– aici sunt o bucatzică de carne pentru donne 45+
DAY 2
– Ninja, Golan, Skandal – aka Ion Antonio
– în piață a alergat înapoi după tine că ai uitat laptele, deși își lua cafeaua chiar atunci :O
– surprinzător de puțină lume la furat
– Colloseum – pâine și circ, claros
– Roma – cel mai fost-bogat oraș al lumii
– fântâni la liber chiar și în oraș; cișmele
DAY 3
– puțini negrii / arabi – Roma vs. Bxl
– sunt curios câte kile în plus o să am după săptămâna asta plină de bunătăți & vinaș. le: didn’t
DAY 4
– o lucrare de renovare de peste drum de unde stau îmi aduce aminte de dulcele sunet al bormasinii, capitalismul emergent din zona natală :)
DAY 5
– pennichella – siesta cam între 14:30+ / 17:30+
– puțini supraponderali
– dar este mizerie; și asta pentru că nu o mai strânge nimeni
– îmi place că au stații de autobuz dese, și că poți să mergi per piedos peste tot
– f pestriță lumea la teatru “de cartier” în Roma ceea.ce.e.f.mișto. și media de vârstă nu se oprește lejer la 60, ci merge până la 80 de ani. am văzut un Shakespeare ușor adaptat către o „Divina Commedia”
DAY 6
– În Vatican, de departe – după La Pietà, cea mai mișto este sculptura preferată a lui Michelangelo după ce-a orbit (? bleary eyes), un tors.
– mda, când intră soarele-n nori e mai frig :)
DAY 7
– prima țară în care culoarea-mi ca de pepsi mă ajută, de parcă-s localnic
– male 50j+ înseamnă pantalon doc, pantof și poate chiar cămășă. în Italia aia bună.
– în Roma până și boschetarii au/poartă ochelari de soare
– toată viața am crezut că explozibilul ăla din noi era de sorginte italiană. ei bine nu, mai degrabă este slav, via Moscova – ori nu am nimerit unde tre’. le: sau țigăneală.
– Bar Tosso – p’o colină, best coffe în Rome so far. espresso, 1 EUR.
REST
– cozile de stat în picioare la espresso în mall
– e frumos la Italia, e frumos fuoc. dar după o săptămâna îmi vine să zic: “ia hai terminați cu prosteala, vorbim și noi română și ne comportăm normal?”. pe urmă îmi aduc aminte cine e musafirul și tac.
LECȚII
1. ăia cu barul – strâns masă + lăsat bacșiș. “don’t overdo it”.
2. ăla невежественный din aeroport – go with the flow; ca ei în trafic
M-aș muta din România în momentul în care am să găsesc ceva să bată triunghiul: CTRL – Grădina Eden – Elvira Popescu – unteatru. Până acum nu am găsit :)
Cea mai mișto statuie din toată Roma este una ciuntită, normal – în muzeul Vaticanului, un tors gay care îi plăcea lui Michelangelo, după ce-l lăsese privirea și îl băga la pipăit. Da’ a fost mișto înainte ca anume ghidul să deschidă gură. Însă artistic după La Pietà, aia capodoperă. Restul sunt virgule + grădina de trandafiri de pe una din coline, gen 19toamnă – dar de-o aristrocrație și-o bunăstare greu de intuit. Doamne, și cât de mișto o putut să fie teatru de cartier la capitala romanes. Ptiu-ptiu!
În altă ordine de idei: “Stați liniștiți la locurili voastre!”,
faptul că a intrat Moise Guran în politică (de fapt că și-a asumat o poziție) este … irelevant.
Pentru că:
1. nu, nu a fost un bun strateg – ci un bun comentator. toată viață lui a fost mercenar.
2. și că e jurnalist și că… și ce?
3. e de aplaudat implicarea, ca la oricine. că înseamnă un sacrificiu.
4. consultant de consultant este altceva.
Tipup-tipup.
În primul rând mă bucur că am ajuns aici. Aveam dubii, dar uite că am ajuns să văd lumea cu ochii mei în sec XXI :)
Pe 2020 îmi doresc să fie ce-a fost și pe 2019, dar fără burnouturi. Tipup-tipup.