Lut si roua pe picioarele mele. Cat de frumoase erau luminile orasului reflectate in mare pe dig.
Taximetristul nu a stiut sa imi zica care sunt mai buni: ortodocsi sau catolicii, desi catolicii imi par mai veniti de la munte.
Ce bine este sa dansezi!
A doua plaja pe anul asta si… prima semi-baie! Semi… ca n-am intrat cu_capul, era prea rece, mi-era lene. Am intrat cu ambele costume:) Si nu, nu aram ca o foca, ci ca o gravida. Si nu stiu daca am sa ma mai tund pentru data viitoare – desi daca era peste drum o frizerie trageam un 1 – peste doua saptamani n-o sa mai fie nevoie poate nici de costum.
Norii ne-au jucat feste. Ne-au tinut in sah si soarele a fost cu tiraita, pe bucatele. Dar si cand a fost… ah! Merita muncit o saptamana intreaga pentru o zi de trandaveala-n nisip. Toate peisajele alea solare de un albastru auriu cu catva nori si ceva nepasare. Bineeee… Gandurile dezlanate frumos si moi ca un ghem de ata despletit si lasat in pace. Si o super constiinta de sine. Ma gandeam ca sunt foarte multumit de mine ca ma trezesc in fiecare zi la ora 13. E modul meu de a ma razvrati si de a ma alinta, si e doar ‘altfel’, caci in final tot 8 ore de munca sunt pe zi si tot 20 de zile pe luna. Minim. Desi sunt constient ca anume copilaria asta nu mai poate sa dureze foarte mult. Dar macar inca 1-2 ani.
Partea nasoala e ca a trebuit sa spal la costume de parca spalam rufe, ca erau ‘multa’. Imi aduc aminte de niste reclame mai de demult: “Eu, sa spal si sa calc?”.
Prima… plaja pe anul asta. Subtire, PE cazemata, foarte rece afara, desi un soare mai mult decat generos – incat n-a meritat nici o baie, mi-au inghetat gleznele cat m-am balacit ca rata la mal. Sper ca pana la 1 mai totusi sa fac cel putin o baie… e-n joc onoarea mea de …
Mi-am adus aminte de vremurile alea bune cand chiuleam de la liceu ca sa putrezesc putin in nisipul fierbinte doar la suprafata din fata de la Zorile.
‘Intamplator’, intre doi clienti, am ajuns sa vad marea. Primavaratec rau afara, d-ra foarte rece (ceata-n larg), din fericire! fara ghiata la mal. S-a terminat aberatia. Am urat mocnit toate cirezile alea de paparazzi de duminica dimineata care mergeau la mare sa vada monstrul si sa se fotografieze ca japonezii. Mi-am adus aminte ca am facut drumul acela un an de zile in fiecare dimineata (in fiecare zi treceam la dus si la intors de la serviciu pe malul marii, pe faleza) si ce exclamari scotea din mine varii noante ale sus-numitei d-re. Desi in jurnal consemnam altceva, citez:
“19 septembrie
Sa treci zilnic pe langa mare si sa nu inoti e ca si cum ai avea o femeie foarte frumoasa in casa si n-ai fute-o din varii motive… care chiar nu conteaza.”
Poate vremea asta ciudata va aduce si niste furtuni prin aprilie. Amin!
azi era putina ceata-n larg.
super-inspirata plimbare. am gasit de inchiriat la Phoenix Lost in Translation. Un film care ma chinui sa-l vad de vreo 2 ani de zile.
Marryyy… Maryyyy… E iarna. E sec. E demi-sec. E atat de bineeee cand vin prietenii din Bucuresti si dau culoare orasului asta prea mort iarna. Si barurile se umplu de expatzi judeteni:).
Dar… ce vroiam sa spun este ca… anul asta am cam facut pe mosul, deh, cand imbatranesti asa se intampla, devii mos:) si mie mi-am oferit de Craciun o piscina la Yaki. Tres bonne, tres frumos, tres elegantes. Burghezie cuminte de familie. Inotat. Cu labe. Citit. Jacuzzi. Fluturari. Frumos ce mai. Petru m-a corupt. Chiar m-a facut sa ma gandesc serios: oare nu se merita un abonament? Si sa-mi fac TIMP sa incerc sa-mi aplanez rotunjimile varstei?:)
De abia astept primavara… ma cam bate gandul sa-mi iau o butelie spre vara. Sunt curios daca o sa gasesc anul asta echilibrul ala necesar ca sa nu ma intorc in Buc. La multi ani!:)
Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se-ntample! Iaca-ta ca anume printr-un concurs de imprejurari (demisia pre-conizata – too much, + costumul lui Tudor ajuns de peste ocean in ro) am ajuns sa fac baie intr-un (prea) rece noiembrie.
Din pacate costumul este varatec, prea subtire, caldura corpului trece prin el. Costumul meu, trei-sferturi, este mult mai gros si este neopren, acesta este altceva. Oricum bun si pentru cele 20 de minute petrecute-n apa. 2 valuri: pierdut unul f. bun in larg, luat 1 f. puternic (5-6 rasuciri, stanga dreapta, pana la mal) si unul la mal de final. timp: 20 min. prea frig. n-am intrat cu capul in apa. prea mult. mi-au inghetat toate alea de… oricum, o experienta. insa… cu niste valuri si! mai misto, un soare cat de cat… as mai repeat-o.
la Modern erau niste valuri grozave, dar depaseau linia 3 de valuri, mi-ar fi fost frica sa ma duc singur, si asa la Casino, am intrat pt 20 de minute si am iesit la 500 de m de unde am intrat: curent. dar la Modern erau niste valuri de surf… oh Doamne! atat de misto se formau.
apropo: am fost vineri in drum spre munci putin pe la mare, si am fost pe digul acela cumva ezoteric:) de la Capitanie Cta, next to Mamaia. Batea un vant… erau niste valuri. Oh! dar ce valuri erau. Aia era zi de mers valuri (azi erau mai mult de hula). Am observat si ceva: in larg valuri sunt MULT mai mari. Acel dig este probabil unul din cele mai inaintate diguri in mare. Se duce destul de mult. Acolo e marea aia salbatica, virgina, marea n0n-turistica. Si erau valuri. Valuri mari. Si in larg, inspre port incolo, in zare, departe de tarm se vedeau valurile care la mal ajungeau mult mai domolite. Hoarde de boi si zimbrii alergau in larg. Alea erau valuri! Dar… ‘cesta fu doar un intermezzo de vineri dupa-amiaza. Oricum, si intr-un fel si in celalalt este incredibil cum poate sa ma monteze marea inapoi din mocirla numita munca. Mocirla necesara, inevitabila, comuna, etc. Probabil prin faptul ca iti impinge corpul spre extrem si te obliga sa pui in ganduri o sita: doar ce-i important trece.
am invatat si lucruri noi: o baie iernatica ar necesita musai pe langa fesul indispensabil, manusi, si o ciocolata cumparata inainte, nu dupa:)
(iar pt aventurieri, daca vrei sa te plimbi pe malul marii dinspre dig/plaja Capitanie Constanta spre Mamaia, trebuie musai sa-ti sufleci pantalonii si sa treci prin paraul format intre mare si Lacul Tabacariei. nu poate fi sarit, apa destul de inalta, trece de glezne. altfel trebuie sa ocolesti pe strada ca sa iti poti continua plimbarea “in Mamaia”)
Oricum, apa spala…
Sezonul s-a terminat. S-a facut frig. Gata. “Ne vedem in aprilie 2006”.
Site-uri, site-uri, site-uri… toata ziua site-uri. Ti se si acreste de la atata monitor. Facem patria muma mare.
dar nah, ca azi n-au mai fost valuri mari, mai potolite, mai grupa mica, dar placute. Mai spre larg am stat la inceput dar… daca nu aveam labele chiar ca nu faceam nimic, si chiar si cu ele, nici nu se inaltau mult si se terminau repede. Si le cam asteptai – cel putin unul din alea mari insa era rezonabil.
Mai placut la mal. Chiar am luat unul ca pe Discovery, dar pe partea stanga, nu dreapta ca de obicei. Se vedea la juma de metru deasupra capului meu pe diagonala cum se inchidea valul. Frumos. Cam frig insa, parca marea cu 1 grad mai rece ca ieri. Azi mi-am luat si fesul:)
Nu stiu daca o sa mai prind valuri sezonul asta. Se face prea rece. Si totusi ma gandesc ca o gluga sau casca de apa ar prelungi sezonul hat! spre noiembrie incolo…
s-a repetat din nou azi. iarasi misto. luat 3 valuri. 2 mici la mal la intrat si iesit din apa, si al treilea misto in larg. am alergat repede cu Mihnea si am luat si o pereche de labe. sunt cam pt kids, sunt cica 43-44 dar merg. la cat au fost… o sa-mi iau eu mai incolo unele misto. nu aveau decat ori labe pt. kiddie-kids ori profi.
super-misto pe val. bivoli alergau in stanga si in dreapta mea. putere. Mihnea spune ca daca mai aveam putina rabdare veneau unele si mai misto. valurile vin in reprize, din care 3-4 sunt mari. oricum labele te ajuta mult. cam rece apa, rece si afara desi soare. m-am grabit si la magazin, poate aveau si un fes pentru apa de care vreau sa-mi iau de mult.
f. dragute valurile la mal, inaltutze. daca nu te obosea asa mult alergatul dupa valuri in larg (de fapt mentinerea flotabilitatii :) ) si apa rece meritau luate la final din plin. valuri frumoase in larg, si nici nu era curent de hula, te tragea doar intr-o parte. sau sa fi fost de la labe…
n-am avut cheia la garaj (damn it!) ca as fi scos placa mare. da’ poa’ ca-o scot maine. yuhuuu:)
Valuri mari. Superbe. La Casino in Mamaia cu Mihnea. Frumos. Ca pe vremuri, dar in mai putin timp. Fugit de la munca pe la 3 – aranjat mers la valuri. Am luat cel mai misto val anul asta. In larg dupa groapa, unde se faceau valuri de surf. Avut noroc. Simtit de miloane. Excelent! Urlat. As mai vrea sa am zile ca asta.In rest chestii nu chiar importante.
Era exact ca atunci in vremurile bune, dar apa mai rece (aveam insa costum), ceva mai berbece. Am luptat mult pana sa ajung la zona buna dar s-a meritat. L-am luat frumos de la baza. Nu chiar m-am rotit in lateral caci am stiut ca n-o sa mai prind altul in ziua asta si sa ma bucur de el, iar apoi pe final m-am miscat, dar forta scazuse considerabil. Insa… excelent! M-am simtit de milioane. Adrenalina (si nu numai). Intr-adevar cand m-am dus la al doilea (imboldit si dirijat de Mihnea) n-a mai fost asa – oboseala.
Dar… ce frumos, ce frumos!… Ah! Valuri, vacanta, toamna (sau vara) tarzie, calda, nepasare si fericire.
Fasolica strikes again! Oups!
Fasole cu carnati ‘ca-ti-as… fasole cu carnati! Ah… poftesc dupa niste fasole cu carnati: aromata, buna, savuroasa. ‘Lasa gura apa…
Yahoo. 360. de grade. de la stanga la drepata, de sus in jos.