Urcând și coborând scările de pământ de la Casa Căsătoriilor a fost una din cele mai fericite perioade ale mele, inclusiv cea petrecută în zona Trandafirului. #Septembrie.
Postul din 28 mai 2018
Sunt la Constanța. Fluctuez între cele două orașe fără mult sens.
Anxietatea zilnică este la un nivel care devine din ce în ce mai greu de suportat. Râzi de ăia pățiții… râzi! Nu că aș fi râs, dar acum îi înțeleg și mai bine. Vorba unei vechi “butade”: sunt de preferat anti-depresivele pe termen lung anxioliticelor de moment. Nu iau nici unele, deși poate că sunt un caz, nu clinic, da’ de băgat în seamă. Partea cea mai urâtă este pierderea sensului, care pur și simplu nu e. Nu că ar fi prima oară când se întâmplă asta, dar e din ce în ce mai. Sperie un pic. Toate șmecheriile de adus bunăstarea mentală: efort fizic, lumină, oameni, bucurii sau sarcini simple, odihnă – merg. Până a două zi. Mă gândesc dacă o terapie mai îndrăzneață ar fi de explorat – și tot alternativă (nu sunt convins că îmbibarea creierului într-o baie de anumit redezechilibrator e cea mai bună strategie pentru cazurile în care adultul e încă funcțional). Probabil terapia psihologică ar fi o bună cârjă, oricum o dai. Nu știu dacă o să ajung sau nu să-mi înțeleg reticiența în ceea ce o privește. Pasămite e frica de eșec, ca și-n dragoste.
Dar o reinventare cu creionul pe hârtie… eh, cum ar fi?
Postul din 14 mai 2018
Got there! Program estival:
- trezit pe la 11, dat snoozuri până la 14
- citit mailuri și-sau presă
- mers la o ciorbă, dar târziu după 15
- s-a făcut 16, luat mapa creativă și mers la Starbucks – unde culmea, cu spor: cusut la niște scene până spre 19.
- un sendviș, un covrig – back home, iar mailuri și altele
- apoi seară o plimbărică / berică
- spre final de program: net și-sau un serial, sau cine știe ce temă de pe la cursuri
Mi-a luat 1 luna să treacă oboseală, oh da – o fost, și nu înțeleg cum de am ignorat-o atâta timp. Prima zi în care m-am plictisit a fost de abia la începutul lui mai, și de acolo lucrurile au început să se regleze. Mi-am luat timpul înapoi – deși îmi dau seama că ăsta este un timp de vacanță și cine știe când o să mai pup asemenea momente dulci. Mă zgârie iar dilema Buc-Cța, nu știu ce o să se întâmple cu mine peste vară, dar nici așa, nici așa nu-i super-optim. Așa că… cum o pica, să fie bine. La scenaristică dacă aș putea aș face un curs de 2 ani, credeam că le am cu filmele – dar nu, nu am cultură cinematografică, iar treaba asta cu story nu e chiar de asumat pe repede-înainte. Pe lângă talent, trebuie multă muncă – doah! Însă mă bucur că am făcut-o. Nu știu ce are să aducă pe viitor, poate va rămâne așa doar ca “training”.
În rest… люди-люди, care n’est pas în București sau sunt, dar în stocuri zgârcite calitativ. E un paradox dar așa se joacă piesa asta de oraș mare. Suplinit doar prin cultură, dix it. Ah, încă ceva… nu mă mai văd “la bătrânețe” singur, mi se pare un model nesustenabil. Și uite așa, ușor-ușor… părul argintiu își aclamă tărâmul. “To be haaaaappppy […]”.
untwitts 15 martie – 16 aprilie 2018
- the power of `to belong`
- mi-e foarte de dor de gagici; ma uit la pozele de la 1-3 ani si ma ia cu plans
- (O+4BG+P)%6
- “10 Tips To Become an Awesome Technical Lead” https://i.imgur.com/5Gl0C9u.jpg
- controlabil
- “De ce trebuie să existe un termen-limită în care să poți contesta o sentință care spune că ești mort, când tu ești viu?”
- Sara Bareilles – Take on me (cover).mp3 @ 404 <3<3<3
- “Suplimentar, în fiecare VINERI, anunțuri publicitare executări silite.”
- Incheiat CTS, imi vine sa post-traumatic, gen. #pfiu
- mașini-unelte
- omul – acesta masina de (facut) sens & drama
- “The villain, the enemy, is our own thoughts.”
- Frumos e la Cta, in vizita.
- Juma’ din viata noastra, fu.
- Am dormit cam 15 ore.
Postul din 8 martie 2018
Mai am freo două săptămâni până la expirarea preavizului. Izbăvire? După care nu vreau să aud de nici un fel de IT freo 2-3 luni. Am să încerc să mă țin de cursuri (rusă & scenaristică și corporate writing), vreau să redevin studentul de care îmi este atâta dor. N-o să mai am bani de “extravaganțe”, sper că are să-mi țină apa. Amin!
мне скучно
Mr. R.S. said… `Are you happy?`
Yeah it hurts to think that the things can still go on
[…]
Are you happy now?Don’t chickeeeeeeeeeeeeeeeeeen out, it’s aaaall gooooooood / You’re aaaallowed to be what you couuuuuld
Punch drunk, dumb struck, pot luck happy happy
Punch drunk, dumb struck, pot luck happy happy
:)
Postul din 14 ianuarie 2018
Chiar dacă nu am pregătit 40jul o reinventare iminentă este pe vine. E mult spus reinventare… o reeșapare de valori ar fi mai o metaforă mai fidelă; oricum ideea este ca modelul să fie funcțional. Uite că “viața” e perversă și are propriile mecanisme mai subtile ce o fac să meargă înainte, și asta fără concursul explicit al liberului arbitru . Același drum, cu revizia făcută și cu aceiași valabilitate a termenului de expirare.
Postul din 17 decembrie 2017
Plouă. 1000 de lei, 2000 de lei, trei mii de lei, patru mii de lei, 5000 de lei… unde am rămas? Stai… 1000 de lei, 2000 de lei, 3000 de lei, patru… Așa, asta e rata la bancă.
Sunt niște răspunsuri găsite anul ăsta care ar merita scrise. Diferența principală între Est și Vest, cum / de ce sexualitatea e motorul principal, când copiii devin pre-adolescenți și de ce este nevoie de cotidian în umwelt. Dar altă dată.
Concediu Amsterdam – noiembrie 2017
DAY 1
– mare aeroport
– organizati, cam prea
– civilizati, dar roboței
– imigranții sunt calzi/umani
– nazismul a făcut un master-intership cândva aici
– nice concert, multă lume, deși H.R. neangajant; deși batzaieli pe niște melodii de suflet :)
– yet again, muierile n-au nicio treabă cu orientarea. și când au pretenții de așa ceva => double trouble
– multe canale la TV, multe limbi, inclusiv rusa
– scump; cam 10 EUR până la Otopeni dus-întors
– teletext pe TV cu flights schedule
– groaznică gâtuiala lor de limbă
DAY 2
– bune produse, chiar și alea “ieftine”. but not so in food.
– în town se “încălzește” lumea. imigranții fură salvarea lor – mult tineret în centru (=> universități, cluburi, sex&droguri – the good stuff)
– no cars pentru că nu era posibil altfel în infrastructură de oraș central, ar fi fost un ambuteiaj continuu
– pot da peste tine cu bicla pe bike lain; multe surori de-ale Matildei în patria muma :>
– peak (vestic) de cultură pe organizare/ordonare
– totuși: toată lumea își securizează bicicletele
– în coffeeshop-uri plin, dar PLIN – pe zi – de rookies/virgini în ale cuielor
– cartierul evreisc, da! (numele probabil vine din istoricul arhitectural ca și în restul capitalelor europene).
– gurile umblate zic că e “de porc” să ai status-ish și să n-ai o barcă, cât de mică (taxa de dană, of course – not included)
– strange: prioritatea față de bicicliști; și checkout la ieșire din tramvai | dar te obișnuiești prin gregaritate
– cartierul rezidențial (pe lângă Python Bridge); eh, da – altăăă treabă: design, canale navigabile, cărămidă roșie nouă, dane moderne etc. Vest ne-opulent de bun-simț și de viață ff bună. și bineînțeles scump; dar nu și în barul local, din contră.
– bună muzica în barurile lor: brit old – pop, so 80iz.
– Sangeeta, brit-indian-cosmopolit-mulatră-stillchildish bright-solar ppl. Ce seară mișto! Concluzii:
- the fun is not over
- this (depression) is a “hangover” after 20 years of partying
- so what? do reinvent yourself – find it; yes, it’s hard, but are no workarounds.
- the limitation is still within
- there is more
– în night-bus ne-a păsuit “hai ok pt 3 stații”, n-am mai plătit “extra-bilet” pe abonamentul curent. deși nu e chiar full “nazzi” after all; deși asta a făcut-o un imigrant (probabil, după cum arata).
DAY 3
– generația de 60+ (încă) (îți) zâmbea pe stradă; prin Alex am înțeles că ar fi de la criză financiară (i-a acrit). “Nothing stays the way you want it to…” gen.
– shop-uri cu 3D printere, dar nu par să aibă succes.
– iarbă în coffeeshop plătită cu cardul. intrau de la post-adolescenți, la muncitori, la domni bine, sau pensionare cu cățelul după ele.
– destul de multă română în jur; de 3-4 ori pe zi, vânzători ce te interpelau/recunoșteau direct în limba maternă: “Poftiți falafelul dvs., vă rog.”
Regret că nu am făcut o călătorie pe apă prin jurul Amsterdamului. Fuck zi land. Acolo era o cultură marinărească.
untwitts 23 octombrie – 22 noiembrie 2017
- bash: COMP_WORDS: bad array subscript
- “Ne-am iubit amandoi si vrem sa traim toata viata impreuna” #pestrada un boschi-muncitoro-betiv
- Dupa 2 weeks de “izolare” neto-sociala simt nevoia sa ma kindly reintorc :”)
- “viermii tineri” https://www.youtube.com/watch?v=qA2_-eQ26tY
- TW e pentru scris (ciripit), mai putin pentru citit de la altii (comunicare)
- vreme de octombrie cald; diguri
- placerea de a strange jucarii dupa cineva
- in 3 zile la Cta am interactionat & comunicat cu ppl cam cat as face asta in Buc in 1 luna
- Diana are bebe! :) haha … surprize la 40j
- incep sa inteleg batranele cu caini (maidanezi)
Я – поэ́т
“Я – поэ́т. Обы́чно я встаю́ в по́лдень. Я принима́ю ва́нну, за́втракаю и чита́ю, и ду́маю. Пото́м я гуля́ю в па́рке. Bе́чером я у́жинаю в рестора́не, игра́ю в билья́рд, а в по́лночь начина́ю писа́ть.”
Concediu Lefkada – octombrie 2017
– ca prembul – ARTA, ce orăşel frumos
– miros de lemn de traversă, colţ Lefkada, pietruit, insule
– SIVOTA BAY
– private islands, private beaches
– verzăciune pe dealuri
– Kefalonia – SAMI
– Kefalonia – ZAKYNTHOS
– meditaraneanos
– baie la Shipwreck; recuperări de Tylenovo, da’ mai bun. şi cu plajă, şi cu “turism ca la urs”
– next: POROS (le: ce drq am făcut in Poros? uitai…)
– baie în larg: Le Grand Bleu
– ITHACA
– poze outside barcă
– puţinel, da’ bun sailing
– ATOKOS golf – avec dah cadoux-uri duioase
– cu muzică mexicană, şi party pe plajă seara cu ţuică şi foc de tabără
– insula Meganisi, oraş VATHI, la Karnagio. nice pitstop.
Cred că m-aş plictisi de aşa ceva după 7-9 luni, în fiecare an. Uşor problematic de abia după primele trei.
P.S. Revenind în ţară descopăr din nou micimea autohtonă – cât de complexaţi, anxioşi şi isterici suntem, hrănindu-ne cu maro, fără o igiena mentală adecvată, profitând des de ocazii pentru a ne etala propriile probleme, trecând cu uşurinţă prin varii bias-uri cognitive ca să.
#Septembrie este cea mai mișto lună a verii
Am început să chiulesc de la mare, mă trage capitalismul de haine înapoi în groapa timpului. Am sărit peste băi şi vara asta, chiar şi pe timp de #Septembrie – urmează însă o barcă pe Ionică aşa că am scuzele de rigoare. Şi totuşi… iubirea, n-am reuşit să fac chiulesc de tot. Mi-am luat două WHO şi am tras de ele cât am putut. M-am şi tuns – regulamentar pentru valuri de 2m+, de fapt mă plictisisem să tot dau mâna prin păr pentru aranjat freze imberbe. Am reuşit în prima zi să ajung, pe prânz – 1 oră, o oră micuţă, amărâtă, dar … ce oră! :) A doua zi am avut şedinţe de la 11 până la patru jumătate, când am ajuns nu mai era nimic, era lighean.
Mi-a fost frică, nici nu aveam placa, am stat la prima linie de valuri, kiddo-ing, dar după îndelunga absenţă, oh! ce bine era şi aşa. Cu sufletul rânjind până la urechi şi despicând valurile cu coatele şi cu burta. Iar soarele de Constanţa, soarele de pe străduţele de la Casa Căsătoriilor, mvai… de-o fericire plângăcioasă, cu sughiţuri, de cât de bine era. Şi malul ăla rupt de arbuşti şi poteci de pământ pe care se scurgea aur către plaje. De ce #Septembrie nu este declarată luna naţională de concedii? Nu ştiu… Şi nici nu voi. Mi-am dat seama că umbra mării mă poartă şi prin Capitală, că atunci când ştiu că e bine cu soarele-n retină pe Victoriei mă prefac că marea nu-i departe, ci doar la câteva străzi distanţă, că miroase sărat şi că bate un vânt de arde uşor pielea. Aşa… ca în Lisabona, dar nu chiar ;) Ştiu că mă prefac, dar dacă marea nu e la câteva staţii de tramvai distanţă parcă nu prea are rost. Ok, de fapt e la câteva ore de mers cu maşina – dar, aşa-acum-aici – este suficient de bine.
Oh, ce bine a putut să fie acasă. Acasă – acesta noţiune-mi ce se preplimbă pe multe coordonate, şi în care apa este ubicuă. “[…] și-n simțiri”!
Legătura între “a-ți dori” și “a se întâmpla”
De la 2013 putere:
1. Atenţie: când te concentrezi pe ceea ce-ți dorești nu ai timp de ceea ce nu-ți dorești.
2. Caută: caută și vei găsi. Corolar: încearcă de minim 13 ori. Și “Nu” e un răspuns.
3. +/- Efort (poz/neg): pozitivul deschide oportunități (în câmpul tău de “căutare”), negativul – alerta/fight-or-flight – îl restrânge, îl concentrează.
4. Mintea pe cale, nu pe rezultat. “Enjoy ya journey”.
Pe scurt: “La muncă! Nu la întins mâna.”
Postul din 23 august 2017
– profesional | da, Java
– bani | da
– premii, reusite | nu
– dezvoltare personala | rusa
– dragoste | nu
– (a)casa | nu, din contra
– places | da, some nice Europas
– mare | nu prea, si pica – umar
– scris | da! 3-4 shortstories, & continues
– planuri vrute/atinse | hmm
– purtat/planuit | planuit
– spiritual | uat? teatru…
– social (prieteni) | nu prea
– timp | vium-vium
– intensitate| dum-dum
Postul din 22 august 2017
Timpul vindecă tot. Gen Ж)
Da’ cu pastile & ajutor. “Cutreieram-cutreieram”.
Summer Well 2017
1994-1997, and more – gen “Vingt ans après” :)
Postul din 12 august 2017
.ro (dar care arată mai degrabă a espanioles)
1. Carnea tânără care zgârie retina ca un papercut, la metrou pe scara rulantă. Voleibaliste în pantaloni scurţi, șosete trei-sferturi derulate regulamentar, cu rucsace minuscule în spate, peste 1.80, cu ponytail şi cu degetele protejate de plasturi şi cu coate pline de belituri şi jelituri. Semi-erotic.
2. Am văzut la MNAC un film despre depresie cu tineri. Cum vorbeau ei cât de singuri erau şi cum i-a ajutat terapia, și visuals. Interesant dar… mvaaai, ce short ar ieşi cu nişte pensionari puşi în faţa camerei, cu frustările lor comuniste şi crâncen-actuale singurătățuri – cu poveşti în delir şi cotidian pe şart, cu filozofeli scurtisime, dar adânci, înghesuite în câteva propoziții simple. Ce frumos! Cc @ C. Musai să văd Domestic (2012).
…și alte inaugurări de 8AM sâmbătă dimineața-n Griviței de 40j de ani.
170730
Înainte îmi plăcea de mine şi m-am schimbat, nu mă mai plac:
- grew older
- less wow
- îngrăşat
– asta se cunoaşte şi devine cerc vicios. încruntare / worries
– nu vreau să f. all gagici; ci puse la presă şi făcute elexir de tinereţe. +2,3 băieţi, de gust.
—
Acum 50 de ani Cța nu era-ish, dar vrem şi creem continuitate; aşa e cu omul şi cu umanitatea în general: creează (fill gaps acolo unde nu e). umwelt / qualia.
—
– nu am proiectat / gândit deloc ’40ish. şi era bine să fi. no biggie, but didn’t.
– I’m not the same; deşi asta cu “îmbătrânesc” este o veche marotă.
– despresia e still on; am băgat-o sub preş cu alcool. normal că nu e bine.
– oare reuşesc să scriu bine? ceva?
Family:
1. nu e despre ele, ci despre mine.
2. nu alea de 20, ci de 30+ | corp. deşi vrutu’.
3. la Cța era bine cu părinţii şi nepoatele sub acelaşi acoperiș.
3+. regret creier boost, plasticitate garantată. | încă aleg tot fără copii, şi cu A. mama, if – dar pt ea.
Postul din 23 iulie 2017
Moment de sinceritate: anii trec, gagici, gagicile, dragoști, Buc, teatru. Next? No more youth, rotunjimi.
La 38 de ani şi 2 luni: m-am distrat / dansat destul – și asta era anul trecut. Cam aşa.