Kul

Ieri l-am văzut “pe ăla” pe monociclu în Bucureşti :) Poate ar fi fost inspirat să-i fi făcut o poză, dar nu… l-am urmărit aşa uşor, era un muşchiulos şi după ce s-a jucat cu roata a înghesuit-o într-o maşină micuţa. Pe genul circar. Dar era real! Nu ca cel din Constanţa care cobora pe Adamclisi care nici acum nu ştiu dacă era real sau nu. Mama lor de antidepresive, never again!

Mă re-acomodez în Bucureşti şi trag pe nas cultură cu o viteză fantastică, ca hămesitul după fomiţă, ca futadores primăvara, ca… ca. Sunt curios ce-o să rămână, şi culmea… rămân nişte picturi care reuşesc să mă obsedeze/chinuie/să-mi ocupe “atenţia” zile în şir. Curios că-i mai pe static şi mai puţin pe interpretare.

În rest de bine. Pentru ce-i mult strică şi “nu mai am 30 de ani”. But… we’ll see, nu înseamnă că. Ar veni o vara bucureşteană, cool :) Cool? Sunt curios dacă re-duc maşină acasă şi o las acolo. N-o folosesc, nici măcar precum strategie anti-alcool, se aşează praful pe ea şi ocupă locul degeaba în faţa blocului. So far! Şi la bicla am renunţat, e too much – chiar fiecare ieşire “pe Victoriei” cu ea este la 1-2-3-7 paşi departare să pleznesc de draci din cauza la ceva… better not.

Sunt curios cum arată graficul zilele astea. Şi cred că şi ştiu cum e :) Iunie spre iulie, mi se pare.

Am ascultat ieri ieşind în oraş – La Paleţi – un playlist de chill care 1 dată la două melodii avea un Jamiroquai din ăla bun-bun de pe compilaţia (mea) de boogie. Stăteam cu un pahar de vin în mâna, priveam în gol la o tablă de şah care umplea şi ea nişte goluri esenţiale de tinerețe bătrâneţe, mintea făcea calcule şi învârtea scenarii cu vouchere&premii… şi nu reuşeam să mă desprind. Jamiroquai! :D

Cumva era un deziderat de prin 2000-2001 când băteam discotecile din Regie şi asta ceream la DJ. Evident cu n-am – tot timpul e nam-nam, aşa e normal. Un moment! ce să mai… Asta e România la care visam când eram tânăr. Mda, cam 15 ani mai târziu pentru mine – dar good enough. “Mda, e mişto – mulţumesc, mulţumesc – păi e muzica care mi-o pun mie în maşină… aşa că nu cred că o să auzi des pe aici”. Nici nu-mi făcusem speranţe, e nişă. Dar momentul fu.

După care am ajuns într-un club unde o trupa de karaoke a reuşit ‘performanța’ să aducă o retroversiune a piesei “Adeline” a celor de la Timpuri Noi înapoi în muzica-de-nuntă/manele. Plecai cu uşa-n spate. UKR.

Dar Jamiroquai, oh tu… J.

Constanța, cimitir al post-tinereții mele? Cam da :>

La un moment dat devine obositor să tot încerci. E atât de mult de lucru la civismul cultural din jurul meu că-ţi vine să o iei pe câmpii… Da-da… cu mult peste Medgidia, pe genul super-metropolă, şi corect agăţată în axa Negru Vodă – New York, dar… îţi mai pică câte vreun link d’un eveniment, de un concert, de un party, ateliere & so on din capitală şi-ţi vine să-ţi… grrr! şi popor cu care să te identifici şi să creşti împreună. În fine, same old story. Sunt curios dacă segmentul ‘de pe Dorobanţi’ e mulţumit cu ce are aici.

Şi evident, pe turta mea: e o alegere, ţine de mine. Deunăzi verificăm siteurile cu joburi în afară pe IT şi după câteva scroll-uri le-am închis brusc. Nu vreau… e departe fericirea de mine aici/acum – nici măcar nu trăiesc visul meu, da-s într-o dulceaţă d’aia porcovenească. Să fie sau nu de la “articulaţii”… o să văd la 40j care-s imediat aci după colţ şi mai ales că atunci plecările vor fi cu stop-joc deja de la depus CV-ul. (Deşi varianta de mers pe jos rămâne în picioare – tot timpul rămâne.)

Dileme de iarnă, ştiu-ştiu… vara doare la başcă – pe toată lumea.

—–
Heirupisme d’astea pe individual-personal-compus sunt scobitori. E nevoia de media, e nevoie d’efort concentrat, de coordonare, poate şi-o brumă de fonduri pe municipalitate aşa. Carisma personală e un aluat care se termină rapidisim fix pe grosimea sa maximă de 150/1500 cât e acolo. De când Gogu’ o luat crema la “shortcut-ismul” prin poziționările SERP şi FB a devenit spammy s-a cam dus treaba. Revine pă PR clasic, şi revoluţia nu se mai face prin tehnologie ci prin partid. De fapt, trăisem o bulă, d’aia – acum se combină.

via Poetweet

Acu 1 săptămâna avusei o problema gastro-intest. => regim & fără alcool. Aseară după party/event (ratat, şi cu părere de rău – pierd(em) un club – s-ar părea… etc. etc. alte detalii) am ras o şaorma pe la 3 AM așa. Ceea ce după nişte zile de alimentaţie corectă, acum dimineaţă, mi se pare o abominați(un)e. Ceva care să faci doar de 1-2 ori pe an – de Paşti & Crăciun. Nu că era zilnic, dar minim weekly + alcooalele bonus + zahăr și mai bonus + sărate sunt + MSG (care-i ‘steroid’ pt primele).

La felul cum abuzăm de corp n-ar trebui să fie de mirare că cedează / se ‘deformează’.

m-am dus puţin la mare ca să mă gândesc la nişte chestii şi ajuns acolo era așa mişto… am uitat de tot. şi mi-am dat seama că aşa e: u got it, u take it şi gata.

dar totuşi fusei la o cafea – pt care am umblat un pic şi cu_cofeina sub retină – ba ideile creative au venit, şi chiar destule. prin geam în bistro se vedea marea şi patronii-şi făceau planuri de terasă pentru la vară. “da, e soare până la vreo 1, dar noi nu deschidem mai devreme de 12”. la vară, da, e altceva.

mişto vacanţa de iarnă. didn’t die, n-am băut aşa mult şi am fezandat fix cât era bine. + TBBT.

am noi proiecte pe urbe, cum preconizasem.

Acu’ vreo 2 zile, duminică seara – bătând crâşmele care se închideau una după alta, ajunserăm într-o anumită locaţie (mai marginală), culmea deschisă la ora aia şi… plină! Plină de un party privat – filiala–aripa–tânăra la nu ştiu ce asociaţie-partid-uateva. Băi, ce mi-a plăcut! Deşi majoritatea erau adolescenţi, deşi unii din însoţitori aveau p’etate câți ani are portofelul meu… n-am mai văzut de mult o petrecere aşa mişto şi lume care se distra–distra şi erau frumoşi şi cu gura până la urechi şi trăiau plenar momentul – așa păreau. N-am stat mult, de-o bere, şi era şi târziu după două parcă. Mi-a trecut prin fața ochilor ca flashbacks o viață întreagă – au fost multe lucruri mișto, am tras pe nas ceva generații.

La un moment dat m-am dat lângă unul din patroni ce-l ştiam care stătea pe-o margine şi se uita la ‘gloată‘, şi–mi zice “nu ştiu cum să fac… oricum o dau îmi dă cu puşcărie“. Glumea :) şi nu citise ca mine legislaţia aferentă care-i de-o permisivitate incredibilă – deh, prin aliniere la standarde…

Era important cât de mişto se distrau kids-i ăia. Şi hai că erau câteva exemplare care li se rotunjise deja carnea şi ieşeau destul de bine din adolescenţa timpurie. Eh… eu asta am repetat pe continuu cât am putut de atunci. Adică n-am fost în stare şi nici n-am vrut să văd ceva care să merite mai mult. În mod singur sunt și altele.

Hai mai rpd cu profesoratul – ca să pot să fiu ‘legal’ lângă ei, că genunchii au început să mă lase.
Lucrurile importante, gen.

• “If you suck at everything, you might as well become a poet” :)
• deci fara interactiune – si fara in/validare a chestiilor – statul pe Internet mi se pare pare o mare pierdere de vreme
• cine si mai… http://oi61.tinypic.com/5y6tyg.jpg
• “Ce trebuie să faci ca să nu iei în greutate în perioada postului.” q.e.d.
• burta de vin fiert
• too much sugar will kill u… when, when, when?
• parca-s pe Internet dar nu pot sa vb cu nimenea
• Guvernul rus avertizează că economia va intra în recesiune, în 2015, pe fondul sancţiunilor impuse de vest, din cauza acţiunilor din Ucraina, scrie BBC.
• scor .md strans… dar pe drumul ‘cel bun’
• #romanialibera :)) QME :)
• g: “Hamilton Rating Scale For Depression”
• “delusion is always a mistake”
• poate 2 weeks de infotainment post e prea mult. cate 1 saptamana de doua ori pe an should do it.
• “Nu poți și vârstnici și PFA.”
• “This video is no longer available due to a copyright claim by TheWhiteUnicorn.”
• dialogul trollerilor
• Batman, Batman! …
• ca o dovada ca nu ma’am 30j de ani: nu dau sa fug la autobuz sa prind lansarea in Buc a ‘Roundhouse’ Velosonics, gandindu-ma la cost, consecinte samd
• “am postat videoclipuri tâmpite în grupul secret de pe Facebook”
• “Si se mai intreaba unii de ce se legalizeaza Iarba si de ce se lucreaza in draci (dar pe sest) la Clonarea Umana….” :))

și despre somn:

• primele doua luni fara lumina sunt cele mai nasoale
• trezitul asta la 14 nu prea e treaba, se duce drq juma’ de zi
• lovely weather
• ce ciudat e sa te trezesti ‘pe bune’ pe la 14-15. se duce drq tot jocul civilizatiei.

Am descoperit cea mai bună cafea din oraş. E cea de la tonomat din Tomis 3 la 1 RON. Şi asta după un an de încercat varii mărimi şi sortimente. Și sunt două locuri în oraş unde bă’eții chiar îşi dau silinţa şi fac tot felul de minuni minunate. Nu-mi place cafeaua, I’m a tea person. Deşi pentru aromă, pentru un bust de energie…

Dar aia de la 3 dimineaţa în T3 lângă boschetarul care o ia cu banii din cerşit şi tipul cu merţan auto-rulat care a oprit la o șaorma. Aia e! E o experiență, nu e cofeina.

Şi caffé-latte-ul mare de la Subway din City – pentru că e mare, aproape cât o porție de ciorbiță, as in kul_ciorb.

Acu’ ceva zile am venit spre dimineaţă de la un event (de fapt de la event-uri plec relativ repede, dar o ard în oraş până spre zori), am pus aparatul foto la descărcat şi – contrar logicii clare că dacă am să mă întind va fi ultima acţiune pe seara aia – I did. Cred că am adormit în aer în timp ce mă apropiam pufos de saltea. “Nu mai am 30 de ani” – două nopţi pierdute (şi consecutive) pe săptămână mă pun în fund. Iar evenimente în fiecare săptămână mă termină. Am vrut mult dar nu duc :) las’ să ducă şi alţii, mai pe roade aşa – că mult entuziasm strică la tenul de bebeluş. Am căpătat însă o uşoară expertiză piaristică/’party planner’ pe care inginereşte aş vrea să o folosesc să hackuiesc mecanisme actuale de promovare. Dar una peste alta, lasă asta… ratele&şi mai vorbim.

Avuserăm alegeri prezidențiale – neo-comuniştii au pierdut pe mâna lor, şansa de reformare a statului poate continua, pfiu! “Om trăi şi om vedea” vorba vorbei. Oricum fu pe un pulseu de entuziasm, şi – e pentru prima dată în viață când am rîci electorale. Şi ăsta-i semn de îmbătrânire.

Jobul la RC s-a ‘terminat’ cu previzibila decizie de încetare de contract în urma multiplelor întârzieri a plăților – chiar mai am freo două luni de încasat – pe care foarte probabil n-am să-i văd curând. Mă întreb dacă la sfârşit de an totuşi să n-o închei tranşant. Habar nu am dacă a fost o idee bună să mă duc la program, nici măcar nu ştiu dacă i-am ajutat cu ceva până la urmă, pe mine nu prea dat fiind că anul ăsta deşi am încasat mai mulţi bani n-am reuşit să plec nicăieri în afara perimetrului vechi. Ceea.ce.pt.mine = failed. Însă am început să apreciez avantajele & eficiența unui program fix și unui birou. Acasă este foarte multă lăbăreală delăsare.

Asemeni proiectul BC e cazul să-l închid. Mă rog, să-i las să-şi pună videoclipurile grămadă, dar să nu-i mai stârnesc spre socializare că e cazul să accept: nu vor, nu ştiu, nu încă. Fu o cărămiduţă, sper să apară şi alte heirupuri. Radioul însă merge bine: audiență mai mare și prag de rating trecut, redactor nou – de bine, pe creștere. Sunt curios însă dacă la nivel personal faptul că n-am să mă mai agit pe urbe are să-mi convină :) de aceea vreau să o ard o ţârică pe scris / filme; creativitatea tre’ să iasă pe undeva altfel înăuntru singurică naşte monştrii – precum prea-bine ştiu.

No girl. Şi nici… și nici n-a.

Tot ce vreau de la viaţă e să vină vara următoare. Mii de euro ca să fac iarna în altă parte n-am fost în stare să strâng, şi foarte probabil nici n-o să. Mi-am mai zis că iarna asta să dau drumul un pic la ţava depresiei, să-şi facă de cap – că doar n-om muri din asta, să las natura să-şi urmeze cursul, așa ca variație.

Sunt o groază de lucruri / surprize care nu sunt în controlul / calculul tău ca spre exemplu… dacă barilul de petrol scade sub 60$ Rusia ar putea intra într-o nasoală recesiune economică, care culmea cu Kievul luat cu tot (deși puțin probabil – UKR va fi în stare să se lupte până la ‘ultimul cartuș’) are să-i afecteze doar pe ei în bula lor, cu toată interconectarea și interdependența globală.