Moldova românească are farmecul și durerile ei. Și trebuie spus direct:
nu e destulă populație,
infrastructura lipsește,
sărăcia și precaritatea se simt la tot pasul,
iar igiena lasă de dorit – de la rahatul rămas în vas după mersul la budă până la firimiturile care rămân pe masă sau pe jos după prânz.
Există trei mari „triunghiuri” urbane: Bacău – Roman – Iași – Piatra Neamț. Restul nu prea contează. Ce-i mai sus de Suceava e deja altă poveste – Bucovina. Iar Botoșani? „Țara paielor”.
Civilizația aici e o curbă strânsă: în mult nasol găsești și pepite de aur. Oameni mișto, dar mulți plecați în Capitală sau mai ales pe afară. Familii care cresc copii cu handicap cu demnitate și cumpăt. Sau bătrâna ce șchiopăta, operată cu celule stem la șold (!), care își îngrijește mama de 90 de ani imobilizată la pat, își facea cumpărăturile la Penny (400+ RON, cu 6 pachete de țigări), conducea un Fiat 500 și vorbea cu o gramatică impecabilă.
Biserici la tot pasul. „Doamne ajută!” e echivalentul lui „La revedere”. De ce? Două motive clare:
Biserica a fost și rămâne corporația mediului – oferă metode, proceduri și serviciul de ghid spiritual.
Oamenii de aici par să aibă nevoie de Dumnezeu mai mult decât în alte părți. E greu de explicat, dar e ceva ce ține de prezența Răului (în definiția mea personală, mai atipică – o discuție pentru altă dată).
După mine Moldova e tărâm de tranzit între Ucraina și Țara Românească.
Și se simte. Alcoolul curge: bodegile se umplu de la 6 dimineața, la muncă există alcool-test, iar dacă un copil de 5-6 ani cere bere, i se dă într-un recipient de suc. Se conduce beat, centura e opțională, iar urmele violenței – geamuri sparte, îndoiri de pumn – se văd prin oraș. La bâlci, polițiștii locali dau la ghiulea cot-la-cot cu golanii întrecându-se cine reușește să facă recordul.
Părți bune? Sunt și ele.
nu există trafic sufocant, șoferii opresc la trecere, bizonii sunt puțini,
pe stradă este destul de curat, coșuri de gunoi sunt peste tot și, în general, folosite,
e liniște – oamenii, deși chinuiți, trăiesc simplu, cu demnitate, și în puțin. Biserica e nelipsită.
orașul Roman în speță are un spirit antreprenorial aparte: business-uri peste tot – de la feronerie la metalo-plastice, gogoșerii, restaurante și baruri. Multe s-au închis după boom-ul 2009-2010, dar energia a rămas.
nu sunt discoteci sau teatre, așa că tinerii seara își fac veacul prin centru – la covrigăria LUCA, care servește de toate, de la burgeri la salate – un fel de McDonald’s local.
Concluzie
Moldoveanul tipic e un om liniștit, băutor, afemeiat, cu frica lui Dumnezeu și plin de melancolie. Problemele apar când intră în scenă alcoolul sau testosteronul în exces. Paralelele în feminism își au și ele locul, cu aceleași prejudecăți și așteptări consacrate.
Votul CG este și votul celor care nu au, sau multă vreme n-au avut. Și sistemul a fost nedrept cu ei: de la colectare taxe, la CNAS, la ture de muncă de 12h.
Oamenii ăștia merită respect, și ei sunt noi. Și noi suntem ei. E un fel de 69 nereușit, ca orice 68+1.
Sunt ăia de dau ture pe bd. Tomis cu caii turați în disperarea de a se face remarcați – doar-doar i-o baga cineva în zamă. Orice ar însemna zeama asta.
Dar eu cred că cei ce au – sau știu că au – sunt mai mulți, și aceștia vor și câștiga. Să ai – înseamnă să fii bogat. Бог-at – adică să ai sănătate, timp, sens, prieteneală și bani.
Acum… dar încotro – unde? Cum unde?! Înainte, cu toții, spre TOT. Așa să facem.
Iar aceștia cu votul pe CG/WC – nu, nu au. Nu e o rușine să nu ai. Când nu ai, cere – și D-zeul tău îți va da, dacă știi să ceri și de asemeni ceri cu putere. “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9, 17-32).
Eu? Eu sunt cel mai săraki dintre Pământeni. “Votați Denis Alibec 🇷🇴”.
George Călinescu să ne unească!
În cuget și în ne-simțiri.
Identitatea NAȚIONALĂ – #pestrițeală #Dobrogea #traumanaționlă #traumatransgenerațională
Core strenght: resilience.
CÂND / DE CE?
Ortodoxismul în cadrul Țaratului Bulgar a avut rădăcini în creștinarea oficială a bulgarilor în secolul al IX-lea sub conducerea țarului Boris I (852-889). Aderarea la creștinismul de rit bizantin, prin intermediul Constantinopolului, a fost o cale prin care Boris a încercat să stabilească o identitate comună pentru un popor extrem de divers din punct de vedere etnic. […] Boris a văzut în creștinismul ortodox o cale de a menține un echilibru și de a evita subjugarea completă de către vecini.
Religia ortodoxă a fost folosită pentru a centraliza puterea și pentru a da o coerență culturală teritoriilor controlate. Limba slavonă a fost folosită în cult, ceea ce a încurajat dezvoltarea literaturii slavone, contribuind la o identitate religioasă distinctă de cea greacă bizantină. Întemeierea școlilor de la Ohrid și Preslav și dezvoltarea alfabetului chirilic au fost fundamentele pe care s-a construit identitatea bulgară ortodoxă.
DUJMANII
Pecenegii, cunoscuți în sursele bizantine sub numele de Patzinaki (пацаны [RU] – golanii), au apărut pe teritoriul actual al României în jurul anului 890. Au fost adesea angajați ca mercenari de către Imperiul Bizantin pentru a lupta împotriva inamicilor acestuia, inclusiv bulgarii și ungurii. Stilul lor de viață nomad le permitea să controleze rapid teritorii prin raiduri sângeroase, impunând tribut populațiilor locale. […] După aceste înfrângeri, mulți dintre ei s-au amestecat cu alte grupuri etnice sau s-au refugiat în Ungaria.
Cumanii au fost un popor nomad de origine turcică, care a migrat din stepele euroasiatice și a avut un impact semnificativ asupra regiunii Balcanilor și a voievodatelor românești între secolele XI și XIII. Aceștia erau înrudiți cu pecenegii și au fost cunoscuți pentru abilitățile lor de război, fiind maeștri ai călăriei și arcașilor. Cumanii au venit din stepa kirghiză, situată în Asia Centrală. Cumanii au organizat numeroase raiduri împotriva Imperiului Bizantin și a cnezatelor slave, inclusiv în Moldova, Muntenia și Oltenia. Aceste incursiuni au dus la instabilitate în rândul populației locale, dar au contribuit și la formarea unor relații comerciale. De ce au fost cumanii numiți “războinici blonzi”? […] Episcopatul cuman din Moldova este un exemplu al eforturilor organizate pentru a răspândi catolicismul printre cumani.
Cumanii au avut un rol esențial în formarea primelor voievodate în Moldova și Țara Românească, influențând atât structurile politice, cât și organizarea socială a acestor regiuni în perioada medievală. Căpetenii cumană: Există teorii care sugerează că primii voievozi ai Țării Românești, precum Basarab I și Tihomir (Thocomerius), ar fi avut origini cumane. Neagu Djuvara, un istoric renumit, susține că Tihomir ar fi fost de origine cumană. [“Dacă voi nu mă vreți, EU vă vreau!”] […] Influența lor se resimte nu doar în structurile de putere, ci și în moștenirea culturală a poporului român.
Aceștia (cumanii, pecenegii & the gang) destabilizau regiunea prin raiduri și invazii, amenințând nu doar structurile politice, ci și coeziunea socială. [Nu musai cyber, ci ceva sa placă la toată lumea.]
Ortodoxia a devenit o forță unificatoare. Liturghia, sărbătorile religioase, pelerinajele și viața monahală ofereau un cadru de rezistență spirituală. Credința comună a adus populația băștinașă mai aproape în fața pericolelor externe și a stimulat formarea unor alianțe locale de apărare. Unele grupuri migratoare au reușit să se stabilească temporar în anumite regiuni, iar influențele lor culturale și etnice s-au văzut în conflictele, dar și în fuziuni sociale și etnice.
Prin adoptarea creștinismului ortodox, Țaratul Bulgar a pus bazele unei sinteze culturale și religioase care va defini Balcanii pentru secolele următoare. Noțiunea de „noi” versus „ei” a fost modelată nu doar în termeni politici, ci și religioși, iar conflictele cu popoarele migratoare din nord au contribuit, paradoxal, la consolidarea unei identități ortodoxe unitare.
În vremurile de instabilitate și conflict generate de migrațiile constante din nord și dinspre Ural, mănăstirile au devenit veritabile centre multifuncționale, cu un rol de refugiu și de apărare pentru populațiile locale, dar și cu o implicare indirectă în confruntările armate. […] Mănăstirile medievale din Balcani erau adesea amplasate strategic: fie pe dealuri, fie în zone izolate sau mai greu accesibile, ceea ce le oferea un avantaj defensiv natural. […] Acest aspect a transformat mănăstirile în centre de rezistență simbolică și fizică. […] În special în zonele care erau frecvent expuse atacurilor migratorilor, zidurile groase de piatră și turnurile de observație au fost adăugate pentru a îmbunătăți apărarea.
Mănăstirile ortodoxe și pre-ortodoxe aveau un rol important în sprijinirea logistică a războinicilor locali. Ele puteau furniza hrană, adăpost, îngrijiri medicale rudimentare, arme și echipament, atunci când era necesar. Călugării, în special cei erudiți, puteau acționa ca sfătuitori pentru conducătorii locali, oferind strategii diplomatice sau militare. Unele mănăstiri, mai ales cele de influență bizantină [Елена], aveau și capacitatea de a mobiliza ajutor extern prin rețelele de influență religioasă, fie de la Constantinopol, fie de la alte centre creștine.
Un zid gros și o curte închisă nu reprezentau doar o apărare, ci și o declarație simbolică de rezistență în fața haosului.
Prin această prismă, Ortodoxia nu a fost doar o religie, ci un element de rezistență culturală și de coeziune în fața pericolelor externe, contribuind la configurarea identității balcanice într-un context dominat de conflicte și migrații permanente.
Uite ce poate să facă Perplexity când îi dai teme din astea! Vezi mai jos.
Text Transform este aplicația de care ai nevoie pentru a-ți optimiza conținutul de marketing! Ca dezvoltator ai ocazia să creezi un instrument care transformă rapid și eficient texte promoționale în variante unice, optimizate pentru SEO, fără a pierde din impactul mesajului original. [pe bune? :)]
De ce să alegi Text Transform?
Generare rapidă de descrieri de produse: Text Transform îți permite să generezi descrieri captivante pentru produsele tale, economisind timp prețios în campaniile de marketing.
Parafrazare inteligentă: Cu ajutorul acestui instrument, poți reexprima texte într-un mod care păstrează esența mesajului, dar îl face mai atractiv pentru cititori.
Optimizare SEO: Text Transform respectă principiile SEO, asigurându-se că fiecare variantă generată va avea șanse mai mari să apară în rezultatele căutărilor online.
Avantajele pentru marketeri
Pentru marketerii care lucrează cu volume mari de texte în afaceri de afiliere, Text Transform oferă o soluție eficientă pentru a crea conținut diversificat și atractiv. Iată câteva beneficii:
Economie de timp: Transformă loturi mari de conținut în câteva secunde.
Conținut unic: Evită penalizările Google pentru conținut duplicat prin generarea de variante originale.
Îmbunătățirea ratei de conversie: Mesajele optimizate pot atrage mai mulți clienți și pot îmbunătăți vânzările.
Text Transform este soluția ideală pentru marketerii care doresc să îmbunătățească eficiența campaniilor lor. Nu rata ocazia de a revoluționa modul în care creezi conținut! Intră pe Text Transform și descoperă cum poți transforma strategia ta de marketing! [în ce? лол]
Știi unde se bea o cafea foarte bună în cartier la mine-n Tomis Nord? Micuuul Lord din Tooomis Nord! – sunt mai multe locații.
a) este Particular – cafea de specialitate, HotCup reloaded dar mai pe… hipsterish de cartier, zic.
b) ăștia `a mei` – Atelierul de Cafea – Brotăcei – unde Daniel Inimă Mare dă la butoane și face espresso cu iz italienesc ca la mama lui acasă.
c) apoi mai e – tot la Brotac – lângă, unul “Grab & Bye Coffee” – Tomis 3
d) și mai sunt
Războiul în Ucraina durează de 7 luni. Pare că va rămâne așa. În baza la Minsk 1 & 2 din faza precedentă. Deși cred că se vor flutura și una-două tactice până la sfârșitul anului.
Cțoiesc. Ar trebui să-mi dau demisia și să schimb macazul, dar în loc am acceptat o nouă poziție ‘challenging‘. Să văd dacă ajung până acolo.
Cu rusa am ajuns la un platou și chiar regresie – cred că m-am întors la A1. Gramatica nu intră deloc, dă cu regurgitare. Vine și de la muncă și de la lehamitea de la ce se întamplă acum pe ambele fronturi – dacă citești “presa” e cu nino-nino. (Și ca să rămână clar: УКР e victima aici, chit că.) Cre’că o să iau o pauză și dacă mă reapuc m-aș baga la un grup de conversație, ceva. Dacă. Italia e off, dar nici nu știu dacă mai e cazul – health-wise or not, mi-a sărit și stângul prin Septembrie.
Cam atât. Vara asta am fost doar de două ori la înot, doar atât. Am chiulit. Iar Sept & Oct nici nu știu unde și cum au zburat, parcă n-am nici o amintire, niște cafele la mall și aia e tot. Ar trebui să iau trenul spre Buc, da-i cu lene. Ah, se leagă în cap niște scene/idei pentru “Furia Albă” – și n-aș vrea să repet tehnica din MLdTN, dar din păcate sunt înecate de oboseală, seara cam pic. Poate într-o pauză?
A început războiul în Ucraina. Și pare că va da pe din afară.
Din întâmplare am fost sâmbătă în București și fusei la un protest pro-UKR în față ambasede(lor). Am repetat pe drum încontinuu să pronunț corect & tare: Ruski karablî idi na … și cuvântul ăsta îl ratam, îmi ieșia cu “urechi” :) că nah Dasha nu mă învață prostii. Dar nu era cazul, la protest lucrurile erau foarte liniștite, lumea era pe chill. Acolo am avut însă o mare senzație de stranietate, că acel conflict nu era al meu – că n-am nicio treabă cu războiul ăla, cu ucranienii prezenți și ce caut eu acolo. Dа, că-mi pare rău de ei, dar… Asta până aseară când 1 avion și 1 elicopter au căzut prin Dobrogea, iar până la ora asta se pare că au căzut “pe vreme rea” / incompenență / ‘corupție’ – d-astea d’ale noastre.
Ce este important? Înainte să plec la Buc m-a luat așa … o chestie și am fost să o văd pe Andra. Și pe Rebeca. Kids are fine. -ish.
Muncesc f mult și ies din casă de 2-3 ori pe zi în ideea de a-mi reduce tensiunea, funcționează – dar cum mă așez la calculator și citesc vreo 2-3 threduri de probleme la muncă “mi se ridică sângelele la cap”, mă enervez. Nu știu să nu mă implic. Da’ altceva voiam să zic, când să ies – mama: “Păi ieși mamă, ieși. Ieși cât se mai poate, că după aia nu se mai știe…” Cred că cel mai important în perioada următoare pentru mine este să rămân în viață pentru ea – ca să nu mă îngroape, că nu merită așa ceva.
Bun. Îmi doresc o lună de Roma în Aprilie. Dar nu cred că iese :) Și e de la bani, cumva – că trebuie băgați în gură, că-mi pică gingiile și după ele dinții. Sau invers, sau cum drq e. Da’… poate 1-2 săptămâni tot mi-or ieși. Da’ dacă plec… să mă mai întorc?
Din martie sunt în Constanța și asta se va lungi până pe #Septembrie plus.
Și anul trecut am stat la mare din aprilie până în noiembrie, deci se cam ridică problema: pentru ce să mai plătesc la București? – sau să o reduc la propriu precum pitstop de aeroport, și nu musai pe coordonatele acela.
E dulce foc la Cța, și cu plăji furate de la munci – ceva bazine, pac-pac-pac și întors inpoi. Scade din burtă. Cum vin aici și stau cu lunile cum redevin coconul părinților mei. Nu-i de bine, nu-i de rău, e. Și ei.
Tre’ călătorit un pic – pe partea hartistiqă, iar aici sufletul tânjește după o barcă în insulele Grecești sau după o Romă potrivită. Ptiu-ptiu! una din ele să iasă și anul acesta și-a scos pârleala. Trebuie de închis PFA-ul – și cu spețele sale.
Deci puțină organizare. Poate ar fi bine de băgat niște bani în dinți/gingii, de acum – de nu s-o topi rapid oricum și atunci jaba chin.
Peste toate astea lecturile din Neghinitza rusească și orele de rusă cu Dasha țin apa. Dar si acolo mai trebuie tăiate din subscripții – ce nu folosesc sau ce am ajuns sa nu folosesc; și investit mai mult timp și energie. Aș ajunge pănâ la sfârșit de an la un nivel de lectura fluentă dacă mă țin săptămânal de asta. Plauzibil.
Ar trebui dublat savingul lunar sa ajunga la 1k EUR.
Ar…
Meh, am avut pretenții prea mari față de prea-însoritul ianuarie de anul trecut – din Roma. Cumva gătasem munca – fu invers, dar eram pe sorel și bine-facere. Credeam că dacă am să vin la Brașov o să bubuie ceva de bine. Nici rău n-a fost. Cel mai mișto fu că am redactat împreună cu Popescu o monografie de-a unuia din bunicii săi. He – de cum vin poveștile, vininile și motivațiile peste generații. Ar fi una la Săcele care m-ar aștepta s-o digitalizez – sper să fie încă acolo.
Sistemul de referință contează, și ce se anunță înainte pe 2021 nu sună grozav. Poate o strategie de bârlog n-ar fi rea, fi ea la Capitală, fie la mare. Deși nov-decembrie ce-a fost? Cu cheltuială (*) mare.
Când eram mai tânăr trăiam mai aproape de soare și asta înseamnă că trăiam mai mult… O rutină zilnică: plivit la roșii, mers la piață sau făcut bazine în golful de lângă plajă salvează mintea să se întoarcă împotriva ei însăși. Viitorul sună gri, cu gânduri răzlețe de Roma.
DAY 1
– în Italia îți trebuie ochelari de soare, clar :)
– sunt în Roma, este ianuarie și este un soare de sfârșit #Septembrie de să te lingi pe dește :)
– multe Dustere
– haos mișto pe străzi, ca Buc. dar nu așa aglomerat, și ei se mișcă
– nu e praf, aer curat
– și nu prea am văzut lume de pușcărie/Ferentari. mai puțini de prin Nigeria (Maroc, mi se șoptește în cască), sunt – și cu mizerie, dar nu apăsat.
– civilizație de tip enclavă
– și întâlnești un melanj “arhitectonic”: și Grecia, și Spania, și Italia, și Cuba, și Madrid și Paris, și insule.
– aici sunt o bucatzică de carne pentru donne 45+
DAY 2
– Ninja, Golan, Skandal – aka Ion Antonio
– în piață a alergat înapoi după tine că ai uitat laptele, deși își lua cafeaua chiar atunci :O
– surprinzător de puțină lume la furat
– Colloseum – pâine și circ, claros
– Roma – cel mai fost-bogat oraș al lumii
– fântâni la liber chiar și în oraș; cișmele
DAY 3
– puțini negrii / arabi – Roma vs. Bxl
– sunt curios câte kile în plus o să am după săptămâna asta plină de bunătăți & vinaș. le: didn’t
DAY 4
– o lucrare de renovare de peste drum de unde stau îmi aduce aminte de dulcele sunet al bormasinii, capitalismul emergent din zona natală :)
DAY 5
– pennichella – siesta cam între 14:30+ / 17:30+
– puțini supraponderali
– dar este mizerie; și asta pentru că nu o mai strânge nimeni
– îmi place că au stații de autobuz dese, și că poți să mergi per piedos peste tot
– f pestriță lumea la teatru “de cartier” în Roma ceea.ce.e.f.mișto. și media de vârstă nu se oprește lejer la 60, ci merge până la 80 de ani. am văzut un Shakespeare ușor adaptat către o „Divina Commedia”
DAY 6
– În Vatican, de departe – după La Pietà, cea mai mișto este sculptura preferată a lui Michelangelo după ce-a orbit (? bleary eyes), un tors.
– mda, când intră soarele-n nori e mai frig :)
DAY 7
– prima țară în care culoarea-mi ca de pepsi mă ajută, de parcă-s localnic
– male 50j+ înseamnă pantalon doc, pantof și poate chiar cămășă. în Italia aia bună.
– în Roma până și boschetarii au/poartă ochelari de soare
– toată viața am crezut că explozibilul ăla din noi era de sorginte italiană. ei bine nu, mai degrabă este slav, via Moscova – ori nu am nimerit unde tre’. le: sau țigăneală.
– Bar Tosso – p’o colină, best coffe în Rome so far. espresso, 1 EUR.
REST
– cozile de stat în picioare la espresso în mall
– e frumos la Italia, e frumos fuoc. dar după o săptămâna îmi vine să zic: “ia hai terminați cu prosteala, vorbim și noi română și ne comportăm normal?”. pe urmă îmi aduc aminte cine e musafirul și tac.
LECȚII
1. ăia cu barul – strâns masă + lăsat bacșiș. “don’t overdo it”.
2. ăla невежественный din aeroport – go with the flow; ca ei în trafic
M-aș muta din România în momentul în care am să găsesc ceva să bată triunghiul: CTRL – Grădina Eden – Elvira Popescu – unteatru. Până acum nu am găsit :)
Cea mai mișto statuie din toată Roma este una ciuntită, normal – în muzeul Vaticanului, un tors gay care îi plăcea lui Michelangelo, după ce-l lăsese privirea și îl băga la pipăit. Da’ a fost mișto înainte ca anume ghidul să deschidă gură. Însă artistic după La Pietà, aia capodoperă. Restul sunt virgule + grădina de trandafiri de pe una din coline, gen 19toamnă – dar de-o aristrocrație și-o bunăstare greu de intuit. Doamne, și cât de mișto o putut să fie teatru de cartier la capitala romanes. Ptiu-ptiu!
În altă ordine de idei: “Stați liniștiți la locurili voastre!”,
faptul că a intrat Moise Guran în politică (de fapt că și-a asumat o poziție) este … irelevant.
Pentru că:
1. nu, nu a fost un bun strateg – ci un bun comentator. toată viață lui a fost mercenar.
2. și că e jurnalist și că… și ce?
3. e de aplaudat implicarea, ca la oricine. că înseamnă un sacrificiu.
4. consultant de consultant este altceva.
Sunt de aproximativ patru luni aici și nu am cunoscut nici un om nou interesant.
Ar fi la muncă cineva, dar munca e muncă.
Oricum pare că acest capitol BXL s-ar închide, pentru că e iar prea mult. Cu păreri de rău pentru un oraș pe care n-am ajuns să-l cunosc, dar “pe care” a ajuns să-mi displacă. Măcar acum știu că mutarea în 2010 ar fi fost … ce ar fi fost. Mă rog, mai puține regrete. Și cu teatru – ce bluf, și, oh Doamne!, ce producții bune avem acasă :> Dacă aș cheltui aici fără ctrl cum faceam în București, cre’că aș fi în stare să sparg câte 1k EUR per săptămână. Lux!
Sigur că vor fi lucruri care le voi duce doru’, că așa-i mintea perversă-n amintiri.
Andra face săptămâna viitoare 13 ani. Le-am predat amândorora adresele de Gmail pe care le-am rezervat acum mai bine de 10 ani. Uite că ajuns să le și folosească. Fac și io umbră pământului cu folos un peac :)
