Ultimele două luni au fost foarte mișto …
… umblat “creanga” ca țiganul fără sat pe varii coordonate (locale). Câteva zile când la unul, când la altul – recuperând, cu prieteni dragi pe care i-am cam ocolit cu voie anul trecut. Cu mulțumiri către Brașov, București, Snagov, Eforie, Dristor, Berceni, Aviatorilor, Chitila, tulcencelor șamd.
- Ai ce face miercuri seara?
- Ai unde să bei bere după ora 3, sâmbăta? Nu, nu la benzinărie.
- Ai locuri de fugit în weekend la o oră distanță?
- E loc de cărucioare și biciclete?
- Există un underground? Sau măcar o boemă semi-coerentă?
- Există mai mult de trei restaurante OK?
- Există un Irish Pub și/sau cinci-șase expați?
/via fb.com/tausance
Mă mirăm că Parcul Tabacariei este așa de curat în ultima vreme.
Am fost vreo trei-patru ani la rând să-l curăț de 25 septembrie însă se umplea la loc în câteva săptămâni. Inițial am zis că măcar e o acțiune civică care face un pic de lumină, dar după care mi s-a făcut lehamite și am renunțat. Dar la cărarea de pământ spre plajă după Casa Căsătoriilor n-am renunțat… până când într-o zi mi-am propus să mă lupt cu o groapă de gunoi creată într-una din gurile de evacuare. Nu mai știu cum a fost, dar am întârziat teribil de acea zi națională de curățenie și când am ajuns pe la un 16… surpriză! Groapa aia – greu accesibilă și semi-periculoasă – era deja curățita. Altcineva о făcuse. M-am bucurat tare mult.
Azi am văzut că de fapt (periodic probabil) o trupă de studenți cu treninguri personalizate (ceva cu verde, nu mai îmi bate privirea așa departe) strângeau gunoaiele din parc. Mi-a dat cu șoricei. Uite mă, că… Mda, se pare că sfârșit de lună mă prinde în BXL, cumva o restanță pe todolistul meu, și o surpriză plăcută că după Buc următorul ciclul ar fi mai la deal pe “celebra” axă Negru Vodă – New York.
Limba de pantofi din Sport Vision imediat în mall era însă legată de un tag price ca să bipăie la ieșire. Ăștia suntem: jumi-juma amestecați.
Începutul la melodia asta:
Vacanță s-a terminat. În septembrie telefonul a sunat un pic la început, după care a tăcut agresiv toată luna. De m-am speriat – însă a început să-și ia revanșa în octombrie, cu tot felul de promisiuni & posibilități pe mai multe continente. ‘Cotro… drq știe. Este posibil ca sfârșitul lui noiembrie să nu mă prindă în țară. Bucureștiul se pare că și-a încheiat un ciclu. Are să-mi pare rău după teatru, drumurile bete din Ctrl până acasă în Cișmigiu și că n-am fost destul în QP, dar nu poți să fii peste tot. Și vara după Grădina Eden. Iar până la urmă de #Septembrie am avut parte anul ăsta, nu și de munte – anul nu s-a terminat încă.
Daca ML nu e, atunci… ce E?
Urcând și coborând scările de pământ de la Casa Căsătoriilor a fost una din cele mai fericite perioade ale mele, inclusiv cea petrecută în zona Trandafirului. #Septembrie.
Mai am freo două săptămâni până la expirarea preavizului. Izbăvire? După care nu vreau să aud de nici un fel de IT freo 2-3 luni. Am să încerc să mă țin de cursuri (rusă & scenaristică și corporate writing), vreau să redevin studentul de care îmi este atâta dor. N-o să mai am bani de “extravaganțe”, sper că are să-mi țină apa. Amin!
Mr. R.S. said… `Are you happy?`
Yeah it hurts to think that the things can still go on
[…]
Are you happy now?Don’t chickeeeeeeeeeeeeeeeeeen out, it’s aaaall gooooooood / You’re aaaallowed to be what you couuuuuld
Punch drunk, dumb struck, pot luck happy happy
Punch drunk, dumb struck, pot luck happy happy
:)
DAY 1
– mare aeroport
– organizati, cam prea
– civilizati, dar roboței
– imigranții sunt calzi/umani
– nazismul a făcut un master-intership cândva aici
– nice concert, multă lume, deși H.R. neangajant; deși batzaieli pe niște melodii de suflet :)
– yet again, muierile n-au nicio treabă cu orientarea. și când au pretenții de așa ceva => double trouble
– multe canale la TV, multe limbi, inclusiv rusa
– scump; cam 10 EUR până la Otopeni dus-întors
– teletext pe TV cu flights schedule
– groaznică gâtuiala lor de limbă
DAY 2
– bune produse, chiar și alea “ieftine”. but not so in food.
– în town se “încălzește” lumea. imigranții fură salvarea lor – mult tineret în centru (=> universități, cluburi, sex&droguri – the good stuff)
– no cars pentru că nu era posibil altfel în infrastructură de oraș central, ar fi fost un ambuteiaj continuu
– pot da peste tine cu bicla pe bike lain; multe surori de-ale Matildei în patria muma :>
– peak (vestic) de cultură pe organizare/ordonare
– totuși: toată lumea își securizează bicicletele
– în coffeeshop-uri plin, dar PLIN – pe zi – de rookies/virgini în ale cuielor
– cartierul evreisc, da! (numele probabil vine din istoricul arhitectural ca și în restul capitalelor europene).
– gurile umblate zic că e “de porc” să ai status-ish și să n-ai o barcă, cât de mică (taxa de dană, of course – not included)
– strange: prioritatea față de bicicliști; și checkout la ieșire din tramvai | dar te obișnuiești prin gregaritate
– cartierul rezidențial (pe lângă Python Bridge); eh, da – altăăă treabă: design, canale navigabile, cărămidă roșie nouă, dane moderne etc. Vest ne-opulent de bun-simț și de viață ff bună. și bineînțeles scump; dar nu și în barul local, din contră.
– bună muzica în barurile lor: brit old – pop, so 80iz.
– Sangeeta, brit-indian-cosmopolit-mulatră-stillchildish bright-solar ppl. Ce seară mișto! Concluzii:
– în night-bus ne-a păsuit “hai ok pt 3 stații”, n-am mai plătit “extra-bilet” pe abonamentul curent. deși nu e chiar full “nazzi” after all; deși asta a făcut-o un imigrant (probabil, după cum arata).
DAY 3
– generația de 60+ (încă) (îți) zâmbea pe stradă; prin Alex am înțeles că ar fi de la criză financiară (i-a acrit). “Nothing stays the way you want it to…” gen.
– shop-uri cu 3D printere, dar nu par să aibă succes.
– iarbă în coffeeshop plătită cu cardul. intrau de la post-adolescenți, la muncitori, la domni bine, sau pensionare cu cățelul după ele.
– destul de multă română în jur; de 3-4 ori pe zi, vânzători ce te interpelau/recunoșteau direct în limba maternă: “Poftiți falafelul dvs., vă rog.”
Regret că nu am făcut o călătorie pe apă prin jurul Amsterdamului. Fuck zi land. Acolo era o cultură marinărească.
“Я – поэ́т. Обы́чно я встаю́ в по́лдень. Я принима́ю ва́нну, за́втракаю и чита́ю, и ду́маю. Пото́м я гуля́ю в па́рке. Bе́чером я у́жинаю в рестора́не, игра́ю в билья́рд, а в по́лночь начина́ю писа́ть.”
– ca prembul – ARTA, ce orăşel frumos
– miros de lemn de traversă, colţ Lefkada, pietruit, insule
– SIVOTA BAY
– private islands, private beaches
– verzăciune pe dealuri
– Kefalonia – SAMI
– Kefalonia – ZAKYNTHOS
– meditaraneanos
– baie la Shipwreck; recuperări de Tylenovo, da’ mai bun. şi cu plajă, şi cu “turism ca la urs”
– next: POROS (le: ce drq am făcut in Poros? uitai…)
– baie în larg: Le Grand Bleu
– ITHACA
– poze outside barcă
– puţinel, da’ bun sailing
– ATOKOS golf – avec dah cadoux-uri duioase
– cu muzică mexicană, şi party pe plajă seara cu ţuică şi foc de tabără
– insula Meganisi, oraş VATHI, la Karnagio. nice pitstop.
Cred că m-aş plictisi de aşa ceva după 7-9 luni, în fiecare an. Uşor problematic de abia după primele trei.
P.S. Revenind în ţară descopăr din nou micimea autohtonă – cât de complexaţi, anxioşi şi isterici suntem, hrănindu-ne cu maro, fără o igiena mentală adecvată, profitând des de ocazii pentru a ne etala propriile probleme, trecând cu uşurinţă prin varii bias-uri cognitive ca să.
De la 2013 putere:
1. Atenţie: când te concentrezi pe ceea ce-ți dorești nu ai timp de ceea ce nu-ți dorești.
2. Caută: caută și vei găsi. Corolar: încearcă de minim 13 ori. Și “Nu” e un răspuns.
3. +/- Efort (poz/neg): pozitivul deschide oportunități (în câmpul tău de “căutare”), negativul – alerta/fight-or-flight – îl restrânge, îl concentrează.
4. Mintea pe cale, nu pe rezultat. “Enjoy ya journey”.
Pe scurt: “La muncă! Nu la întins mâna.”
Mișto auto-bday present precum concert Foo Fighters la Budapesta. Ridicat părul pe mână cand întreg stadionul urla/ovaționa pe Pat Smear, precum – evident – fantoma Nirvanei. Uns pe suflet, plus finalul cu “Best of You”. #miam!
Lacrimile podidite de la saltul acela tineresc din Cărtureşti AFI. Nu-i despre ele, e despre mine.
"Antena3 + 2" on “Școala #OTV”
ctrl
ny
/via Mircea DJ
Teatru & film, cam asta e-mi’n ultima vreme.
“Get good at wasting time in unexpected ways” – nevoia de sens este teribilă.
– valuri moca
– castele si vile “plenty” in jurul Lisabonei
– muieri uratzele mostly, da’ sexoase. si cu varfuri, dar cu dubiu asupra apartenentei lor etnice (east-europe rules!)
– destul de mult maro-skin, dar misto
– latini, muchos emotiones, family a lot – prin tel, fb etc.
– niste noi care au avut noroc geografic (+ fost imperiu)
– graffiti ordonate, frumoase, multe, pe indelete. sistematizare chiar.
– destul de aerisit si neglomerat?
– wow, iesit seara in parc: ca-n Budapesta. mult tineret, direct pe iarba, mini-bere (luai o bere “mare” Bucegi-ish la 2 EUR), chitari – covers, misto.
– destul de multe masini compacte, putine SUV-uri (chiar n-am vazut “de oras”)
– parcagii
– taxiuri fara pret/km pe ele
– putine spre deloc chestii non-stop
– great design outdoor, minimalist, geometric-ish
– da, centru ceva imperialist, bulevarde “rusesti”
– pierdut pe o straduta laterala seara si m-am intors, am ajuns intr-o zona nu chiar safe
– putine semne cu “where I am?” – cred ca doar alea de la metrou
– cam acelasi tip de TV ca in .ro
– se tiganesc cu politia in trafic(ul deviat de santiere)
– destui oameni care scriau / corectau prin cafenele. librariile pline de autori autohtoni. multi autori tradusi in librarii, dar si mai multi de-ai lor.
– o groaza de babalici in concediu din tari straine – e cald si bine, potrivit
– peste tot o cafea (expresso) buna si ieftina. ~1 EUR.
– best suc de portocale evăr la o cafeterie dintr-un parc central
– suit aiurea-n “city bus” si ajuns afara din oras (dupa gagici :D) => plajele de la CARCAVELOS (din Cascais, cam 30 km mai in Nord) => surf & bodysurfers. & life makes sense again. n-am intrat, tre’ cu minim 3 – 2 in apa, si 1 pt chei / tzoale pe mal.
– servire ca pe la noi, cand bine, cand uita / aglomerat
– amețiți / latini
– dubla verificare pe rata de TREN, si la intrare si un nas care-ti verifica biletul in vagon
– aeroportul in mijlocul orasului => not so nice, dar te obisnuiesti. ca sa-mi dau seama mai tarziu ca aeroportul era candva in afara orasului, dar s-a extins.
– unul din cele mai bune expresso l-am baut la o terasa de la baza estuarului
– cam asa ar arata Bucurestiul daca ar avea mare. tot timpul ma intrebam cum ar fi o combinatie intre Bucuresti si Constanta – eh, e Lisabona + un upgrade occidental.
– mai multe marine in oras, freo 5-6 outside turist area bay
– destule macarale-n oras
– capitalism de la 1700, si se incepe cu asiguratorii de nave. si mucho design inca din anii ’30
– poluare pe rush-hour pe artele circulate
– tre’ sa stii sa parchezi / pornesti din panta in orasul asta
– se acorda prioritate la pietoni, trafic destul de aglomerat si se conduce oke
– si totusi ciumecisme de masini scumpe. ex.: nefacut loc la ambulanta.
– portugheza scrisă o inteleg 90% – chiar si subtilitati de text, insa prin viu grai inteleg 1-2 cuvinte din 50. dar vorbita de un italian inteleg 60-70% (din cauza ca acesta facea pauze intre cuvinte).
– putini oameni supraponderali de rasa alba. se si “urca mult”
– magazine de vynils/CDz doar cu muzica “eclectica” (snoaba, prea buna)
– in parcurile obsinuite trotoarele sunt la fel de crapate ca si la noi
– o groaza de muste-musculite
– in Starbucks mi s-a atas atentia de catre un angajat care era agentul de paza sa nu mai imi las ochelarii + telefonul pe masa nesupravegheate. “stiam”, dar uitasem.
– multe moace de alcoolici asumati trecuti de 50 de ani.
– superbe vilele si locurile verzish, chiar suspendate, “dintre blocuri”
– faianta decorativa la exterior, dar totusi… faianta! la exterior
– pasaje-trepte cu scari si bari a lot.
– si un pic de semi-favelas, dar cu farmec (in scari)
– destul de multa “tiganime” / cocalarime
– igrasie cat incape
– Sangria – miam!
– no russians?! printre turisti…
– museo du Fado – city dah tzigani (Zambila, Zaraza)
– expo de șișuri
– de mai stradute asa
– urmand o emancipare / upperclass / canonizare
– din ’30 avem formalizare (no more bad words)
– devine muzica culta de abia dupa ’60, s-o pupat pe iberic
– n-am vazut decat 1 nebun pe strada. ba doi.
– este asemeni o poarta catre lumi noi: caraibes, madeiras, brasil. gene si de acolo.
– la Mc’D de langa mine doar adolescenti
– plictisit usor din ziua 2+
– jeo Lișboa ieftina, sunt sigur ca e si una scumpa, cocheta – si in care se plang ca nu e nimic de facut in oras :)
– destui de multi gardieni in zonele publice
– GULBENKIAN – best gradina publica cu design modern so far, inside biblioteca de arta (moderna)
– si toata iarba aia “calcata” / “sezuta” din main aria
– unde m-am mai “plictisit” eu asa… la Cluj, dar acolo am cautat distractia, aici nu – si sigur e.
– ba daca eram cu vreun Popesqo-ish nu ma plictiseam; sharing the joy of ride
– ba jumatate din portugheze sunt dragutele, ceea ce este mult. trebuia sa mai bat cartierele. de fapt targetul meu era “la munca” pe weekdays.
– in weekend seara un pic de upgrade la nebunie / ciumecisme pe sosele
– again, stau bine la peisagistica, arhitectura, outdoor
– cidru adevaraaat, cu mai mult gust
– dansatori in piete; could be very nice
– vineri seara tot parcul de copchii se goli; se dusera la disco
– cica schimbat masiv in ultimii 30 de ani (de la o australianca mai in etate)
– zona de coline din spate – fermecatoare, aerisita, blocks-hotels, fasii de parcuri, piste biciclete
– deal de Dobrogea facut parc central cu alei si aparate de miscare si banci pentru picnic. biciclete, hicking.
– gasit terasa “de fitze” in spate la niste terenuri de sport. relaxare :)
– ce vb “baietii” iesiti de la sala? imobiliare
– ppl taking up the gardens, demonstratie step cu kids, carnati, praji, cafea – f misto
– misto copiii, toti – peste tot
– turista de varsta a 3-a sprijinita de un afis foarte colorat de partenerul ii facea poze :)
– “suedezul”: as fi venit aici cu trenul in gara, stat la un hotel de 1,2 stele, meet some girls – or some boys, ei se mirau de “uite blondul”, great party, se facea dimineata si uite asa. nostalgie de anii ’80. dar doar in zona portului, zic.
– duminica liniste
– tre sa fie o linie pe pamantul asta chiar si in zig-zag unde vara e tot timpul pe sfarsitelea
– sentimentul de “fara chei” intr-un oras strain si gol
Moment istoric în urbea natală, pe 12 septembrie 2016 eroul nostru Andrei Popescu – căruia mă înclin – a anulat infama “Taxa de liniște”, bir local aberant.
P.S. ca apoi mai pe seară să aflu că a fost comasată în taxele de autorizare de la Primărie acestea crescând cu aproximativ echivalentul începând din acest an. Bummer!
Fezandare plăcută la orizontală. Hai că am prins ultimile zile de vară – Doamne! frumos mai e acasă când e frumos :) Toropirea plăcută în nisipul cu frunze uscate când poţi să priveşti la prânz soarele-n ochi… e… neprețuită. 100 de respiraţii numărate şi frutea-mi se descreţi.
Da, da… ar trebui să fac asta mai des. Sau ca o vocaţie. Sau ca o vocaţie? Ce vocaţie – vocaţia … de … putoare :) Orice om sănătos la cap ar fi bine să aibă vocaţia asta. Şi în afara concediului, ce pisici :D Pisici frumoşi, de toamnă indiană.
Cheers
– mai multe căsătorii mixte; românii wins pe termen lung – subversiv, pe supravieţuire
– mai mulţi bani peste tot. de unde?!
– no more hipsters, acum 6 ani erau. or fi plecat cu toții-n Occident.
– so 2001 împrejur cu ars-etape
– văzut multe blonde cu corp de 24 şi moacă de 42, trase-n rochii mulate pe corp
– Bond vs. nu aveau deloc Kent, la magazinul de chiştoace
– multe mini-markets, un fel de buticărie dar pe ++
– upgrade considerabil al parcului auto; văzut Toyota Prius; mult mai puţin claxonat, se acordă prioritate la pietoni by default şi sunt mult mai puţin nebuni în trafic; multe SUV-uri
– sunt spre capitală europeană, e bine
– mai puţini rackeţi pe stradă, era vacanță – erau toți la mare?
– destul de multe radiouri mişto, gen ProFM
– multe oferte / companii de asigurări
– îmi par cu un potenţial turistic foarte MARE. aceleași coordonate: vin, mâncare, femei
– bătăuşii tineri, treningari slavi care făceau “parte” din trupele de posibilă intervenţie în spate la Guvern de ziua naţională
– Vinăria Asconi, sat Puhoi
– vorbe din bopor: “nu există chijdă care să nu deie, ci limbă care să nu ştie să ceară”, “dacă n-a văzut la viața lui mai frumos ca vaca şi mai dulce ca morcovu'”
– “Sărbătoare particulară” :)) – laitmotivul acestui trip