Tags: dordeducă

Curgând la vale pe Cişmelei

De obicei seara când vin din oraş nu parchez imediat în faţa blocului ci urc uşor spre Brotac şi las maşina să curgă la vale pe Cişmelei, făcând un ocol lent la Cireşica în jurul Phoenixului şi înapoi spre casă urcând turat dealul unde la poale era cândva Ozana. A devenit un obicei. E un lucru care mă face să-mi aduc aminte de când mă simţeam viu, bolnav de gelozie, căutând acu’ câţva ani silueta unui Citroën bleu, siluetă care chiar dacă găsită ori ba nu avea să-mi releve nimic important despre nimic. Dar mă simţeam viu. Ulterior, după ce mi-am dat seama că “pelegrinarile” mele nocture nu-s decât pretexte de dor-de-ducă, şi că încleştările unei minţi prea preocupată de gândurile sale nu-s decât simple motive, mi-au devenit atât de dragi şi s-au umplut de un egoism simpatic încât mi le permit precum deliciu să le reproduc seară de seară înainte de a urca în bloc, ca un fel de “guilty pleasure” foarte personal.

Şi stau şi mă întreb ce ANUME mă făcea să mă simt atât de viu atunci, deşi eram beteag în obsesia mea parazitară, şi dacă viul ăla era important şi cât de important e pentru mine, din lucrurile alea care-s importante. Şi e! Culmea, e. Aşa că mai trag o tură de Tomis Nord, ‘lunecând la vale încet pe Cişmelei ca într-o poezie urbană şi robinsciană. Până la urmă m-a ajutat tehnologia să aflu “ce şi când” şi nu “cum”, şi până la urmă mi-a cedat şi erotic ajungând să regret momentul cu toţi rărunchii de-o greşeală de nerepetat, ca ulterior… astea să pălească zdravăn înspre “nimic important” şi să rămână glisatul la vale pe Cişmelei. Unul din puţinele momente când mă simt atât de viu în oraşul ăsta şi de care încerc să-mi aduc înainte de a parca spre casă.

Mi-aş dori că toate zilele să simt acest viu ca acum… la vale, pe str. Cişmelei, seara, Constanţa, ianuarie, 2013.

Postul din 13 august 2012

Am tras un trip de Summer Well la Buc, bucuros doar pe jumătate din motive de ploaie, apoi probabil din moetif blondin, care mi-a făcut bine cu ochiul la festival – o asemănare teribilă – şi din alte motive ţunoieşti – că-l prindea atât de bine şi parcă renăscuse din “când o să mă fac mare nu vreau niciodată să fac 30 de ani” – şi din cauza unei recidive de prieteneală & alint, cred că am avut pentru prima dată gânduri serioase în ceea ce priveşte însurătoarea. Ba că mi-ar fi stat bine, ba că s-ar fi potrivit. Ştiu că în ’08 eram cu tartanul la fund de la “oare aş face alegerea bună?”, ca să-mi dau seama după uite… 3-4 ani că de fapt alegerea era cumva secundară (deşi am avem convingerea că ne-am fi rupt în vânătăi şi alte zgârieturi importante, că n-ar fi funcţionat, şi că am făcut aproape tot ce era omeneşte posibil să iasă, amândoi, şi didn’t. doar că oamenii se mai şi schimbă). aşa… secundară, că ar fi dat bine, mie adică. şi ei. că una-s planurile şi gândurile de “cum ar fi bine să fie”, “să ne mutăm la Lisabona să avem o viaţa mai bună”, “de mâine mă apuc de slăbit” şi alta e realitatea aia care se întâmplă efectiv mai ales când o pronunţi conjugată la trecut. ba… da.

Başca:
– vârsta de 25-27, sau vârsta fututului sau a promiscuităţii, vine tot de la energie şi de la abundenţa ei. ca-n discotecile de epuraşi Duracell. ca viermii tineri.
– este foarte amuzant partea asta de compensat prin mâncare (şi de efecte secundare) pe genul “să (nu) ne (mai) folosim stomacul ca un vagin”. când poate ar putea fi compensat prin chestii mai … spirituale aşa, mai puţin pe stomac. sau mai puţin “compensate”? şi ce de motive aruncate în cârca senzaţiei de foame, care e doar o senzaţie. amuzamentul ăsta ar trebui să fie valabil şi la alcool.
– şi că eu depăşesc / consum / trec peste propriile-mi melodrame prin înţelegerea (profundă) a fenomenului, prin înţelegere îndeoşt’, chiar dacă deformez prin lentila dedicaţiei concentrate, întotdeauna adaptez conform, rapid, fără remuşcări şi regrete, şi cu scuzele de riguoare când este cazul.

Am minimizat treaba cu gândurile de însurătoare. FOst chiar important/ă. Până la urmă nu-s făcut din alt aluat şi nu ar mai trebui să fie nici o surpriză. E mai puţin vorba de o împlinire teribilă şi până la cer a dragostei, cât de un contract social convenabil. Pentru că a devenit mai important. Şi suntem pentru că devenim, la fel ca Ivan/Igor.

Frumoasa-i Dobrogea – update rezervaţie Greci / Nifon

Cu bicla. Offroad-ache. Minunăţii de copilărie, deşi pe ritm intens. În total traseul a fost de 43 km. Ajuns în Greci cu maşini – portbagajele pline de biciclete, mers prin pădure până la Nifon (oh, aşa minunat!). Apoi luat spre Luncăviţa şi înainte de popas, pe un forestier ajuns din nou în Greci, de data asta chiar printre dealurile din nord pe care vroiam să le bifez demult.

Şi asta ca traseu. Precum biciclonţ de pădure… greu la deal, distractiv – uneori prea periculos – la vale. Minunat! Nu-mi vine să cred cât de recompensatoriu este. N-am făcut febră musculară (mare) doar mi-am “prăjit” articulaţiile (previzibil). Dar merită… oh da! Şi trebuie: apă (şi nu un bidon plin, ci vreo trei litri), mâncare! (nu rezişti fără, power-bars recomandate), mănuşi, cască, pantaloni mulaţi şi poate chiar un tricou de schimb. Şi musai GPS pentru orientare.

Coborârea aia spre Nifon, 1-2 km de la ieşirea din umbrar, pe câmp. M-a uns pe suflet. Adus aminte de Dobrogea-mi solară de Săcele d’aiurea cu bicla pe câmp. Happy! :) Şi satul ăla minunat, idilic chiar, şi tănţelele ce ne-or dat apă şi bineţe, şi îngheţata savurată la magazinul din centru. :D

Parcă-parcă mi-aş lua biclă (de teren). Dar … parcă aş face altceva cu banii. E de luat cască. N-am nici o poză din păcate. Pe ultimul tronson am cedat, noroc că am mai făcut schimb de bicle că mă omora cea pentru mine.

So fit. So good.

Postul din 12 martie 2011

Puştiul din Pulse care aşteapta să se elibereze toaleta ca să vomite. În pişoar a zis că n-are loc şi n-ar fi vomitat în chiuvetă că n-ar fi fost frumos şi “nu se cuvine”. Rău nu părea să-i fie tare. Şi dansa atât de frumos – tinerel-pişpirel tocilărel aşa – stângaci, dar cu frumuseţea omului ce ejaculează liber pe ringul de dans. Pe dubstep – că-i muzica generaţiei lui. Fost impresionat. Nu m-ar mira deloc ca odată liceul terminat să-şi caute orizonturi vestice. Păcat, îi pregătim pentru export. În contrast cu alţi (zeci de) ţărani care scuipă în gura fetelor ce le refuză avansurile insistente.

Mor… de sete că mă costa freo patru sute de lei ca să beau o bere frumoasă la Bucureşti. Cândva banii de naş ş-un covrig ajungeau.

Postul din 10 martie 2011

ce viaţă boemă de lepră am :)

secretul? 6000 RON peste cheltuielile curente de spart în buzunar. acelaşi sentiment trăit în primăvara lui 2007.

Una din cărţile care mi-a influenţat tinereţea şi o fost unealtă în ceea ce sunt acum e “Jurnalul fericirii” lui Nicolae Steinhardt citită pe la 18-19 ani (şi recitită pe diagonală “distractiv” pe la 25-26). Totuşi fericirile dânsului aveau nevoie de un oponent, de un duşman, de un torţionar. (Deşi esenţa nu e aşa, ci doar circumstanţele sunt.) Eh… cum de puşcarie n-am avut parte, slavă Domnului!, de comunism … n-am avut când, de alte lipsuri majore… nu. Aşa că a trebuit – în contextul dat – să fiu propriu-mi torţionar. Like Dr. Jekyll and Mr. Hyde. Patern neuronal, dependenţa de nefericire şi alte alea-alea.

Concediu Bruxelles – noiembrie 2010

Notite de concediu

– first airborn time. interesant. ce poate sa faca omu’ in “lupta” cu natura!
– la decolare pierdut simtul echilibrului :) tiuit urechi + ameteli
– si totusi casatoria aduce un comfort care merita luat in seama
– fuckin’ aplauze la aterizare. wtf?! romanisme

– steaguri belgiene la balcon. but totusi, why?
– nivelul de trai al mesterilor din constructii este peste “bine” de la noi
– Petru avea dreptate: “e la fel, dar mult mai bine”
– foarte Bucuresti cu valori de Constanta. e f bine.
– fara boschetareala?
– fete tinere loco frumoase
– inca nu sunt rupt de parinti
– ce de culturale… wow
– problema imigrantilor. nеgri, arabi.
– apa plata de la magazin e mult mai buna ca la noi.
– BXL e o investitie pe termen lung. over 35?
– let’s see “the local flavor”!:)
– mai frig, cam frig. desi avertizat venit nepregatit de chiar iarna. m-a salvat polarul gazdei (multumesc Adina! :) ).
– tineri .be de inceput liceu care se drogau in parc la 4 PM fara jene. inspirau ceva alb dintr-o batista stransa ghem. erau tandari. un tata cu copil de mana i-a ocolit ca pe niste dubiosi. later: e singulara intamplarea.
– nu toti soferii conduc < = 50 km/h ci precum si alti soferii de alte capitale. nu e chiar asa aglomerat, cu parcarile e inca ok (fata Buc zic eu - dar se apropie). totusi nu prea am vazut pe nimeni cu > 80 km/h.
– risti insa mai mult sa-ti fie ridicata masina
– masini destul de scumpe. interval 20k – 50/60k.
– seamana destul cu o .ro curata dar e MULT mai bine precum grad de civilizatie
– Parc de Woluwe – wow. Peste Romanescu, Craiova :) cu rate si lebede semi-salbatice
– totusi nu simt asa multa caldura umana (pe strada). si nici nervi/draci. fara prea multe emotii la vedere.
– Interpol e la radio in heavy-rotation ca si Lady Gaga
– parc: pungi de hartie! pentru caca dog
– car: multe masini lovite usor – gen in parcare
– stau insa foarte prost la bude publice (una singura vazuta in toata saptamana, langa un spital al Crucii Rosii, in rest nemas: oras, parcuri, piete, autostrazi)
– 2-3 EUR – berea ieftina. Bizon – cafebizon.com

– .be vs .ro -> sentimentul de instrainare este minim. (Europa chiar)
– viata scumpa-scumpisoara
– car: putine spalatorii manuale (ca la noi), mai mult la benzinarii.
– FLAGEY, frites. ~ 2 EUR + sosuri. bun, miam. specific national. de aici vin pe nedrept “french :) fries” (WW2, americanos).
– Anouk (the singer) e belgianca
– nu mi-a placut piata centrala. placut langa.
– no fancy phones
– sansa unui melanj intercultural (relatii, interconectari, chestii)
– D.G. “nu am suficient capital de simpatie pentru…”
– amintit aiurea de Andra la 2 ani cu
– barfe la 32 pe gajici si agatat, inca – cu D., cu care bineinteles aveam niste amici comuni. yee!
– arsen50.be

– la magazinul relativ indepartat/apropiat din colt are doar 1 fel de pasta de dinti
– curry si sos de rodii. condimente.
– loco: carnati sangerete + fries
– urbanism bine structurat, poti trece din ~ orice parte in alta lejer. suburbie gen cartiere.
– casute / vile , apartamente in stil olandez. love it:)
– multe magazine de Bandagiste
– dc vin aici clar ma re-apuc de alergat. e prea frumos!:)
– nu stiu cu adevarat la ce sunt bun
– marele orientac, pierdut si ajuns iar in parc W. masca! bucla.
– magazinele arabesti de ţoale sunt la nivelul mall-urilor de la noi
– negrese la varsta doua – tiganci curate, grase, galagioase si flashy.
– daca au venit atatia imigranti unde au plecat cei ce erau in cartierele alea? s-a construit? da!
Rue des CHANDELIERS. cu desene / graffiti / artsy
– o groaza de oameni cu degete / unghii mici. destul de rare manichiuri perfecte la tinere, bio.
– avem cea mai buna shaorma din Europa!:) alta fantezie bifata
– in sfarsit da berea: Trappistes Rochefort. Neagra, tare, usor dulce, usor caramel, parfumata, nemuiereasca.
– gagicile sunt feminine, toate au cate un ceva acolo, o cochetarie, un shal, o bluza mai sic, frizura asimetrica, un biju, ceva. nice. stil “fetele cu posetuta din Control” via Kirk.

– biking. youth! young, remember de la 14 ani, ’92. ce misto! ma cam papa-n coeur sa ma dau in stamba pe ea. potolit totusi mai. senzatii better decat car.
– nici o urma de cauciuc intors/frana de bicla prin parcuri
– toata lumea bea bere si vin in baruri. bifat berea CHIMAY.
– concluziile trase in prima zi aici raman valabile
– n-am vazut totusi baruri la subsol
– liberul arbitru functioneaza DOAR daca exista notiunea de timp. actiune / reactiune.

– carnatii de Resita sunt minunati!:)
– oh, da! OCEANUL
– nisip altfel, scoici lama. sarata more, amara more.
– 2 stripes de plaja. maree.
– semne not inot. cica doar extra-sezon.
– frustrare nu bagat mana in apa-apa. doar in baltoacele de langa. reflux.
– promenada frumoasa de mal de mare. da!
– fenotipul inconjurator creste in inaltime si o da spre blond, cica spre Olanda. franceza ca limba out.
– multe noi experiente saptamana asta gratie lui P. ratat doar frazela frantzuzeasca, ramane pentru data viitoare.
– Loganul, da! dar precum a doua masina
– piete cu statui temporare. arts, cool.
– citit carte de popularizare Kabbala si cam devine pentru mine raspunsul la esecul religiei. foarte misto concepte, aproape perfecte. de ce nu se preda in scoli in loc de ora de religie? de ce nu precum religie in general?! ZOHAR. nu prea inteles cum vine treaba cu PROactiv. e tricky.

– si oameni care se saruta in baruri, sambata seara. pfiuuuu! credeam ca orasul asta e doar friendly-asexuat.

– re-confirmare. prietenia este “cand vin pe la tine si mi-e foame deschid frigiderul si mananc fara sa te mai intreb daca”
– de ce mama-mama dracului-dracului s-au asezat pasagerii din zborul spre Bucuresti in coada la intrarea pe pista “parca la un semnal dat”. si au stat asa mai bine de 20 min. statul la coada, slugarnicia si descurcareala/supravietuirea/datul din coate sunt imprimate in genele poporului asta?!!
– muierile noastre sunt prea aranjate, deseori sfidand vulgaritatea, prea putin chic => less feminitate. da’ mai frumoase. more pitzi.
– dar cum ramane cu Andra? sa o vad schimbata / crescuta de unu-doua ori pe an? hell no! si restul familiei. temporar da, permanent nu prea acu.
– prea multe epifanii in club in ultimii ani, de parca as merge la biserica.
– de jumatate din pasagerii avionului m-as fi ferit de ei intalniti pe strada. lateredit: exagerez, erau mai putin de sfert, cam 2 grupuri.
– de ce sentimentul de panica dupa aterizare?? schimbare
– inaugurat si cadou duios airborn:)
– aterizare hehe… intr-o parte

Concluzie: copilarie Constanta, tinerete Bucuresti, crescut copiii Bruxelles, pensie Fiji.

Frumoasa-i Dobrogea – update Carjelari

– făcut şi drumul Ciucurova – Hârşova, ultimul rămas din toată pleaiada
– nu, farmecul Dobrogei nu s-a pierdut, încă mai are secrete de savurat
– drumul Traianu – Dorobanţu nu mai e chiar aşa rău
– foarte fun condus doar cu 1 mână şi copilotul schimbat vitezele printre gropi
– minunată zona Cârjelari. mers cu Alex pe câteva “şei” de acolo. scrutat peisajul de lângă nişte “momâi”
– văzut şi un cârd de căprioare (trei) chiar la mama lor acasă
– n-a sărit umărul şi nici glezna deşi eram în pioneze :)
– seară băgat o Vamă d’adio, una din primele de genul pe anul ăsta
– Pax o condus 450 km dezvirginându-şi fecioria şoferistică
– ne bate gândul şi de-o Dobrogea de SV extrem

Postul din 27 iulie 2010

Am o dilemă. A trecut juma’+ de vară. Şi a mai rămas tot atât. Şi nu ştiu ce să fac:
– să mă îndrăgostesc (din nou? fsss)
– să îmi găsesc un bar cu muzică foarte-foarte bună (pretenţios mai sunt) … dadada
– să plec undeva… un’i şi cu şe bani?

Şi cam atât. Dobrogea n-aş mai lua-o la întortochiat, dacă îi dispare şi ăsteia misterul de tot îi grav.

Dacă mă uit retroactiv în auguştii ce trecură:
– am frecat-o. şi nu pe bani.

1 Mai – Cluj 2010

notiţe, got no time:) deja previbil. pozne via Cifone.

– dus. masina Cif
– popas in Sibiu – ciorba, supa de fasole in paine
– meet Helga si intamplator si pe mama ei. frigider nou:)
– ajuns, frenda Andrei, papi paste bune (sos alb + usturoi verde, cu carne)
– Cluj – nu chiar asa cosmopolit precum ma asteptam fiind laudat in ultimii ani
– bere preambul la o sarbatorita
Booha – bar, artsy, musiq, Hasdeu
– iesit in aftereight.ro, remember de acu’ 4 ani, now cam “yak!”, electro de cartier cu DJ la microfon :). si ce daca. noua expresie: “pitzi superior” :)

Pestera “Ghetarul” de la Scarisora, muntii Apuseni
– drumul in viteza pana acolo, condus A.
– drumul de la poale pana la pestera. semana cu drumul spre Pestera de la Moeciu. oameni frumosi, cai de munte vigurosi si tarani care dau buna ziua pe strada la necunoscuti (turisti, noi)
– ajuns la Ghetar; placute cu “nu aruncati hartii & peturi”; pompe cu apa de izvor pe drum.
– stat sa intram (pana la urma); inside; “biserica” – 20/60 m; as fi fost regretat daca nu.
– pe drum se vindeau tot felul de chestii – foarte misto!, turism – sirop de muguri de brad si afine. “La ce pret?” “Vedeti la doamna de langa”, doamna de langa “Mama, cat costa asta?” :)) si cum tinea telefonul in fata gurii ca pe o statie radio:).
bazoi – leneveala intinsi pe o pajiste
– alta pestera pe plecare: Ionele, trei camere mari, inceput pârâu – foarte misto, neasteptat. zgariat mana intr-o sarma ghimpata vrand a urca in a treia pe niste scanduri/schele improvizate :) renuntat, era prea nesigur.
– jucat la volan pe PC seara. n-am iesit, eram morti -> 30iz.

Cluj-Napoca
– next morning CICA excursie la Salina Turda nou renonvata, dar eu nu, stat sa savurez Clujul pe strazi, per-pedos.
– Manastur la vale; casa aceea plina de liliac inflorit din Grigorescu
– nevoia de concept de Dzeu. credinta da vietii sens. modelele prezentate mie pana acum mi-au esuat oh! atat de lamentabil… credincios si nesatisfacut. dupa ce mori nu se intampla nimic, absolut nimic – asta fara sa excluda sensul.
– berea Ursus de la Belvedere:)) oh, da!
– poveste auzita la masa vecina: Emilia – Italia, 50 de ani, inca tanara, ospatarita, 2k euro. idila semi-lesbi. divortata, ramasa fara apartament aici. “cand ai nevoie de ajutor sa ma suni”.
– papi la restaurant Toldi, nice. salata de verzituri cu capere si clatite cu branza + nuci + stafide + rom + sos ciocolata. yummy :)
– gradina botanica: magnolii mari, violet si frumoase – si lalele.
– TURN again.
– o bere la Euforia
– G., stat la fantana din centru + alta “bere” pe bulevardul Eroilor (rearanjat foarte frumos pietonal): crème brûlée (miam!)
– cadou Cif, vizita Helga
– acasa. joc + SOMN!:)

– plecat. frumos Cluj. brunete, iai-iai:)
– 12 ore pe drum pana in Cta. 3 autostrazi (la dus – a treia pana la Gilau).

Frumoasa-i Dobrogea – update Jurilovca

Plimbare cu barca pneumatica cu motor pe canale. Ai zice ca daca ai vedea doua-trei poze – care se vad cumva mai jos – ai vedea tot?! Dar nu, nu te bazaie vantul, nu auzi natura, nu simti “conturul” energetic al apei si … nu evadezi. In natura, normal. Prea multe betoane dauneaza grav sanatatii. Si mintale.

Dupa vineri un Bucuresti de site nou la Dacris, dupa seara un Control slabut doar pana in 2 AM caci eram cam rupt – desi ma uitam cu pofta la toate fetitzoancele alea “cu gentuta” si le invidiam… ca aveau un loc unde sa… de-ar fi fost in Cta, individual luate – ce marginalizate ar fi fost. Sa revenim: misto C. like alwayz, dansat pe cateva melodii. Dupe care aproape fara bani de benzina alimentat la Fetesti, “spart” un card – si de fu sa fie… fost vazut bunica si verii si pe Bebi si matusa si niste minunate lalele intr-o curte undeva pe malul Borcei. Ceea ce probabil facu pofta de drumetie asa ca duminica luat Cretzu’ si “urcat un deal si coborit o vale” undeva pe-o piatra sexy si semeata la Izvoarele.

Universul insa conspira si ne inghesuie fericit intr-o barca cu amici buni, terminandu-se pe foarte inserat intr-un ciudatel si bun bors de peste cu cartofi si niste icre miam-miam-miam de bune de stiuca! (scumpisoare si bune frateeee! miam!). Ii ziceam A. “ce-ar fi sa luam o camera si sa nu mai plecam, maine amanam totul din telefon”. “Eh, nu zi de doua ori” imi raspundea ranjind cu hai-hai. Ajunseram acasa dupa zece seara, dar iacata un we plin si neasteptat de frumos, spart in natura si drumetii frumoase pah astfalt, piatra vulcanica si ape dulci cu stuf. Amin!

Ah, din inregistrarile audio de pe autostrada in/spre Buc – vad ca a devenit un obicei de liniste si detasare, ca deh workus-pocus… desi fara sa fi apucat sa fi lucrat yet pt viitor – mentionez: “oricat il urasc pe taica-miu, cu ghilimele de rigoare, baieteste asa, am devenit eu si sunt o parte din el din cauza sa. si sunt ca el. cat de adevarata poate sa fie chestia ca sub umbrela de stejar a familiei nu creste nimic cu viata proprie, individualitati. mai ales dupa o varsta, de la 20 incolo.”

Mariane Flori. Si uite-o si pe Penelopa.

Nu-mi pasa, (ba) imi pasa

Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Concediu Chisinau Revelion 2010

Notite de concediu

CHISINAU
========
– cladiri dragute si vechi. spatii aerisite, verdeata. frumos.
– Chisinaul e un fel de Varna cu putin iz de Bucuresti. capitalism anii 90 si oameni frumosi.
– cei 5 barbati beti pe strada 1st night, 2 batuti (pomete si nas zgariat)
– f. scared – parintii de copii de 2-3 ani la 34-35, cu un nor de griji deasupra capului. din ciclul “n-am intalnit si parinti fericiti”
– design stradal slab. de web? copy-ul la reclame neorientat pe TU
– nu multe constructii noi (biznis)
– multe insemne militare pe strada, pe cladiri
– clar exista un Dzeu protector al Popestilor calatori, ca si al berzelor chioare; Pax e mult MAI “local flavor” decat mine.
– cuvinte altfel “doctor habilitat in medicina”, “100% procente” -> “e foarte sigur”, arenda -> chirie, intrerupere -> pauza (de masa)
– ce de femei f. cu vino-ncoa. sanatoase. gene bune.
– nu foarte multe “doamne” in varsta. maini muncite. no high class all life.
– iubirea ruseasca (imposibila) la TV. non-olteneasca.
– speranta de viata. fete frumoase.

– ma termina frigul. fruntea. oboseala. votca frig. preambul lighty de Sant Petersburg.
– rodia din Piata Mare mancata pe strada :)) (cand mi se facuse rau de la frig)
– videoclipuri cu nai la TV, sunt mult mai aproape de folclor. seriale bune rusesti.
– Dan Balan – peste tot pe reclame (imaginea Orange)
– cretini si nebuni ca soferi (inconstienta din Cta si tupeul din Buc)
– berea nefiltrata in barul ala misto cu Nicolae, multe intrebari “da’ de ce?”
– mult consum. 2000 LEI MLD salariul mediu / 300 EUR chirii cu 2 camere.
– misto votca polonezilor alora (Zubrowka)
– CRICOVA – excursie la crama 250 LEI – n-am fost

– no reviste pt barbati gen MENS
– Parcul Romanescu vs. Parcul Dendrariu -> mama Oltenia wins
– tinerii aia frumosi-frumosi si indragostiti din McD
– putini “indie” ppl young pe strada – si-i capitala
– alcool back no “extra” fun
– revelion: indie theatre ppl. I’m in love with Chisinau. 26 f.
– pasoptism la 24 de ani :) (adevarat! – “bunelul meu a murit pe front spre rusi”)

– unificarea e departe (issue cultural rusesc – 2 parinti de limbi diferite)
– limba “moldoveneasca” a fost impusa de rusi, culeasa de la taranoii de la sate. “gat-legau”
– “barbatul ei a fost de 3 ori la Moscova anul asta” – e un smecher
– rusi mongoloizi – cocalari. geci negre, pantofi turcesti.
– politie -> ex-raketii
– Miorita se preda in scoala de trei ori, in trei randuri
– cazonul rusesc se pupa bine pe mioriticul romanesc. combinatie buna.
– rusii vor fi asimiliati
– Basescu e mult iubit. si-i iubeste.
– dar politic…
– nimic despre teroare… un oras not so safe. un exemplu gasit ulterior pe bloguri: http://www.youtube.com/watch?v=uNP3AlQq9YU
– de Revelion cum isi doreau toti ceva legat de tara lor – poate pentru ca nu au
– romanizarea limbii ruse :) prin schimbarea terminatiei
– am dus lipsa unui cerc / pareri filo-rusesti

– bucataria e in cu totul alt registru: mai gustoasa, mai sanatoasa, mesele mult mai pline, totul cu legume multe si de toate felurile si bine combinate.
– iaurt LACTONIA – 2.5% cu cereale, mere si pere. miam-miam.
– Bucuria – productie locala de dulciuri: Meteorit, Ciobanas, Chisinau de seara, Duet
– branza dulce cu fructe (kiwi, portocale si ananas) la “Clatite rusesti”. miam.
– bors moldovenesc – cu multa fidea. bun. multe ingrediente (legume naturale).

– dreptunghi “hai sa o luam pe aici ca never”. haha:)
– am fi vrut ca vineri sa ne fi retinut “ceva” mai mult acolo. desi ar fi putut, cam tinea de noi.
– nu lasat intrat in club dupa ce controlat de arme. vestimentar? nu cred -> dubios (singur)

– incercat ajutat masina “deraiata” cu sufa. f. Matiz ;) de abia facea fata. poate ramaneam pe acolo :D
– vama cu emotii la alcool – portbagajul plin de vin si votca. dar ok.
– “sa treceti vama data viitoare pe unde ati intrat in Moldova” – recomandare granicereasca moldovana
– glumite la cea romaneasca cu vamesii nostrii. ei: “ah… 3 zile e ok, dar 1 saptamana nu”

Iasi
===
– draci Iasi gasit hostel cu P. obosit care nu vroaia / putea sa citeasca harta (veniseram cu temele nefacute)
– frumos Iasi. arhitectural. coline.
– opa! se schimba arhetipul. vad trasaturi din Maramures – my pisikete.
– multe fenotipuri.

– alt accent in Iasi, mai romanesc si mai stalcit. si mai omenosi, calmi.
– curvasaraie-n Iasi … wow! pi fata. si pi dos. cu si fara bani.
– KAZE – terasa misto cu mese de lemn si pereti ornati cu paie ca-n Vama. Hand-ul era inchis :/
– design prin oras: da!
mojobar.ro – bar, alternativ, cool ppl.

– tramvai spre Copou … hmz
– gradina botanica: da! nice, de venit toamna, padure
– geocaching
– pe dealurile cu vie de langa cu P., latrati de caini pe anti-intuitia lui
– Iulius Mall – hmz (poate la inceputul mall-urilor), better cel din Timisoara si clar de vazut cel din Cotroceni.
– misto fondul de carte si de muzica de la Carturestii de acolo.
– femei hmz
– au magazin de dulciuri “Bucuria” in Iulius Mall
– STARGRILL x 3 ori + Internet
– noaptea – cearta aia cu vecinul de hostel ce vroia sa-si omoare in bataie partenera in camera alaturata. intervenit patroana si dat afara cu zambetul pe buze la toti, cu glumite, cu rasete :O. “mai fata mah, barbati sunt 100 pe toate drumurile”.
– uitat de facut poza la mazina inzapezita careia i se desenase un smiley imens pe bot :). oameni creativi. [dar nu, P. o fost di vina.]
– ramas de bifat: Palatul Culturii inside, Art Cafe (langa lic. Mihai Eminescu) si Cetatuia de la langa Iasi

– plecat, pana in Vaslui kinky pe drum
– pierdut prin Braila, ti-ar drumu’ si plugurile si ghiata
– ceata de prin Dobrogea
– ajuns la semafor in Cta “Si acum cineva sa zica ceva memorabil de final” … eu: “Hai sa curatam oglinzile” :)

———
– Rep. Moldova: alt romanism, altfel, aceleasi radacini. de vazut, de gustat. o “inocenta” care aici s-a mai pierdut. repere – vin, mancare si femei.
Nica – copilaria universala TREBUIE sa fi fost in Moldova (una din ele). cel mai dulce trai, din ACEL sat.
– our nobilime din feudalism sucked

– colateral: descoperit more ce inseamna sa fi barbat (parte intreaga, decizie si hotarare). not much, dar lucruri care mi se reprosau si nu le intelegeam. fixist gotta be less .

le: Chisinaul merita un post separat, yet to come. veni Pax pana atunci.

Postul din 29 noiembrie 2009

Road trip obositor si placut la Niculitel. Cu Pax si Alex Viz. Am luat-o putin off-road pe drumul care se face sub liniile de tensiune pe dealurile de langa si pe care-l scrutasem candva cu scroll pe Google Earth. Virtualul e virtual si totusi Matizul, din nou, nu e 4×4. Dar fun… pierduti prin padure indrumati inapoi de un carutas de lemne mirat cu “ce (dracu) cautati pe aici” :). Drumul prin Valea Teilor inca ne-renovat dar nu mi s-a mai parut asa prastie ca data trecuta.

Baut o cafia la pub-ul central din Isaccea si back home. Ieri in Pulse m-am dansat pe doua melodii, ne-consecutive, si multumindu-ma cu putin ma declar satisfacut. Now somn, si maine…
P. ar fi vrut sa fi ajuns la Chisinau de 1 decembrie.

De mult n-am mai simtit oboseala asta constructiva, de odihna activa (de weekend).

poze laterz.

Time is like broken watch

Piatra Craiului
mai multe poze

Imi promisesem cand o sa dau peste suma-n plus peste cheltuieli o intind la munte. Si-am dat, si am fugeat… la Zarnesti – Piatra Craiului, unde mai fusesem candva tinerel pe la 20 de ani, cu Ani, una dintre primele mele prietene. E incredibil cum functioneaza creierul si memoria si cum lucruri de peste 10 ani sunt uitate, aduse aminte, distorsionate sau completate. Credeam ca stiu zona, unde cum se afla… as! nu mai tineam minte nimic, se lipisera de minte doar niste imagini afective, dar nu musai si conforme cu realitatea. Si totusi am nimerit drumul spre aceiasi cabana, am vazut aceleasi chei, am urcat acelasi varf… si amintirile au venit una cate una asa usor, prafuite teribil cum erau.

Am plecat tarziu, de putoare ce mi-s – a nu se repeta data viitoare, sculat de la 5:30 ca drumetii buni – si am ajuns pe la 16. Pana sa ajung trebuie sa-mi aduc aminte de bucuria imensa care m-a apucat de cum am intrat in Breaza si am vazut muntele, imbracat in sute de noante de aramiu si scaldat de un soare superb (am prins vreme foarte buna), si am inceput sa respir aer de la munte. Imi venea sa tip prin parbriz: am deschis geamul, setat pe folderul cu Interpol, dat la maxim si savurat cu toti porii – road trip. Asta pana-n serpentine unde am dat pe mute si am inceput sa fiu atent la drum si sa va gandesc ca o sa fie misto, ca o sa urc pe munte.

M-am cazat rapid – cabana era la fel (de comunista) si la fel de ieftina (30 RON / persoana) si asta fix la poalele muntelui de cum se termina orasul si incepe drumul forestier – si dai pe munte si m-a ferit Dumnezeu sa aleg un drum prin padure, am sezut cuminte prin chei – caci lumina pica rapid si nu aveam mult timp pentru drumetii complete. Aceleasi ziduri frumoase de piatra, rememorate altfel, care urcau pana la cabana Curmatura unde am facut un popas de 5 minute si dai inapoi sa nu ma prinda noaptea pe drum. Pana la urma m-a prins, prin voia mea – refuzand de 3 ori sa fiu luat pasager ba de ATV-urile cabanierilor (care se pare ca ofera servicii de deplasare pt turistii comozi) ba de o Dacie cu muncitori forestieri carora m-am chinui sa le pui o siguranta la masina. Am venit singurel cu telefonul pe post de lanterna si insotit inca de la cabana de un catel de care m-am apropiat si l-am adus inapoi la civilizatie, parea nu’s cum pierdut prin padure. Domne, e frumos la munte! E chiar foarte frumos. Dar eu am plecat de nebun, no more. Iti iei soatza, prietena, amanta… prietenii, un amic foarte bun, colegii. Pe langa faptul ca nu-i foarte sigur sa urci pe munti de unul singur (doah! – in aceasta categorie nu intra insa traseele mega-turistice gen… Jepii Mici), bucuria nu-i bucurie daca nu-i impartita. Si telefon, twitterisme si alte mecanisme de astea moderne nu tin apa. Dar… decat deloc, si terminat cu bine, e bine si asa. N-am eu pasarica de-mpartit si nici bani de aruncat din buzunare.

Pe noapte cele doua paturi si sacul de dormit de-abia de-abia m-au salvat de o raceala, dar supravietui omenos. Si a doua zi am luat-o prin padure, cu foc in vene sa ajung pe varf. In acelasi timp foarte relaxat, atat de relaxat inca am pierdut traseul de trei ori :) (la inceput cand se facea o sageata mare la stanga, nu ca eu stiu mai bine, intors cand deja eram cu nasul aproape de panta, mai ca escaladam, si dai si chinuie-te si coboara prin padurea abrupta, apoi ratat tot o “curba” noroc cu unii care veneau “din sens opus” – stop joc ca ne-am tzapuit si noi, si a treia oara pe platou unde pur si simplu o luasem inainte uitand unde si de ce eram). Partea nasoala e ca in prima drumetie am cam tras sa ma incadrez in timp si imi fortasem deja articulatiile la genunchi, iar cum de pe platou aleg sa ajung mai rapid pe Piatra Craiului Mica pe un drum destul de greoi prin padure… imi cedeaza genunchii dar la modul… abandon sau nu?! M-am prins repede unde era buba – depuneam un mega efort sa reduc momentul din incheieturi – asa ca am bagat toata ciocolata care o aveam, baut aproape toata apa… facut doua bastoane din crengi si da-i si lupta. N-am murit, si am ajuns mai repede decat credeam. In varf o groaza de lume la poze si la popas. Tras un pic sufletul, twitterit ca imi venea sa strig de bucurie si dai inapoi la vale pe inceputul culmii. Partea nasoala… am terminat apa si nu stiam cand voi da peste urmatorul izvor pana la prima cabana.

Insa divinitatea imi face un cadou neasteptat pe drum si o mica lectie de viata. Un mar galben. Pe jumatate rontait si scapat pe jos, murdarit si neridicat. Apa! Am stat ceva pe ganduri dar nu ma jucam cu setea, puteam sa fiu la 3 ore de urmatoarea sursa de apa, indepartat partile murdare si folosite si… a fost cel mai savuros mar din viata mea. O sapoare, o mireasma… greu de descris. Cel mai bun mar din viata mea! Nu credeam ca gustul iti poate aduce atata si nu credeam ca un mar, si mere doar am mancat cu sacii, imi mai poate oferi surprize. Acum ceva ani un muntzoman spunea ca cea mai buna mancare ever fusese un kil de lapte si o bucata de mamaliga de la o mamaie prin nu’s ce sat indepartat. Oh da! Bun. Pana la urma am dat si de apa, facut plinul… ajuns la cabana, n-aveau Gatorate, transpirasem tot de aveam urme de sare solida pe frunte. Bagat iar o ciocolata si luat batraneste prin padure inapoi cu “bastonul” dupa mine, depasindu-ma coarde de turisti care isi terminasera si ei programul ca deja batea ora 5.

N-am mai ramas, sunat pe Cifone si stabilit o sambata seara-n Control, unde am alergat ca sa ajung, l-am intersectat si pe Pax pana la urma, si am tras un party slab alcoolizat – nu-mi ducea ficatul – dar dansat – cat s-a putut, ca de abia indoiam genunchii – ca-n vremurile bune-bune, gratie evidenta minunatului DJ. Pana la urma benzina a fost exact ca-n buget, desi taxa de autostrada la intoarcere am platit-o jumate cu maruntul din masina. Daca n-o gandisem/planuisem :).

Frumos we.

Imi pare enorm de bine ca am reusit sa ma rup de rutina cald-tampitica si lenesa de acasa, si ca mi-am facut damblaua, ca am ajuns in sfarsit la munte si ca acum ma pot indrepta catre altceva. Din fuga reiterarii si reconstructiei gimnasticii gandirii sanatoase extrag urmatorul lucru. Exista pentru mine in esenta doua feluri de turism: turism de paparazzo – tzaca-paca, bifat locurile si facut poze ca sa le pui pe hi5&comp si turism asumat – a intra in lucruri, a le gusta si a le cunoaste cu adevarat. Sa stai intr-un loc cel putin o saptamana, sa vezi cum se coace painea locala, sa deprinzi obiceiurile locului si sa te pierzi in ele, sa te iubesti cu o femeie de acolo… O saptamana? 6 luni. 2 ani! Cat timp ai tu de vacanta.

Postul din 20 octombrie 2009

Pentru ce mi-a pus xenoane cumnat`miu la masina? Ca sa vad eu mai bine pe campiile patriei, cu faza lunga. Ce misto se puteau vedea luminile orasului la departare pe curbura golfului oglindindu-se-n apa, incapsulate de jarteaua parasolarului… “je suis longue l’ombre de ma jeunesse”. Cand esti, cand nu esti… atent la ce ti se intampla in jur. Septembrie si octombrie au cam curs una dupa alta cu mult somn si ceva munca. Si ceva dor. De duca. Asteptam cu viu interes depresivul noiembrie. Afara sunt 18 grade Celsius si pe culme bate vantul intens. Portocalele inca mai au urme de feca rahat pe ele.

Am cam frecat-o, este foarte adevarat. Noul meu moto? Deunazi am gasit “caietele” din anul III cu Magda. Scriam bine, ma uimesc ce cursivitate si ce vocabular aveam… dar departe de lipsa naivitatii stangace – fara experienta. Insa niste notite… excelente. Se pare ca-s foarte bun la astea cu liniuta, si-i clar ca imi lipseste tehnica sa le expun. (Lucru care s-ar putea invata). Si totusi lipseste cea mai importanta liniuta: cand o pufnise plansul blablabla… Ce teribile diferente de perceptie intre 20 si 30. Ce era important atunci (noaptea aia de despartire fotografiata-n detaliu la zeci de minute, si ce de motive egoiste, si ce de replici pline de cinism infatuat si ‘ntelectual… de… unde?!) si ce vaz acu. Si cat de puternice povestile singulare reluate in alta ordine.

Revenind: iar am prea mult munca, ar trebui sa fac ceva in sensul asta, niste juniori, si fac. Regularizarea pe anul asta ma va pali rau daca nu-mi vine un proiect “extra”. Iar 8 milioane pentru indreptat si vopsit 2 usi si-o aripa mi se pare prea mult. Macar daca erau troznite bine.

Dar nu despre asta era vorba. Poezia luminilor unui oras pozitionat fericit langa mare si nefericit conectat cu alte directii, doar N si S. Despre Didi nu scriu.

Postul din 06 octombrie 2009

Iaca soarele revine restant Septembrie dintr-o amorteala de un weekend cand m-a speriat cu toamna gri pe o vreme splendida, peste 25 de grade, inca la maneca scurta. Apa calda. Priveam la digul de liceu printre pietrele de sub apa si-mi aduceam aminte ca-mi era un tarm, le priveam cu oaresce frica si teama de necunoscut. Necunoscut:) E frumos aici la malul marii. Ar trebui sa-mi fac un plan de lectie pentru maine la cursuri, nu mere chiar asa dupa ureche. In rest… octombrie. Un remember puternic din clasa a 11-a. Daca trec de acest ianuarie fara faulturi majore inseamna ca pot si raman aici. Ar intra de-o Roma usor uscata.