Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.
Tags: n-are
Ploaia care va cadeaAaahA
… pacatele mi le va spala. Am obosit. E obositor sa faci eforturi zilnice ca sa fi fericit. Ce draci de fericire mai e si aia? Cu eforturi.
experiencing self vs. remembering self. Colonoscopii curate – de la “the storytelling mind” putere.
[vezi detalii]
Pana la saturatie orice nou e bine-venit: stagiu descoperire, stagiu bucurie, stagiu noradrenalina, stagiu durere, stagiu serotonina down – dopamina up, samd.
Noroc cu timpul care are rabdare cu toate.
Ce-am avea de invatat de la chinezi e partea cu ‘ce trebuie sa ramana in urma (ta)’: caci asa – aici/acum [vest – grecesc/imperiu roman/sua] fails.
Postul din 19 februarie 2010
Hai ca mai trebuia sa scriu si ceva pe aici. Poate ar trebui sa incetez sa-mi mai placa asa mult oamenii astia tineri asa mult, deci asa mult. Aicishea. Poate ca si dupa “carnurile bosumflate ale adultilor” se regasesc tot persoane ceea.ce.este.de.cautat . Da’ tineretea domne… tineretea… Dorian Gray. 2010? Fix egal 2009 se pare, dar ‘daca nu pe reorientare de piata, atunci pe supravietuire’. Cum s-o aplica asta la actual?… draci-laci stie. Scrijelisem auditiv pe ‘Voice recorder’ in masina la intoarcere de la Buc ca “daca nu stii cine esti, atunci e cam greu sa stii ce vrei”. Problema ciclicaaaa … Deci… daca se repeta… atunci din primavara incolo cu cine o punem de-o mica/mare obsesie? :D Ha? Te-au trecut niste sudori fiori cand ai citit asta? Si ce daca… trece. Pana la urma marea a fost singura constanta din viata mea, de restul m-am plictisit de toate, chiar si de cele rele.
Postul din 11 ianuarie 2010
Ce cadru de film simbolic aruncandu-mi la gunoi una cate una antidepresivele de asta vara. (Ce chestii serioase: pilule, psiholog, 30 de ani, analize medicale, gama GT, cariera – (casa) de piatra). Anul asta ‘no more’ si in nici un caz cu pastile. As putea sa ma opresc aici. Si mi-as dori sa-i declarar patetic Depresiei razboi: “Fight it!”. Cand se declara razboi la cartile de joc? Cand picai pe aceiasi carte cu adversarul. Ce carte, ce adversar?! LAI she’s gone in Buc, de tot – vant la pupa sa aibe, s-o poarte pe unde-si doreste sufletelul ei. Sau alte organe. Iar eu anul asta din nou constantean – n-o sa ma recunosc niciodata in tabloul asta – cu niste auto-lectii invatate de anul trecut, sa vedem cum si aplicate pe cel ce vine. Fost frumos la Chisinau, chiar mi-a placut – da’s o lepra de putoare si n-am scris decat cu liniute, ca deh mi-s artist si transpir doar cand imi intra. Poate ar trebui sa invat o lectie si aici: daca marea, suprinzaaaatoooooor… n-a fost (sa fie) un moft pana la urma, apai nici scrisul n-ar fi. Sa fie.
Postul din 13 decembrie 2009
Ce laba de oras. 225 de km sunt prea multi pentru a dansa o muzica buna pe timp de iarna, totusi. Desi in stilul asta ar cam trebui facuti, dus – si evident intors, cel putin o data pe luna. DJ CocoJambo imi fute weekendurile care le voi zbantzuite. Provincial sau distrus? Clubul si “peretii sufletului” se reduc la cabina telefonica materializata precum interiorul masinii. Daca alcool nu, dans nu, tigari nu, femei nu … eu pen’ce traim?
Cum furam pupicuri pe intuneric in bucatarie Andrei pen’ca era prea entuziasmata sa protesteze caci stingea lumanarea prajiturii cumparate de buni ca sa sarbatoreasca venirea zapezii. Pfuuuu… jap pup! Inca o data. Pfuuuu jap pup! Si tot asa. :)
Postul din 4 decembrie 2009
Obojit. Alergat azi pana la Buc pt un meeting. Si sarbatorit. Tre’ sa inchid dpdv _work anul asta, cu toate restantele care merita si sa-mi fac planuri pentru urmatorul. Aint no love si parca does not makes sense. Asa e.
update 5 dec: fost azi la bunici. pare bine ca i-am vazut. bunicul mult mai bine decat ma asteptam, bunica nu, P. e boala grea.
Postul din 5 noiembrie 2009
Azi am muncit toata ziua. Dupa o anumita ora. :O ! No more! Ma doare capul si ma simt de parca as fi facut cel mai nenatural lucru posibil. Pe termen lung trebuie facut ceva in sensul asta musai. In juniors veritas. Oare am inceput sa ating cota celor 10 ani de programare? Dar chiar sunt 10? …
Vreau si eu o muiere normala. De varsta mea, cu acelasi venit, cu aceleasi orizonturi, sa-i placa aceeasi muzica, fara complicatenii, fara 50j de fosti, potentiali, etc. Ce dileme fix de trenta am :D Se cunoaste ca a inceput luna lui noiembrie. In great horoscop zicea ca dupa 15 e rost de intins pe undeva, amin! sa fie.
Les jours s’en vont… of course.
Postul din 3 noiembrie 2009
D. = A. + L.
(rautatea, nebunia, piticii, amorfismul interior, nevoia de pargii de putere)
+
(rautatea, violenta, ‘bruxismul’, dezorientarea – de valori)
Este clar ca le caut, ca le atrag, ca universu-mi conspira alea-alea. Si-mi doream sa se contopeasca, nah ca se putu: pe negative. Dar pe pozitive n-aveti? Hai ca tre’ sa se poa’, hai ca este, hai ca vreau.
Postul din amintiri de inceput de octombrie
“Me? I like sleeping! Especially in my Molly’s chamber.” Oare ce-o mai face Helga de la Cluj? O fi trecut peste? Imi aduc aminte de Cheile Turzii.
Petrol
So… deci imi refuz multe. So… where do I start? :D
Secretly. Punk.
program lejer de vara
– ma trezesc efeeeectiv in jur de 13:00 pm. exista tentative esuate de telefoane in jur de 9:00 am sau verificari de emailuri de 11:00 am dar… esuate, adorm la loc. (“E un baiat destept si capabil, dar nu-l suna inainte de 11”).
– dush. juma’ de ora minim. fara el nu-s om.
– s-a facut doua si. it’s lunch time. ori meniu de 10 RON semi-complet de la rotiseria de langa ori out in town la o cantina buna sau la mall printre pitzi si tantzele cu copchi.
– ajuns acasa, aruncat un ochi peste mailuri si ce ar trebui facut azi. urmate de un somn dulce de dupa amiaza (dupa mancareee) sau un ted.com la care inevitabil mi se inchid ochii.
– 5:00 spre 6:00 pm. mailurile inceteaza, verificat daca sunt valuri pe webcam. daca sunt => goto beach. daca nu… se sta pe net / tv / chaturi-chaturi. de cele mai multe ori chaturi.
– uite asa s-a facut ora 9:00 pm. se iese la bere, ca altii au program normal si tre’ sa se culce la 00. sau se ramane la un film.
– la 23:10 pm suna Luca pentru “o bere pe scara”. sau serial la teve.
– la 00+ se scoate masina si se da o tura de control prin oras / imprejurimi. se gandeste la “dar ce vrem de la viata” & other hippie shit.
– la 2:00 am back to home unde => a) chat in continuare b) scris.
– la 4:00 am se da stingerea. lasa ca maine rezolvam toate restantele.
Nu ma plang. Nu produce bani. E un deziderat atins; doar.
M.
Postul din 20 iulie 2009
Nu stiu ce vreau.
Sunt de 6 ani in re-Constanta.
Postul din 18 iunie 2009
later.txt
“to achive
– ”
adica… ce… trebuie ceva? o escapada de minim 1 luna / maxim 1 an in KL si imprejurimi n-ajunge?! cpm! altceva ce?! ‘junge. m-a mancat in coeur si iar mi-am pus paie-n cap cu Lore, adica ma mananca inca. sper sa-mi treaca cat mai repede … stresu’ drq. de fapt e vorba de mai mult trecut dar hai sa nu intru in detalii. m-au cam muncit astia la munca; tre’ sa fac manajment, canci.
eu caut sa distrug corola de minuni a lumii… haved fun. bai! nu am facut baieeee in mareeee pana acum – pe genul evadare / resetare – poate-n we la bulgari. e cam rece.
The Sound Of Violence
Era dupa-amiaza acu ceva zile si lucrai, programai. In spatele blocului niste tiganci se apucasera sa sparga dalele ramase de la garaje ca se ia otelul din ele. Dale care stateau foarte bine unde erau. Ai iesit pe balcon si te-ai rastit la ele, ti-au raspuns, s-a lungit, a trebuit sa te impui, ai urlat mai tare, ti-a iesit… pana la urma. Nu a trebuit sa cobori jos asa cum ai amenintat si foarte probabil ai fi facut-o, Doamne fereste! bine ca n-a fost cazul. Partea urata este ca n-ai mai fost in stare sa lucrezi cel putin jumatate de ora din cauza ‘sangelui care iti innegrise ochii’, adrenalinei, noradrenalinei etc.. Te-ai intrebat daca oare un dialog civilizat ar fi functionat, cel mai mult insa te oftica … la maxim! faptul ca nu mai puteai sa lucrezi. Dar deloc. Te-ai plimbat prin casa de colo-colo boscorodind, mai un gesticulat, mai un injurat, un oftat… a trecut. Un detaliu important: dracii s-au mai domolit considerabil cand ai bubuit catva pumni intentionati – artistici – in perete. S-a mai ars.
Este o problema.
Nu cred ca articulatiile mi s-au busit fara un scop precis, acela de a ma proteja. Este imposibil sa nu fie o legatura intre pareza stra-bunicului Dimulescu, piciorul beteag al tatei, umarul meu franjuri si handicapul motor al Andrei din nastere. Toate pe aceiasi parte dreapta, cred ca nu ma insel. Asemenari daca mai stau sa mai caut gasesc. Este cazul sa incetezi sa te mai invinovatesti pentru intamplarea din Vama cu Lore, esti la fel de vinovat ca si manerul unui ciocan. In acelasi timp nu este de iertat si nici scuzabil. Insa tara este a ei. In cazul acela. Coborind in subsol este vorba despre o lipsa esentiala de respect fata de calitatea umana, lucru ce atrage automat o frustrare, la fel de esentiala. Si a trecut destul de mult timp incat defectul sa nu fie inlaturat prin auto-educatie. AAA nu spune aproape nimic despre metodologie, ti-l aduce pe Dumnezeu (a se citi Iisus) in viata ta. Lucru care nu-i putin deloc, da-i departe de pragmatismul si eficienta industrial americana.
Prea putin ma intereseaza politica corecta.
Postul din 19 aprilie 2009
18-19 decembrie 1998
[…] Sunt doua alegeri pe care le faci (din care una in fiecare dimineata). Prima este ca acel sine-interior sa fie ceea ce conteaza cu adevarat (pentru ca-i singurul care este, si poate fi; altceva nu merge – in definitiv). A doua, alegerea de fiecare dimineata, tine de cum sa vrei sa fie totul in rest, ce a mai ramas daca extragi acel sine-interior, sub ce forma sa fie. Si oricum, tot ce este, este si din interiorul tau, caci altfel nu are cum sa fie. Doua alegeri. Asa sunt lucrurile.
[…]
Maine dimineata ma duc acasa, sa petrec Craciunul. Are sa fie frumos, deoarece (re)simt valoarea lui “impreuna”. (De fapt aceasta este Craciunul).
Postul din 05 aprilie 2009
Piscina de la Ana Coposan din Eforie e mult prea sarata pentru o balaceala decenta. Mai mult balneo-climateric. Mai mult teric. Cu saunici – am rezistat la aia uscata! e clar ca circulatia periferica e praf, cu jacuzzi si cu alte balarii terapeutice. Am savurat insa “plaja” prin geam la deschiderile din sud ale piscinei. Ratza din mine insa se declara nemultumita de conditiile acvatice, macar apa decenta… Totusi… o iesire bine-venita de spalat creeri.
Luni (adica azi) traininguri si manajment la Buc. E mult efort sa tii laolalta o mana de oameni. Ca de muncit nu muncim pt bani ci pentru pozitia sociala care ne-o da un job. Tare mi-e ca maine seara nu prinz grunju’ Mincinosului. Picat. Pen’ce muncim, pen’ce muncim (cand n-o facem pentru noi)?
l’edit: l’apucai, da’ fu gol.
SCO 15 – 19 IRE
Intr-o zi de luni uitasem de scris (si ma apucase panica), dar mi-am adus aminte miercuri si m-am linisitit(si pac!). Tot toata ziua de miercuri petrecuta cu tataia Ion la Reg. Com. pe drumuri spre Sacele si inapoi dupa acte si potriveli la toate ghiseele-n ultimul moment si sincope si… prea s-au potrivit, in karma spiritus santus!
Sunt foarte bune pauzele.
Mi-am luat si asta de la Carturesti. Ma asteapta si Challengers-u acolo cuminte, ca nu-l ia nimeni, doar sa-mi pun odata muzichie-n masina. Update: se pare ca Maximo Park & WAS nu-s nici la Carturesti Buc :/ , deci nu se vand decat blockbusterele, asa cum e si normal.
Aleea Orhideelor failed as scris oare lucrul asta rocks my world?
emptyness
Despre “tara mea de cacat” – o colectie de linkuri de rssuiala despre “Romania maro” n-am sa scriu, ca-i prea mult research de facut, dar…. nici un dar. De fapt totul este ok. Unde si cand am sa calatoresc anul asta.
Iar Snails did rocked the Funk Hotel, pardon church… nevermind! Restul fu semi-teapa. Si daca ma mai duc la un concert cu amsterdami lesinati o sa tampesc. Exista si sange proaspat. M-am simtit ca un turist in Buc zilele astea. Tare mi-as dori acelasi lucru macar o data in Constanta.
Geocachingul ii fun
La Dumbraveni. Poze nu pui. Care diferenta intre masturbare si laba? O durere… si nu-n’suflet. Liars!
“Religulous” (2008).
– crestinismul e si el un mit solar. despre asta e in toate religiile: despre soare.
– morala exista inainte de religie. religia e aproape o grefa pe morala. provine din cete de familii f. sociale.
– morala religioasa impusa inainte devreme fucks up the individ, reduce puterea de a alege, si e un MARE trepied de sustinere
– emisia de moneda inseamna inflatie (doah!)
– monetarismul (capitalismul) sustine productia si competivitatea si comertul. din start.
– sclavismul energetic e adus de globalizare
– banii reali sunt cei ce dau valoarea productiei, se pare
– 9/11 este o inscenare, pretext de razboi (stalpii taiati in V, cladirea de langa, Pentagon – motoare nu, cadavre neprezentate da)
Mai trebuiau sa fie si doua fraze despre L., dar nu erau salvate. Bine ca n-o mai visez bortzoasa si cicalitoare.
De ce? De ce nu? De ce nu eu? De ce nu acum? … sa ma insor.
Postul din 05 februarie 2009
