Rata divorțurilor din România este aproximativ egală cu 1.04%
– oricum sub media EU.
sursă: Institutul Național de Statistică (INS)
/w Perplexa via HotNews
Tags: ninjalau
George Călinescu să ne unească!
Votul CG este și votul celor care nu au, sau multă vreme n-au avut. Și sistemul a fost nedrept cu ei: de la colectare taxe, la CNAS, la ture de muncă de 12h.
Oamenii ăștia merită respect, și ei sunt noi. Și noi suntem ei. E un fel de 69 nereușit, ca orice 68+1.
Sunt ăia de dau ture pe bd. Tomis cu caii turați în disperarea de a se face remarcați – doar-doar i-o baga cineva în zamă. Orice ar însemna zeama asta.
Dar eu cred că cei ce au – sau știu că au – sunt mai mulți, și aceștia vor și câștiga. Să ai – înseamnă să fii bogat. Бог-at – adică să ai sănătate, timp, sens, prieteneală și bani.
Acum… dar încotro – unde? Cum unde?! Înainte, cu toții, spre TOT. Așa să facem.
Iar aceștia cu votul pe CG/WC – nu, nu au. Nu e o rușine să nu ai. Când nu ai, cere – și D-zeul tău îți va da, dacă știi să ceri și de asemeni ceri cu putere. “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9, 17-32).
Eu? Eu sunt cel mai săraki dintre Pământeni. “Votați Denis Alibec 🇷🇴”.
George Călinescu să ne unească!
În cuget și în ne-simțiri.
Postul din 11 decembrie 2020
Tovarăși din toate țările, uniți-mă!
untwitts 23 noiembrie – 6 decembrie 2020
- imi vin cartile din Rusia. uuu-hu! :D
- productivity tip #247: wear pants
- “Rata de pozitivare – 42,33%” :D “Un fleac, ne-a ciuruit…” si inca e pe crestere :)
- ha! mi-e dor de Dasha – rusoaica cu true.moscow – da’ am zis ca ma tin tare, nu potz sa am simpatii/nostalgii sovietice si dau like violatorilor europei in ww2
- acum ca Elon Musk l-a depasit la snapshot_cash pe Bill inseamna ca tre’ sa pregatim o serie noua de meme? :)
- ce sorel e afara! de sa… zici ca-i Roma-n ianuarie: frumoasa & boema – de sa te iubesti cu toate pietzele :)
- “Da, Sandu care a fost la Obor tractorist. Da, mă – Rică” #pestrada un pensionar în Cișmigiu
- astia iar au schimbat interfata la MyVdf .ro – cum trece 1-2 ani, cum vine cate un pemeu pe acolo si-si da in petec si da de mancare la freo firma, cum invat io un nou UI. si tot asa :)
- 6 luni alcool off(f), AFP gen
- “Florin Iordache nu trebuie să fie nici președinte de scară de bloc” buna asta. Bai, s-a mai maturizat Barna – era si normal, la cate capete-n gura a dat in ultima vreme
- I-am sursprins pe vecinii mei de la 1 in Buc ca folosesc liftul la plecare :)) #truestory. Uneori asteapta si x minute sa coboare masinaria de sus. Mda, m-am moshit :) Nu, nu au handicap motor. El are bicicleta. Do you need a pic?
- Depresia, gura mare și cuțitele. Pe mama lor.
- Cta spre Covid rate de 10. si bubuie usor toate localitatile din jur – mdeci cand ma-nfioram ca se stranuta la liber in aer liber la mall in fata prin Sept nu era chiar… :>
- S-a dus Diego Maradonna :/ o legenda
- Mda, tot la cursurile de Salsa o sa ajung csfnscf :>
- “E mai bine Marin, decât submarin” :))) Nea Marin
- Mi-am făcut anticorpii. N-am.
- Asa cum exista o igieena a somnului oare nu exista si o igeena a lui “a munci”? Si ca n-ar fi o super-smecherie si/sau stiinta, ci bune practice si consistenta, cu pasi relativ mici si rabdare.
- “Acest lucru nu are cum să se schimbe. La nivel de Europa contează dacă ești bun. Nu contează susținerea pe care o ai. Și mi-am continuat drumul.” K.C.
- “Consumul de alcool etilic este interzis în timpul tratamentului cu […]”
- mi-am luat MobaXterm_Professional_v20.5 :) pt ca ba’etii merita toti banii. ca si Total Commander
- imobila si nedurere, gen :)
- frica de abandon, bigtime! le: dar a cui? hmz
- yes, sunat Blondu din aceiași loc din pădure din Pietrele lui Solomn ca în 2018? :) :*
- Мне нравится Брашов)
- o fomeie tre’ sa fie in primul si in primul rand FOARTE curata, si un pic desteapta. 70-80% imi failuiesc primul criteriu. restul de 18-28% nu se incadreaza in urmatorele 48 de criterii. cine a spus ca sexul platit este cel mai ieftin (in my realm) mare inginer o fost :D
- titlu din presa: “IPS Teodosie, despre posibile pierderi de vieți omenești în rândul pelerinilor: Pleacă la Dumnezeu”. Citatul: “Nu, cine vine la această sărbătoare, iar acolo este momentul să plece din viaţa aceasta, el pleacă la Dumnezeu” #tupeu
- Este dificil să tai un săpun cu un mini-fierăstrău. Este ușor să tai un săpun cu un ferăstrău mic sub un jet de apă caldă.
- киосёнём :)
- yumm-yumm https://getpocket.com/explore/best-of-2020
- Ce-ar intra bine de 1 Decembrie în playlist? Puceanca! :D Da’ azi … îi șade mai bine cu Paquita, csf ncsf :)
- I’m GTrans-ing my own writing in Russian because it’s too complicated written :))
- #titlupresa “Procuratura belgiană: Szajer, europarlamentarul FIDESZ care a participat la un sex party, a fugit pe burlanul clădirii cu mâna sângerândă iar asupra lui s-au găsit droguri”
- mda, se pare ca inca mai am “calitatea” asta: cer tare ca un copil, si acolo unde maternalul exista se percuteaza csvasi-instant
- Florenceu’ + the Machine ăla de cânta în boxe când mâncai dimineața la хunguroaică :)
- am uitat cum se scrie/zice “zisu-mi-s-a” :)
- imi pare rau “la d-l politzist”, dar libertatea e mai importanta decat dreptul de a vota – asa ca daca nu voi putea la Liceul de Muzica, sa votatz bine! si pt mine :D
- twitt: de ce ne plac rusoaicele?
- de la lețiile de rusă https://www.youtube.com/watch?v=i4LLxY4RPwk #priceless
- sabie sau baston?
- “а э́тот мёртвый”
- haha vezi etimologia cuvantului “slană”
- “– Переда́йте Томми, что я уже́ совсе́м здоро́ва!” #ого #такой #психолога
- Am tradus “Mergeam tristă pe cărare” în RU & EN.
- literaturizant
BV:
1. tzaganii aia cu salvari de langa care ti-ai retras cumparaturile si au strigat dupE tine ca-ti uitashi pateurile, fricoshilah
2. tipul de hotel care a venit sa-mi zica daca e cumva ceva in neregula cu automatul de parcare, pai e pentru hotel, ala cu aplicatia e pestru drum. civilizat, frumos, elegant. ahhh!
3. Am văzut un coșar pe stradă în Centru :)
4. oameni care saluta masinile ce se opresc la trecerea de pietoni cand le dau prioritate ca-n BXL
5. “Vin turcii”? :) Eu dupa ce clopetele de la biserica (protestanta, mi se sopteste in casca) bat (de Sfanta Vineri, la fel) timp de freo 15+ min.
6. “Dar nu vedem și noi o bunăciune de bikeriță” #pestrada 2 post-teenși ieșind de la McD
7. Doamne, ce bine că m-am născut în Sud! Și nu în haterage ăsta între culturi. Și băftos, în Sudul ăla bun – adică Grecia, și insule chiar :Д – аdică în Dobrogea.
Соня
Ах, Соня, в этих сладких разговорах патефона.
Ах, Соня, я любил тебя как море, даже больше.
Соня, ну что не так?
Вовсе я не маньяк.
Только быстрей и быстрей Сонин шаг.
Ах, Соня, это о тебе всем пишут почтальоны.
Ах, Соня, сигаретный дым на спальные районы.
Соня, подай мне знак, вовсе я не маньяк.
Но все быстрей и быстрей Сонин шаг.
Но все быстрей и быстрей Сонин шаг.
Только быстрей… Но все быстрей… Но все быстрей… Но все быстрей…
/via Моя Мишель
Alison Brie (also known as the voice of Diane Nguyen)
“Tinereţea cel mai mişto drog din toate timpurile”
(c) photo @ Matthew Kristall for The Sunday Times Style Magazine
–
Postul din 3 iunie 2017
Toată viața am alergat după gagici :)
Postul din 11 martie 2017
“I want a daughter
while I’m still young” gen
– în Constanţa sunt toţi oamenii pe care îi iubesc
– relaţiile cu copiii, deşi mega-rewarding, sunt false. sau iubire în formă mai pură nu-i?
– nu-ţi poţi renega rădăcinile la nesfârşit. dar poţi încerca să fugi de ele. mai amâni lucruri, mai câştigi din alte părţi. etc
– frate, cât teatru & Club Control poate să încapă într-o viaţă de om?
– nu nefericit, ci nemulţumit
– am renunţat (deocamdată) la mare. semi-idioţenie, măcar de-o barcă să bag. dacă nu în primăvara asta, măcar în toamnă.
– “where is the love, where is the love”
– n-am făcut mare brânză cu Brainiacs, să vedem cu rusa şi/sau creative writtting.
– pe valorile mele nu am prieteni în Bucureşti. ŞTIAI asta. lateredit: ba ai, dar nu destui. nemulţumit, deh.
Cius & spor
M
musical.ly & Snapchat vs. facebook & YouTube
Postul din 17 august 2015
Trezit la 4:30, “pierdut” tren pe bază de aglomeraţie, condus până-n Capitală. Asta după un weekend atât de mişto, la rădăcinoasele de acasă – friends&family – care rivalizează cu toate weekendurile din vara lui 2014 la un loc, să le zicem mai… rock’n’roll. Bune relaţii (umane) mai am în Cţa. Şi m-am văzut şi cu_gagicile că mi-era un dor de vai-vai… şi ne-am iubit, ne-am alintat, am jucat piticot, am fost la Cărtureşti… ah! Bine fu. Tonus excelent spulberat într-o singură zi pe munci unde te dai cu capul de “cum se face asta? & why?” şi de mai multe ori, orbecăind – dar dată spre mal în final. Ajuns acasă pe la şapte şi picat ca din avion. Trezit la 21+, net… şi iar de la capăt cu_codul pentru a sta lejer cu timpii din săptămână.
+ ieşit la hashdoioish cu segmentul ĂLA bun, să mai fie – de căutat, chiar.
+ delfinarile de la CC, care au fost ele şi care au uns sufletu’ cu vaselină groasă. Din păcate timpul care mai este se pare că se măsoară în ani. Şi nu destui. D’un Oscar, de-o nouă-nouă generaţie… din astea. Ar fi şi mai mişto dacă…
Ah, da şi August-Septembrie e cu seringa plină de fericire, pah vene aşa direct prin retină. Mama lor de lucşi.
Postul din 9 mai 2015
Bucureștiul la tinerețea a 2-a sau a 3-a, sau a 5-a… sau a câta e, reloaded:
a) 
b) 
Adică pe foarte – pe foarte pe scurt.
tomnatică
Postul din 20 septembrie 2014
chestiuni de aseară până să nu le uit:
1. “de ce eşti tu special?” pentru că sunt. “şi ce înseamnă asta?” nimic special de fapt, sunt un om normal care are nişte valori interioare (piramida lor, poate) altfel decât ceilalţi oameni. “şi asta te face special?” da. şi, în acelaşi timp: toţi oamenii se consideră speciali, dar speciali sunt puţini de fapt (în jurul tău). no biggie.
2. “şi ce faci cu specialul ăsta după 30j de ani? cum îl suporţi/manevrezi?” u won’t, pentru că moare cumva de la sine. de fapt, nu moare ci-i scade din importanţă. să zicem că specialul ăsta era în camera eu-ului un ditamai animalul foarte muflos şi moody pe care-l ţesălai cu drag, frică şi mare dragoste. şi care ocupa cam toată camera. după nişte ani… observi, cu oarecare mirare, că de fapt acel animal era doar unul mai mic – de dimensiuni normale, că e retras într-un colţ, e la fel de special doar că percepţia ta era deformată, nu mai e atât de important, atât de mare. “şi ce e important?” altele, o să descoperi tu. everybody does.
Cu copii sau fără copii?
Dacă ar fi să mă iau după instinctul social toată lumea ar fi bine să facă copii. Aproape toată lumea şi am evitat verbul “trebuie” – pentru că nimic nu trebuie pe lumea asta. Pentru mine asta e ultima modă în presiunea socială: “(şi) tu când faci copii”, “ah, păi eu nu vreau…”, “cum nu vrei?! păi…”, “păi nu”. Şi începe o poveste cu explicaţii pornind de la Andra care avea câteva luni şi când am ţinut-o pentru prima dată în braţe şi atunci mi-am dat seama că nu vreau copii, ci vroiam o jucărie cu care să mă joc trei ore/zi după care să o închid în dulap. Sau după aia să meargă la mă-să. Şi aia nu sunt copii. Cel puţin sunt mulţumit că a dispărut întrebarea “dar tu când te însori?”, până la urmă s-au prins, nu toţi, dar îmi place însă că forma apăsării a evoluat să zicem.
M-am gândit de multe ori serios la chestiunea aceasta, inclusiv luând în calcul că ceea ce “simt”/vreau acum în 7-10 ani s-ar putea să mai fie valabil, aşa cum făcând acelaşi arc în trecut didn’t. Printre scenariile (im)posibile care mi-au trecut prin cap, într-o frumoasă după-amiază de vară, ca asta, m-am gândit cum ar fi fost dacă cuplurile din jurul meu cu copii nu i-ar fi avut, oare cum ar fi fost? Hai să fabulăm. Dar înainte vreau să jonglez un pic pe marginea justeţei subiectului: adică cum cineva care nu are copii, hai lasă asta, pur-şi-simplu altcineva decât părinţii copilului respectiv ar putea să judece, sau să analizeze – poftim, situaţia în care acel copil n-ar mai fost. Ei bine… uite aşa, prin exerciţiul imaginaţiei. Hai să iau câteva cupluri de părinţi din jurul meu, aparent într-o ordine aleatorie şi să văd ce iese. Ar veni cam aşa: părinţii mei, bunicii – ambele perechi, sora mea, fratele meu, Luca – cel mai bun amic din copilărie, V&R – foarte buni amici, P&A – altă părinţi prieteni şi.. mătuşa din partea tatălui. Should do it. Aşadar… hai să încep cu bunicii.
• Ioana şi Ion, din Săcele – un cuplu impetuos, deseori separaţi, zodii de foc cu personalităţi puternice, ce s-ar fi întâmplat în viața lor dacă nu ar mai fi avut copii? Ar fi fost mai bună sau ar fi fost mai rea? Poate ştii cineva asta sau evalua? Poate. Eu zic că s-ar fi despărţit la un moment dat, ca apoi la bătrâneţe dacă nu ar fi apărut alte jumătăţi mai compatibile probabil şi-ar fi petrecut ultimii din nou împreună, aşa cum s-a întâmplat şi în realitate.
• Mihail şi Elena, din Feteşti-sat, bunicii mamei. Pe ei pur şi simplu nu-i concep fără copii, familia lor a fost atât de puternică şi de legată iar valorile lor au fost atât de pe “baza societăţii” încât nu-i văd/închipui altfel. Fără copiii i-aş fi fost vedea complet nefericiţi.
• Mama & tata – dacă nu ar fi avut copiii… băi, băi, băi!… păi dacă părinţii mei nu ar fi avut copii înseamnă că nici eu n-aş mai fi fost. Şi dacă moi n-aş mai fi existat aceasta nu s-ar mai fi fost fu ar e este cumva povesti! Chestiune valabilă inclusiv cu bunicii, nu? :) Dar aceasta este un exerciţiu de imaginaţie, nu vă luaţi după prostiile mele faceţi copii: breed ppl breed. Revenind, cum ar fi fost viaţa alor mei dacă n-ar fi avut copii? … Altfel, şi mai cu bani, poate concedii mai multe. Nu i-aş vedea divorţaţi, din contră, dar prin ocaua fericirii?… Habar n-am.
• Cum ar fi fost viaţa surorii mele dacă n-ar fi avut copii? Mai nefericită şi mai puţin plină. Sor-mea e în filmul ăla “mamă şi atât”, deşi nu poate fi redusă doar la asta, cum nimeni nu poate fi.
• Fratele meu? Ha! O viaţă mai tihnită, mai împlinită, un cuplu mai liber. Aşa îi văd. Parcă nu le-ar fi stricat o copilărie mai prelungită. Şi cei ’50j de ani i-ar fi domolit burghezeşte aşa. Sunt sigur că nu ar fi de aceiaşi părere cu mine.
• Luca? Habar nu am. Poate e şi prea proaspăt tătic pentru dat cu presupusul… nu-mi dau seama. Poate mai bine, poate mai rău. Poate-poate.
Iar pentru ceilalţi sincer nu mă mai interesează analiza, care mă repet: priveşte doar intimitatea cuplului de fapt, pentru că îmi dau seama că proiecţia în viitorul alternativ nu reflectă altceva decât gradul de mulţumire pe care-l percep eu vizavi de imaginea lor familială. Cum ar fi fost cu adevărat? Who knows, who cares…
Postul din 22 iunie 2014
An după an lucrurile se schimbă încât la 7-8 ani distanţă eşti cu totul o altă persoană. Dacă ţin minte bine de la biologie chiar şi la nivel celular. Vorba lungă, vorba scurtă: am plăcerea de ceva vreme încoace să experimentez o fericire, fericire, fericire rară – nu e extraordinară – dar la care ajunsesem să visez în tumultoasele, ha!, tinereţi neostenite şi far’ de prihană, aş!, from my early twenties – perioadă care a ajuns în ultimul timp să-mi fie etalon de semiperfecțiune de la 1) pielea catifelată (cine cunoaşte, știeee) şi 2) de la mintea nevirusată/neinfectată de d., de la depre… mari dezechilibre.
E totuşi lungă :) şi nici – ba da, da-mi dau seama că-i ruşinos-infantil. Lasă. E vorba de o MINUNATĂ stare erotico-amoroso-sentimentală în care nu ții la nimeni. Dar la nimeni-nimeni-nimeni. Pentru mine unul e o performanţă, tot timpul am fost bântuit dah <<pasiuni>> care dintre care mai ‘mistuitoare’, mai apăsătoare, ba chiar de câteva ori obsesive care îmi ocupau tot timpul şi mă lipseau de echilibru, fiind o componentă importantă a…, dar luând – și nu dând. Să nu conteze nimeni, să nu te intereseze, să nu-ţi pese (oh tu, încântare!), să te ferească… Sfântul. Să fie bine, ca să nu… ca să nu. Şi culmea – zic eu – e de la lumina solară şi ţine undeva la câteva săptămâni consecutive pe an: undeva după sfârşitul iernii până când natura nu se dezamoreşte furtunos prin luna mai. În rest tânjeşti, sau îţi pasă sau iubeşti, sau urăşti sau te gândeşti, sau imaginezi la cineva. Va.
“Şi unde ai fost aseară?” “Păi am fost la film, pe urmă m-am întâlnit cu voi şi urmă am fost la M. şi am băut o bere. Pe urmă am ieşit în 13 – de fapt după fundul cuiva, în fine, şi am stat ceva acolo şi după care am fost în Doors, şi a fost mişto, era lume, am stat până la 3 când s-a spart. Era muzică mişto. Şi m-am înâlnit cu B., era şi el acolo. Şi am văzut-o şi pe A., era cu cineva.” “Tu?” “Ne-am dus acasă şi ne-am culcat.” Este îndeajuns? Şi într-un sens şi în celălalt ţi-o faci cu mâna ta. Iar când sunt implicaţi şi alţii, îi laşi. Alegi. Şi ce dacă, important e să funcţioneze.
Esther Perel: The secret to desire in a long-term relationship
– cerem prea multe de la 1/2: şi friend, şi spose, şi lover şi confident şi p.mea. 150 de săteni întrunul.
too much. nu iese, doar dacă este un creier deosebit. ‘deosebit’.
– da, libertate pt că atunci când apare distanţa imaginaţia kicks in and then…
– SPAŢIU sexual, promite-l şi oferă-l altfel… sula
– fanteziile sunt importante, nu le omite, şi sunt pe invers cu ce susţii pe timp de zi, de obicei
– sexul e un rol. are nevoie de scenă, altfel nu prea funcţionează.
– sexu-i limbaj. tell a story. nu-i doar un comportament.
– “misterul nu se referă la a călători în locuri noi, ci la a privi cu ochi noi” Proust
– viaţă sexuală are ups&downs. use it. şi e pe construială, nu e de la sine, nu-nu.
————-
– după ce bei, echilibru psihic cum îl iei?
(le: prin reset, intoxicaţia e reparată prin ‘set to default factory settings’, bio-electronic).
– positivity opens
– the positivity scan: works prin rewiring. attention span. jumătatea plină. refăcut?
AMUSED
AWE
GRATEFUL
INSPIRED
INTERESED
JOYFUL
LOVE
PROUD
SERENE
P.S. nu-s persoana potrivită pt sfaturi relaţii de lungă durată, din contră. la ce aş avea competenţe ar fi cum să le tragi pe nas pe fast-forward, cu maximum de randament din toate pdv.
Postul din 8 septembrie 2013
Am petrecut un we fabulos. Vineri am fost la un botez unde m-am plictisit puţin, dar am învăţat şi aflat nişte lucrurile la care-mi doream răspuns. Şi l-am descoperit pe Silviu Covaci un folkist, nu chiar pe folk dar de un show şi mai ales o dăruire… mişto-mişto. Şi-o sâmbătă după-amiază petrecută-n London la o berică după baia zilnică încercând să încropesc un articol despre #roşiamontană.
Şi sâmbătă am fugeat cu Marean şi două mândre de-ale lui în Vamă. Cu un pitstop în Costineşti la HOP în Vox Maris-ul mişto renovat. Vama, ca Vama… cu beute, întâlnit mulţi prieteni tomitani, făcut muci, pierdut firul, îmbrăţişat toaleta etc. Cam the usual. Iar duminică am avut inspiraţia să facem o baie la Shabla pe care n-am mai văzut-o de mult, şi odată ajuns acolo să-mi dau seama cât de mult mi-a lipsit şi cât de mişto poate să fie locul ăla, şi cât de good vibe e. De ceva veri aşa fac: când vine toamna – dar de ce n-am fost mai des? În fine… A fost ca marele fix. Cam agitată apa – M. era ca într-o cutie de Pepsi :) iar eu mi-am pierdut, iar!, doapele de urechi nu-mi dau seama cum. Şi cu un pic de adrenalină feminină căţărându-ne prin capacul de la peşteră. Băi, cât de magic e locul ăla! Plimbat copchii un pic p’acolo.
Iar apoi o masă leneşă la Dalboka cu amintiri amestecate de nostalgie şi regret şi… îmi aduc aminte când începusem să-mi displacă pentru că mergeam aşa des şi era cumva highlight-ul de ce se putea face. Aşa pe sărăcie şi pe provincialism. Şi ciondănelile cu Lore şi cum o iubeam şi cât era în capul meu de fapt, şi ce a contat până la urmă în final. Şi tot felul de gânduri din astea. Graficul e în jos, clar – fără suprize şi fără panică: what goes up must go down.
Am băut apoi pe seară o cafea la un loc şmeker în Neptun – Efendi, foarte pe şic, foarte pe oriental. Oare de ce în Cţa nu avem baruri din astea? Degetul mare de la mâna stângă nu mi-a tremurat aşa mult, deşi abuzasem, nu ştiu de la ce e. Poate aflu luni.
Postul din 13 august 2013
Un Summer Well anul ăsta de Buftea chiar ca o găleată de vacanţă. Aglomerat şi intens, centrat pe două foarte dulci nopţi pierdute că de luni am dormit aproape non-stop (dar nu m-am dat în lături să văd un sârbesc mişto la CityPlex). Cu oameni frumoşi, muzică din playlistul personal chiar pe scenă – deşi m-am entuziasmat cel mai tare la sesiunile dintre concerte – ah, ce muzică! ce oameni în jurul meu de ştiau versurile, ah! … dar ştiam asta. Sau era anticipată. Mi-a mai plăcut la festival, cumva pe modul negativ un hipstărache hardcore care avea înfăşurată pe mâna o camera pe film :) şi, din nou, că n-am auzit în jurul meu nici măcar un plm. Dar să nu confuzez vacanţa cu viaţa reală. Şi nici relaţiile de-o vară cu relaţiile serioase. Şi nici proiectele pro bono cu cele pe bani (mulţi). Şi nici…
Mişto Bucureştiul. Schimbat în bine, la cele 6-7 luni diferenţă când apuc să-l văz. Mai civilizat, mai relaxat – cu pi-ul aferent scăzut cf. factorul vacanţă, oricum pe plus. Şi, culmea, pe comunitate. Să le fie primit. Pe.
La întoarcere, resetat din coconul de acasă, cu nasul în iarba pârlită a câmpului, de mirosea a Bărăgan de Feteşti, începusem să fac planuri de scris. M-a pocnit să abandonez toată ideile curente – nefuncţionale, şi care mă chinuie – şi s-o dau pe naturaleţe, pe copilărie, dacă tot e cu bonus++, şi să m-apuc de “Litrarul”. Da’am uitat cum am ajuns acasă şi la prima scufundare în marea amniotică s-a dus complet. Sfârşitul ăsta de an bate-n reconciliere ruşinoasă, de matcă, iar crizele de până acum se pare că n-au fost suficient de puternice aşa că… de fapt îmi place, şi mediocritatea în/cu care mă desfăt nu mi-e jug insuportabil, doar mă plâng.
Postul din 4 iulie 2013
“De ce nu pot să am relaţii (intime) normale cu oameni anormali?”. Deşi este evident răspunsul, e inclus în retorică, încă mi-e o MAREEE… întrebare. Probabil că uneori chiar că citesc atâta psihologie degeaba. Dar baremi îmi iese partea de statistică, aproximări şi proiecţii.
Mă oftic.
Postul din 30 iunie 2013
Am visat că am călărit valuri de tsunami. Din Mamaia până-n aproape în cartier, pe străzi printre blocuri. Dar la persoana a 3-a filmat din elicopter, şi eram şi o gaşcă întreagă pe care nu-i cunoşteam, toţi compacţi. Nici măcar un cadru la persoana întâi, nimeni nu facea manevre şi ieşeam în evidenţă cu placa verde deşi eram cel mai cuminte. Fericit că după primul roll că nu-mi sărise dreptul. Tot ride-ul a fost de fapt mai mult o mare planare, inclusiv peste valul de recul. Mă bucuram că în sfârşit am poze mişto de pe valuri, ba chiar video. La un moment dat la primele încercări până la acel val uriaş era pe lângă şi un cameraman cu un GoPro legat de cap.
Apoi am fost să-mi recuperez cheile ascunse în ghena de la O1, după care m-am întâlnit cu C. care era plânsă că se despărţise de I., după ce se mutase la el la curte, de la un incident domestic cu o oală de ciorbă dată pe jos din greşeală. Deşi avea uşoare vânătăi n-o credeam şi nu ştiam cum să reacţionez. Luca care era cu mine îmi zicea să n-o cred şi s-o las în pace. De fapt eram în port şi stăteam la coadă la terminalul de pasageri la emigrare către Istanbul care se vedea în larg, mare şi foarte aproape, înfloritor, super metropolă.
Postul din 10 iunie 2013
Când o să mă fac mare nu vreau să fiu niciodată gagică. Viaţa lor e muuuuult mai grea şi timpul este MULT mai nemilos cu ele. Să fii un exemplar frumos doar pentru 10-15 ani – şi asta să-ţi definească aşa mult identitatea – ca apoi patina să ţi-o răpească la schimb cu nişte scutece nu este corect. O recupera maternitatea… dar cât? Bineînţeles, frumuseţea vine din interior… bla-bla… ca şi urâţenia de altfel :) Plus la pachet, în colţul ăsta de lume, munca dublă: şi la serviciu şi acasă. Pen’ce, zău?! Şi să ai controlul asupra sexului e ca şi cum ai avea controlul asupra telecomenzii la televizor: important e conţinutul emisiunilor de fapt, başca că-i o relaţie de simbioză necesară aşa că n-ai căştigat mare lucru. Nu, mulţumesc. Şi nici “în viaţa următoare” – mulţumesc anticipat.