Shabla pe valuri. Dar mari si periculoase, sinucidere curata sa fi intrat acolo, era urgie. Asa ca am fost la Shabla la plaja unde am luat la inceput niste valuri frumusele desi cam berbece si am cascat ochii la bulgaroaice dragutele. Nanu a luat vreo 2, 3 serii pana la mal, eu m-am calicit sa le iau intr-o parte dar nu prea aveam pe ce; am luat doar unul. Si am pierdut altul super mare ce avea o cadere de mai mult de 1 m jumate dar din cauza altuia venit din stanga am ramas in urma si am vazut cu un nod in gat de ciuda cum se inchid ambele valuri in fata mea. Mai spre dupa-amiaza s-au berbecit de tot de numai aveai ce sa faci pe ele. Cica in Mamaia au fost mai regulate. Poate maine de hula?
Tags: Shabla
Entry for July 29, 2007
Acest weekend. Vineri. Vineri… nu stiu ce am facut, probabil am lucrat si am baut bere in jur de miezul noptii as usual. Sambata… Chituc (spre Periboina). Nice, prieteni buni, berica, micarie, fripturici, fotbal pe plaja, valuuuuuri… (si iar am uitat sa fi luat placa mica, nu pentru mine ci pentru copii). Sambata seara… Vama! Se stie. Iar duminica o minunata Shabla, cu marea ceva agitata la mal, cu emotii cand intrau gagicile in apa, dar de o claritate extraordinara. The best ’till now! Am descoperit un deal sub apa mai spre larg cu varful la 2-3 m adancime unde am reusit sa cobor pe ‘culmi’ sub 7 m, dar mi-au cam facut urechile poc! si nu-i placut sa iti pierzi usor auzul chiar si temporar. Popescu o adevarata revelatie marina, scafandru de scafandru, ne-a facut pe toti, dat naibii dupa ce ca si cobora la x m se mai plimba si juma de minut pe acolo.
Minunat locul ala (desi incep sa ne plictisim usor-usor? ne mutam 50 de m mai la S?:D ) si mai inspre larg Corina a vazut o pisica de mare mica cat o meduza medie. Descopar noi frontiere, cu cat inaintezi in mare cu atat gradul ei de viata si diversitate creste (ca si pericolul).
Imi aduc aminte de o Vama anul asta de curand cand eram cu Geops, Cif, Razvan si Kirk si ne intorceam si eu cu Van si Geo eram in spate in Dacia lui Cif morti de beti dormind cu capul balosit atarnat pe spate sau pe genunchi. Nu-mi aduc aminte nimic dar cred ca faceam o poza de milioane. Ah! si e frumos cand (te) iubesti… iti aduce aminte ca mai exista si altceva important in viata asta decat munca.
Entry for July 09, 2007
O Shabla din nou in weekend-ul acesta (de fapt Tyulenovo spunea Popescu si cred ca avea dreptate, ca e mai aproape, desi nu… acolo malul e chiar inalt, pe cand aici e chiar de unde incepe sa ridice faleza), dar o apa receeee… recee tata: 15-16 de mi-au clantanit oasele-n mine. Nimeni nu se astepta, fara ceata in larg, desi soare afara, ata o fost. Intrat si cu costumul intreg a lui Fernando… nada! prea frig, prea rece, prea aproape de supravietuire. No fun. Totusi pana nu m-am balacit putin cu labele nu m-am lasat, am facut chiar 3 bai… dar… n-am stat cu orele-n apa. Insa gasca mare, distractii multiple… fun.
Si dupa aceea, sambata seara am tras o boschetareala de bun-simt in Vama de mi-a mers la suflet, ah! ce bine a fost. Cu gasca lui Petru si Cifone, de good old times. Si am si beut (evident, ca mai des – in pacate! – in ultimul timp, pana mi-am pierdut mintile).
Se va incalzi destul apa weekend-ul viitor? :D
Entry for July 01, 2007
I love you Shabla! I really do!
Nu tin minte sa fi vazut apa mai limpede vreodata. Doamne cum se vedea! 15-20 de metrii in adancime. Am realizat si noi cum vine relieful in jurul nostru. De fapt eram pe un platou de stanca la 5-7 m iar noi stam pe marginile de 1-2 m ale acestuia, iar dupa platou se fac niste hauri de mai mult de 20 de m. Excelenta apa, excelente si pozele! Ce fain a fost! O zi cu adevarat frumoasa. Foarte intersant dupa insula de langa, de unde sarise Doru cu Fernando, se face un haaauu… mamaa! E perete vertical in jos rau de tot, nu stiu cat de mult e. Freaky! Le grand bleu…
Dupa lama ramasa neexplorata de data trecuta e un perete de 2-3 m si pe urma iar e un platou, platou care da foarte intersant la alta insula pe dreapta, care ar fi de explorat next time. Multi localnici la cules de scoici cu tot felul de ustensile pe masura. Si multi scafandri asa… ca de duminica.
Shabla
Daca te uiti la poza zici ca nu prea ar fi de facut baie, nu? Crapa ochiul mai bine! Think underwater! E plin de stanci inverzite, scoici, pesti, pesteri semi-subterane!, tuneluri si alte minuni. Doamne ce comoara era la doar 70 de km de noi. Malul romanesc prin comparatie e rusinos de simplu, iar digurile sunt o glumita precara. Am stat azi in apa toata ziua, sfornaiala la greu. Am pornit ieri de la 2 si l-am recuperat pe Popesqo de la ‘sky diving’:) si am luat-o agale spre bulgari cu varii mijloace de transport inclusiv 10 km facuti pe jos pe teritoriul bulgaresc (numai 10! am imbatranit, asta era portia medie de alergat zilnic candva). Stat peste noapte acolo, noroc de prieteni(i lui) ca am mers cu mana-n fund(=labe, prosop si costumele de neopren). Bafta mea ca am schimbat rucsacul in ultimul moment si l-am luat pe acela cu pasaport in buzunar ca altfel poate din cele doua dati in care ne-au oprit pe drum politia (de frontiera sau nu) s-ar fi lasat cu altceva decat cu glumite.
Stanci pe sub apa, 10-15 m de hauri, desisuri de alge, unele ca niste brazi pitici, pesticime, mici pesteri, multi crabi, cormorani… o nebunie. Sub 5 m incepe sa ma supere presiunea si la 7 nu prea mai imi placea deloc. Bine… e de vina viteza. A fost super frumos. Traiasca malul bulgaresc al Marii Negre! O apa excelenta. Tarcul nostru, mini-fiordul de langa, pestera cu capac si apa dulce si roata de tractor in ea, pestera mare de langa insula si acea mica stramtoare, unde erau pescarii, cu roca aceea in centru, minunatele locuri la intoarcere mai ales labirintul de pe la mijloc, tot in jurul unei roci langa mal. A ramas pentru data viitoare lama opusa de bazinul nostru care parea ca ascunde o adancime mare si un perete orizontal. Oh yeah! Life is so good.
P.S. cate greseli de ortografie am putut sa fac. sunt ruuuupt!:)
Ciudat mecanismul uman: sentimentul de angoasa la primele salturi sub apa si scrutarea adancimilor apropiate, sentimentul de protectie uterin in apele mici si bine luminate pline de relief, sentimentul de acasa cand te intorceai in tarcul initial unde totul era cunoscut si stiai la ce sa te astepti, si curajul temerar de a infrunta mereu ceva nou, destul incat sa fie periculos, nu prea mult incat sa fie safe.