Am coborit pe digul de la liceu pentru o plimbare si hula deja se potolise destul. Era totusi noapte, valuri foarte frumoase, dar nu se inaltau cat trebuie. Poate azi s-au inaltat mai mult si se spargeau mai departe de mal, dar nu am ajuns si nici maine nu cred sa ajung, bizi-bizi. Frumoasa foc marea pe intuneric arcuindu-si coamele in luciul lunii. Peste o saptamana o sa fie luna plina; ar fi ceva sa iau niste valuri pe noapte, doar un stalp de luminat mai aproape de mal ar trebui, nu mult, doar un stalp, sau doua perechi de faruri de masina. Mi-am dat seama ca eram pe digul ala si nu ma inchinam, deci au trecut trei ani ca sa ma adaptez. Iar Ilie Moromete da-l drac’… ca-i cam intelectual…