Postul din 18 septembrie 2012

Din ciclul “ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple” #Septembrie şi-a dat restanţele cu brio. Am bifat un frumos munte cu Pax&Calnegru pe Piatra Mică şi am reuşit să mă dezprind şi de cotidian cu o ieşire la Braşov. Chiar a fost foarte mişto la munte. Inclusiv partea de ‘pe munte’, deşi poate un pic cam în forţă, de am fi stat la Curmătura mai mult, mai pe relaxare, mai pe fericire… Fost bine însă şi în chei, acolo se întunecă devreme şi cum ne-am trezit “devreme la 10″…

Nu înţelegeam de ce am ‘ratat’ trenul de dimineaţă înspre încoace, eu sunt foarte atent la detalii, cum să nu văd “Nu circulă”. Ştiam că am să înţeleg mai târziu şi am înţeles când acasă ajuns mi-au spus că au fost la valuri şi erau super mari. Da, aş fi mers şi pe oboseala în care eram. Acum 2 ani “mi-am rupt” `singur` umărul ca să ratez întreg sezonul, de data asta mi s-a găsit o soluţie mai deşteaptă.

Mă cam joc cu “cercul vicios al anxietăţii” şi tare îmi e să nu pocnească urât de tot la iarnă pe lipsă de lumină. A devenit din ce în ce mai greu să-l dejoc. La munte nu mi-am dat seama de unde pornesc resorturile distorsionările obsesiilor, însă am reuşit să mă relaxez şi m-am hotărât să caut ajutor, pentru început, şi în mai multă literatură de specialitate. Da, da… dublate şi de acţiune, desigur. O carte în plus. Două cu ‘ecologia NPL’. Dacă m-am mai reinventat cândva are să-mi iasă şi acum. Ştiu că nu-s ok.

Valuri azi.

Ah, şi era să uit: am scris! Un shortstory de juma’ de pagină ca în adolescenţă, un fel de banc cu tâlc, de care-s tare mândru precum rupere de lipsă. Da, o perioadă destul de creativă, poate mai vin.