“Controlul imperfect – lupta noastră continuă cu puterea şi renunţarea”

Controlul imperfect

“Controlul imperfect – lupta noastră continuă cu puterea şi renunţarea” – Judith Viorst, Ed. Trei 2009

– foarte “slabă”, descrieri şi treceri în revistă a teoriilor / cărţilor adiacente subiectului dezbătut în fiecare capitol
– peroratul mult pe faptul ca rezultatul dilemei “determinat genetic” vs. “determinat mediu” este de fapt undeva la mijloc, şi bine face
– controlul ba e, ba nu e în mâna şi în favoarea noastră
– sexualitate, the usual stuff
– mintea peste bolnav, precum gena peste mediu. exemplu cu nebunul cu personalităţi multiple care-şi inducea simptome, una din personalităţi având alergii şi insuficienţe de insulină, cealaltă nu (în acelaşi corp!)
– în capătul opus, despre controlul benefic: credinţa (din nou! credinţa – n.m.) că deţinem controlul – fie că îl deţinem sau nu – ne ajută sa ne simţim bine.
– nice ideea azilelor specializate în îngrijirea persoanelor cu boli terminale precum control imperfect al lui “memento mori”
– pledoarie finală de echilibru între putere şi capitulare

N-o recomand: muieristică, non-practical, aproape inexistent “what to do” (next) ori paşi sau metode. Am avut tentaţia să o arunc catalogând-o precum semi-maculatură, dar nu.

Leave a Comment

Your email address will not be published.