Top 10 albume 2010

11. Jamiroquai – Rock Dust Light Star

Sub Dynamite (2005) şi un pic cam prea departe de funk / jazz -ul de până acum. Totuşi o nimereşte cu “primul extras pe single” White Knuckle Ride. Stă aciulea-n top ca să-i strice rotunjimea şi să-mi aducă aminte de propria-mi tinereţe muzicală.


10. Tired Pony – The Place We Ran From

Nostalgii binevenite în duet. Get On The Road a ajuns la un moment dat chiar power-play pe Guerrilou. Country? Irishy.


9. Kings Of Leon – Come Around Sundown

E simplatic. Continuă linia bună de până acu, fără să se spargă-n figuri.


8. Pendulum – Immersion

Pentru că a reînviat obositele ring-uri de dans din Vamă vara asta. Pentru puştime. Şi un vârf extrem de comercial al noului val de dubstep şi drum’n’base.


7. Eliza Doolittle – Eliza Doolittle

Şpriţ de vară uterin. Remi Nicole meets Lilly Allen.


6. The National – High Violet

The National are the new Editors, zice-s-ar. O combinaţie “dubioasă” între Editors şi Interpol. Aduce a trabuc indiot, pentru degustători. Stereotip “daddy drinks to much”.


5. The Herbaliser – Herbal Tonic (Best Of)

Ce are casa Ninja Tune mai bun. Muzică de DJei de Londra. E un bestof anii 2000.


4. The New Pornographers – Together

Mai matur, mai comercial, mai pe radio, mai ascultabil.


3. Groove Armada – White Light

So 80’z. So Pet Shop Boys remasterat delicios pentru cei cu amintiri optzeciste. Versiune de public a unui album de început de an.


2. Nada Surf – If I Had A Hi-Fi

Iubesc albumele de preluari, îmi plac artiştii care vor să-şi aducă aportul propriu – şi-l aduc – la creaţiile altora. Chit ca nu mai sunt in stare să se re-inventeze şi îi reinventeaza pe alţii când o nimeresc o fac bine de tot. O supriză placută a alternativilor so ‘white-boy music’ din anii ’90 ceva îmbătraniţi deja.


1. Wintersleep – New Inheritors

Indie rock din aceiaşi sferă: voce baritonală, chitari puternice şi versuri sucite. Şi cu un pic de viori pe fundal mai puţin remarcabile. Melodioşi, cu uşoare-uşoare influenţe de blues distorsionat post-punk. Au un soi de tristeţe asumată – soiul de depresie iernatică pe lipsă de lumină – care crapă teenish-n poftă de viaţă.

1 Comment

 Add your comment
  1. aplec urechea
    :)

Leave a Comment

Your email address will not be published.