Tags: concerte

Concert Supermassive @ Club Butter – Constanta 2011, 19 martie

      Constanţa va fi un oraş frumos peste vreo 10 ani, vorba lui Radu M. Din când în când, la câteva săptămâni în Clubul Butter, pe bd. Ferdinand nr. 30, lângă GMB, se întâmplă o minune în direct: cei de la Supermassive mângâie corzile la chitări spre delectarea celor prezenţi – tineret frumos şi entuziast. Precum trupă Supermassive – numele fiind o referinţă la reuşita piesă a celor de la Muse – sunt încă la început, în perioadă copilariei, de imitaţie prin coveruri – de la Arctic Monkeys la Elvis Presley – clar “mai pe rock”.
 
 


(c) pics @ Ada Taleb. mai multe poze de la concert aici.

 
 
      Showurile pornite din inima karaoke-ului într-un oraş provincial – un fel de highlight de petrecanie non-weekendist – sunt extraordinare cu oameni purtaţi pe sus şi mişcări de popor ne-dansate (pogo – chiar dacă uneori exagerate), cu urlete şi chiote. Cerând cumva Constanţei culturale – care lipseşte acut – un “mai mult” ce probabil are să vină cu viteza paşilor de furnică cu care se mişcă şi în momentul actual. Dar se mişcă.

      Să vorbim puţin şi despre muzică. Vocalul Alex, aka Taz, ştie să ţină microfonul în mână ,
să interacţioneze cu publicul şi când are să se facă mare o să ştie şi să cânte (mai ales dacă se auto-susţine pe ritmul muzicii bune – a se citeşte Beirut – aşa cum o declară deschis pe scenă la unul din after party-urile trecute). Dar mai ales ştie să transmită – unul din cele mai importante lucruri la un vocal. Plus carismă. Nimic mai prejos nici restul formaţiei: chitară solo, basul şi tobele. Personal am o afinitate pentru baterie şi îmi place mult cum Cătălin reuşeşte să ţină formaţia închegat, pe ritm şi îmi pare de viitor dacă… Sâmbătă pe coverul celor de la Foo Fighter pur şi simplu … a ruuuuuuupt! Şi când vor şi o nimeresc pe o piesă mai repetată probabil chiar transmit, toţi. Ceea.ce.este.de.căutat. Şi îi aşteptăm în periplu de a-şi cauta şi găsi propriul stil, şi de a-şi compune propriile piese.

      Aşa cum nimeni nu ştie cum arată exact viitorul ce se va alege de dânşii nu se ştie, declar că şi premergătoarele au farmecul lor foarte mare, acolo în chimia dintre artist şi artist, artist şi public. Iar în speranţa unor cât mai apropiaţi cei 10 ani menţionaţi la început le urez (h)artiştilor … “break a leg” şi să posteze pe FB chiar de fiecare dată pe unde merg ca să avem ocazia să ne bucurăm de prestaţiile lor mai des.

The Mooooood:)

vai! ce concert, ce de brit, ce de energie… salta sufletelul in mine ca al unui pionier inflacarat. chit ca la final valsam pe pasi de rock printre pizdet teenish, ce conteaza… poate atata are si al meu: 18. Doamne, ce bine a fost! Ma simt ca rockerul de aici. Da’ mai pe indie-rock, ce conteaza, tot nisa. Stiam ca va fi asa. Chit ca dragostea is goin’ down-down-down (si nu ba, nu putem fi redusi nici la pozitia de iubit, iubita, sot, mama, tata, frati, copii… i-e complex a+ib, şmmm). Strangand mana lu’ Octav cu bucurie, urland si el: “parca-i in Control, ba, parca e in Control”. Strangand mana vocalului, M., “sunteti cei mai buni pe live mah, din tot .ro”. Si sunt! Cu plecaciuni in fata chitarilor si percutiei. Ce conteaza ca nu mergea microfonul, laba la baterie si altele. Se transmitea ba!, se transmitea. Si publicul va placea. Oh da… oh da…

O viata avem, si-o gaura-n coeur:) “Ana are mere”. Anaaaaaaa…

Postul din 30 ianuarie 2010

Azi a fost ceva special. Pe langa faptul ca a fost o zi semi-libera – need it big time, a inceput anul in sforta tare, ianuarie cre’ca bate iar o medie zilnica de 10 ore pe zi muncite – dupa o iesire la un concert intamplator invitat colateral de D.Z. (o alta supriza foarte placuta: rock extraordinar de bine reorchestrat de o trupa ha! constanteana Vertigo, mai toti trecuti de 40, si ce bine se tineau si dadeau pe scena… si un sound aproape de studio ba!) revenind … noul DJ din Pulse imi spune la un moment dat dansand langa mine “Esti singurul om din barul asta care asculta muzica buna”, la care ii raspund “Esti singurul DJ din barul asta care pune muzica buna”. Bai frate… n-am mai dansat asa cu pofta si ~ fix pah sufletul meu… dah mult! Si nu musai Control-ish like, ci alternativ like, ba punk – adicatela Héroes del Silencio gen :D. Ma simt… ca dupa o perioada de abstinenta nefortata in care uiti cu desavarsire ce-i aia sexul si dai intamplator si fara voia ta de-o pasarica taman pe calapodul tau. De ramai mirat de potriveala, de cum orgasme si cum vin fara sa faci mare lucru pentru asta. Bai… am uitat sa ma distrez! Pastele ma-sii de viata fara alcool:) Doamne cat de bine a fost. “Ma simt fericit ca o jivina saraca”. A fost o zi speciala azi.

E o alta poveste de ce n-am mai ajuns pe USB-ul Pulsului, dar… conteaza mai putin asta. As fi vrut sa fi fost si Octav acolo. Si gagicute misto. Un party reusit. Bai deci omul incheie cu Killers – Enterlude (“We hope you enjoy your stay / It’s good to have you with us / Even if it’s just for the day”). Jos palaria! Comparatia cu sexul nu e deloc fortata si ma simt de parca … “pentru ce drq am trait pana acum” si “asta e scopul in viata, la cacat cu capitalismul necesar”. Tre’ sa-l rezolv pe tataia odata cu lumina, gotta think better.

Nu-mi iau ever BMW sau masina cu tractiune pe spate dupa ce le-am vazut cum fac pe zapada iarna asta. Adica asa pt vara only sau a 2-a sau a 3-a masina de fite, de tinut in garaj. La intoarcere am ajutat cu sufa la tras unii din zapada care derapasera in decor d’aiurea. Sau cand or schimba tractiunea. ‘Caci pe ea de viteza.

Mda, was so fucking good. :) /me happy.
“But I’m a creep / I’m a weirdo / What the hell am I doin’ here?”.

next_evening_in_zi_morning_edit: da’ de fiecare data cand laud P.-ul sau altele ctene cum aduc oamenii (mei) acolo cum se-mpute. minunea nu dureaza decat 1 zi. again playlist-ul obosit, dansat doar pe 2 melodii, frustrare, back2 “lasa ca ajung eu in C.”, etc.

Concert 28 octombrie Phoenix – MT Place

mt-place

Sambata seara mers la concert de mare angajament. O trupa necunoscuta Empty Place “MT Place” (se pare) la un concert de promovare “tinere talente” in Clubul Phoenix din Constanta. Probabil prima lor iesire pe scena ever. Foarte tare… sa fii a 10-a plus/minus si sa mangai chitari si tobe pe o scena locala. Mi-a placut foarte mult bateristul. Sala plina de colegii de clasa (probabil) care au cerut un bis si faceau galerie. Dragut:) Uite ca se poate. Daca si vocalul ar fi avut mai mult curaj, nu sa tina o linie corecta si timida, chiar ca…

Cu o seara inainte mai vazusem alte pepinitze deja consacrate constantence Blaxy Girls, dar la care n-am stat si nu-i chiar de mine. Dar astia aveau ceva. Pacat ca nu-i poza de calitate sa se vada emotiile si entuziasmul de pe fetele lor. Mai vreau!

(Mi-aduc aminte cum am nimerit aiurea in Cluj in 2007 la prima iesire pe scena a lor Guillotines. Ehhh… alte vremuri, alt registru).

Bravo bajeti (& fete)!

We have to break, break, break

Unde? Oriunde. Escapada la Buc a inceput cu munca si alergatura. Si s-au rezolvat, o buna parte…

Nu de asta am intrat aici. Ma obsedeaza politistul in civil de aseara din Control de la razie. Inaltut, cu plete carliontate, slinos. Cautau pe cineva anume pana nu i-au gasit. Ce cauta acolo domne? Nu in club, in institutia aia. Cum il chema, ce grad avea si ce a facut cand era tanar. Sa revenim…

Dupa un “meeting” in o’as am ajuns la concertul aniversar cinspe ani “Sarmalele Reci”. La MTR, intrarea nu o mai stiu ca am sters sms-ul. Frumos, am prins ultima parte si cea mai buna. Nu inteleg de ce mai exista formatia asta; probabil dintr-un abitz personal Z. Ce misto facea pe scena, ce pasiune, ce deschidere, ce caracter, ce cravata de pionier inmanata de un negru ne-cubanez (il stim toata lumea, ne prefacem ca nu). Mai mult de 15 ani de muzica se cunosc – cu tot cu grifurile alea din ’80 care evident nu-s mai “pe punk”. La bisuri nu-i lasa sala sa plece, cantam refrenul si se tropaia. Pana la urma iubita bateristului ne-a multumit.

Asa, asta fu <un concert>. Next, Control… unde am avut inspiratia sa mai stam dupa razie, ca deh…. trebuia sa ne “imbuneze” cu niste muzica buna. Oh, si fu! Maximo Park, Cinematicii iar la B.Party pulsul mi-a luat-o razna. Oh yeah! O data pe luna asa ceva si-s … parfum curat. Pe urma am observat ca e de la playlist, s-a pus aseara si alt indie misto de care nu stiam dar pe care nu prea-mi venea sa ma batzai. Pai pe “Break” eram cam io cu Cifone si-nca-o tanara si cam atat. Desi la final au spart-o pe electro. Oricum acum stiu de ce dansez cu mainile-n buzunare.

Cam atat, au mai ramas niste intalniri si-o vizita conjugala de control la D. Intre timp… site-uri au mai venit, vor mai veni, e de munca, iar astia au mai agatat o banca => aglomerare. Munca = bani = datorii diminuate. Amin!

Ovidiu

Nu stiu ce am cautat la Bucuresti. Treaba n-am avut da’ pt Dacris am picat totusi bine, cum banuiam. Pana la urma concertul din Laptarie cu The Amsterdams a fost misto, in asteptari. De fapt a fost mult mai misto. Ma gandeam ce poate fi frumos la varsta asta, sau una mai frageda, in afara de a intemeia o familie… sa faci poezie la corzile unei chitari pe-o scena. Faceau. “Pe genul” nobil asa. Acum ‘Taking care of Anna’ a fost atat de la locul ei; si nici de data asta n-au cantat ‘Petrolize all mice’ – o fi o chestie de (c). Vlad, tot ca ‘de obicei’, a batut in tobe mai ceva decat trupa, ce misto transmitea catre public, acum gasesc intemeiata disonanta fata de grup. E peste, si ar fi ceva sa-i iasa treaba lui. Si l-am gasit pe solist justificat in aroganta sa hartistica, e de acolo. De fapt mi-am schimbat perceptia de cand l-am vazut dansand prin cluburi … cu devotament. Hai ca nu vreau sa fac o cronica de groupie.

(as a gay groupie that I am I can say that http://lupinguri.blogspot.com/ really pays my time)

Foarte misto in Control. In sfarsit “the club”. Ne-am cam dansat, ne-am cam betivanit. Cred ca dam misto pe o alta retina, mai ales cand ne imbrancim spre pogo. Mi-am permis sa ma pierd: dansam spre final cu ochii inchisi si cand ii deschideam eram intr-o cu totul alta parte a ringului. M-a uns pe suflet cand au pus Evil si majoritatea stiau versurile pe de rost. Sentiment ciudat de acasa. Deci se poate, deci exista si aici o “piata”. Si as fi avut un alt playlist pentru zbantuiala, cel de-a pus muzica-n Suburbia dupa concertul de data trecuta o facea bine.

Stiu de ce nu mai citesc carti. Si aceasta non-relatie cu Lore din ultimul timp devine din ce in ce mai interesanta. As vrea sa-i ajung la radacini, dar nu singur. Ori R. a avut dreptate in ceea ce ma priveste ori lumina a disparut mai tarziu anul acesta si blestemata depresie de noiembrie a intarziat putin. A fost un an interesant. (As vrea sa aprofundez psihologia moderna si sa stiu mai multe despre biochimia creierului si alte lucruri inrudite.) Fara legatura, am inceput sa am blocaje destul de serioase cu munca si poate-poate ma paste o “hibernare” ca anul trecut. Dar pana la urma nu cred ca este important. Nu vreau sa anchilozez singurel intr-o casa mare si goala. Ca n-am. Astazi a fost ziua Andrei: “duoi dani”. Macar poze sa uploadez.

Entry for August 06, 2006

Week-end full. Am fost la Chituc de ziua lui Razvan si a fost de nu se poate. Frumos-frumos: gasca mare, marea superba, valuri! si care se formau exact cand trebuie (si n-am luat placa de putoare, si mi-a parut rau, ca daca nu pentru mine macar pentru copii), gratar, plaja virgina, alergand fetele in apa, berica. Frumos. Sa petreci o zi cu prietenii buni intr-un loc uitat de lume face totii banii. Misto orientarea geografica cu Cifone care venise mai tarziu si se pierduse pe acolo: “Hai sa stabilim unde esti tu. Ce vezi semnificativ in jur”. “Ah… Un stol de pasari!” “Bun, la nord sau la sud de tine?” “La sud” “Si incotro se indreapta?” “Spre mare!” “Si cate sunt?” etc. etc. :) Oricum de fapt vorbeam de doua stoluri de pasari diferite. Pana la urma ne-am descurcat, noroc cu kite-surferii.

Ciudat la Chituc a fost terenul in apa. De 1 mai tarmul era normal, acum jumate din plaja era erodata de valuri, de se facuse la mijlocul plajii un mal inalt de 1 m! Iar in apa nisipul venea de asa natura ca dupa o mica groapa pana la mijloc urma o portiune unde se incovoiau valurile de iti ajungea apa cam pana la genunchi. Ah! ce ne-am mai balacit, ca disperatii, am stat in apa mult.

Iar seara furam la concert. Fat-a Boy-a Slim-a. Sucks big time. O fi omul mare culegator de muzica, dar sa mixeze… pfsss. Parca ar fi fost un playlist random de evergreen-uri preferate pe care “uite cum pot eu sa le intorc pe dos”. Fara coeziune, fara o linie. Cu toate ca au fost bucati foarte ca lumea. Iar spectacolul de lumini a fost deosebit, doar ca se vedea in adevarata lui splendoare departe de scena. Mult mai misto fura Suiele de dupa. Iar baia noctura de dupa concert a fost prea rece. Sunt multumit insa ca nu mai imi clantene soldul, anti-inflamatorul ala si-a facut efectul. Am o doctorita de familie clasa I. Dar se pare ca totusi as avea ceva la ficat, prea am dormit azi asa mult. Voi vedea.