Archive for August, 2011

Postul din 30 august 2011

În zile ca astea #Constanţa îşi spală toate păcatele de peste an! :D Valuri bune, butoi, lungi … chiar ‘La Butoaie’ în faţă. Miam-miam-miam. Regulate, cam 1.25 m, luat câteva, dat în stambă puţin :) Mândre zgârieturi şi un ear-plug pierdut, să fie primit. Ah… ce bine e: să încerci să programezi câte ceva toată ziua şi spre după-amiază mai târziu ţup! la nişte valuri bine-venite. “Fericit ca o jivină săracă”, ce sunt! :)
A început sezonul? Amin!

Lo-ve

PS: şi acu’ pe seară să băgăm o Vamă zic :D

Complexul lui Peter Pan

The Peter Pan Complex:

  • avoids responsibilities
  • people tell them they are childish and need to grow up people feeds them and takes care of them all the time
  • would rather live in their head than the real world
  • wants success to just happen to them
  • focuses on fantasies more than reality
  • believes they deserve to have whatever they want

  • life lacks direction from an outside point of view
  • never know what to do next
  • does dumb physical things frequently
  • inconsistent performance
  • lazy
  • slacker
  • does the minimum to get by
  • does things without thinking
  • does not feel they have any reason to accomplish anything
  • tend to ignore or put off problems
  • believes fun is the most important thing in life
  • most people think they are crazy
  • forgets scheduled appointments
  • more past than future
  • gets attention through negative behavior

Postul din 29 august 2011

mi-am adus aminte de ce nu-mi place compania oamenilor mari: pentru că nu prea sunt dispus la compromisuri şi-mi prefer alte lucruri (valori) decât marea majoritate. Q.E.D. . de unul singur sunt doar eu cu opţiunile mele. e de rău, nu-i de bine.

excelente valuri azi la plajă H20 – cinci, după prima groapă – manevre alea-alea:) m-a uns pi suflet, băi! trăiască mama lor de webcamuri îndreptate către mare şi anii de buna lor citire. bate a uşor Septembrie afară şi … de abia aştept :). cu BXL n-am mai făcut nimic de săptămâni deja – fără surprize.

Unde mâncăm la Shabla

Din ciclul cititorii întreabă redacţia le răspunde: unde mâncăm la Shabla? La minimarketul din interesecţie. Se cumpără doar cu leva, există bancomat chiar lângă el. Asemeni, seara sunt şi nişte terase drăguţe în zonă. La Shabla Tuzla de nicăieri – aint safe. Mai poţi cumpăra ţigări locale la singurul butiq din Tiulenevo şi cam atât.

Şi pentru cei cu o ţâră de chef turistic şi încă neştiutori, evident: scoicile de la Dalboka (cele mai simple sunt cele mai bune), din drumul de la Kavarna spre cap Kaliakra undeva pe dreapta, până-n sat.

Cu drag,
M

“Învaţă cum să-ţi controlezi furia”

Invata cum sa-ti controlezi furia - Dr Les Carter
“Învaţă cum să-ţi controlezi furia” – Dr. Les Carter , Ed. Teora 2008

O carte mai utilă decât Biblia. Nimeni nu se naşte învăţat. THIS IS (the practical) SHIT.

– mesajul către celălalt ajunge oricum
– nu ignora faptul că poate fi înţeles bine chiar pe un ton moderat
– nu TREBUIE nimic
– nimeni nu reacţionează bine la draci, se trezesc alţi draci
– întotdeauna există o cale mediană bună pentru ambele părţi
– exprimarea violenţei ESTE opţiunea ta, dar oricând poţi să faci altceva cu ea
– schimbarea ca să fie de succes trebuie să fie dorită, nu ca o obligaţie. plăcere şi structură / fond.
– porneşte de la sentimentul de egalitate între oameni, şi descrie diferenţele. nu pissing contest, nu top-that.
– un conflict este un prilej de a manifesta mediere şi armonie
– pretenţiile altora nu sunt treaba ta
– respectul trebuie oferit for granted; este premisa umanităţii din fiecare, pentru un bun start
– acţionând cu calm nu este o garanţie a răspunsului pozitiv al interlocutorului, dar ajută în minimizarea daunelor interioare după dacă
– oamenii furioşi nu sunt oameni fericiţi

Mi-a plăcut mult spre concluzionare:

Nu veţi ajunge niciodată la un punct în care veţi înceta să ai simţiţi mânia, dar vă puteţi categoric aştepta să găsiţi eliberarea din cleştele în care această v-a prins personalitatea.

Cu motivaţii diferite, mi-aş dori să cumpăr câte un exemplar pentru fiecare dintre: Pavel, Ruxandra, Cristi, Mihai, Geo, Mimi, Gică, Laur, Tudor şi Marius.

Politica: cea mai iubită temă

Un excelent comentariu-analiză legat de a noastră mândră patrie în urma altui articol interesant în România Liberă care îmi dă de gândit:

În primul rând românii nu pleacă din ţară doar pentru că pot acum fugi. Românii nu sunt iepuri. Şi nici nu pleacă doar pentru că acolo o vor duce mai bine. Dusul mai bine e relativ. Un imigrant o va duce (poate) mai bine decât o ducea în locul de unde a plecat, dar cu siguranţă o va duce mai prost decât cei care sunt stabiliţi deja acolo. Comparaţia joacă un rol foarte important aici. Şi românii de pe vremea lui Ceauşescu o duceau mai bine decât sudanezii de exemplu, dar comparaţia nu putea fi susţinută, pentru că nu-i vedeam pe sudanezii ăia. Românii de azi o duc cu siguranţă mai bine decât românii în comunism (magazine pline, căldură în casă, apă caldă tot timpul, maşini, plimbări în străinătate, lucruri care erau de neconceput în trecut), cu toate astea românii de azi se plâng mai mult decât românii în trecut. De ce? Din cauza de comparaţie. Azi ai în ochi o pletoră de îmbuibaţi, care o duc mai bine că ţine de politicieni, care o duc mai bine că ţine de securişti, care o duc mai bine că ţine de ţigani întorşi din occident cu căruţă plină de furtişaguri, care o duc mai bine că ţine de … etc. Ei existau şi în trecut, dar nu erau atât de vizibili. Strigător la cer, domnule!

În al doilea rând românii pleacă şi pentru că văd că societatea asta e sfâşiată cu bună credinţă, e făcută praf, şi nimic n-o mai poate pune la un loc. Nu ne interesează ce spune vecinul, opinia lui n-are valoare pentru noi, doar ce credem noi trebuie să iasă deasupra, şi dacă nu iese, atunci democraţia asta e o mizerie, era mai bine în comunism, unde, dacă erai cineva, puteai să-ţi impui voinţa.

În al treilea rând mai e şi rolul presei aici, aşa cum bine subliniază autorul. Chiar tot ce fac politicienii e rău în ziua de azi? Nu mă refer doar la Băsescu, sau doar la PDL, ci chiar şi la PSD, sau PNL. Tot ce au făcut ăştia a fost rău? Totul a fost doar o hoţie de la un cap la altul? Judecând după presă şi televiziuni, da, totul a fost o hoţie. Dacă te iei după comentarii, România e o Etiopie în Europa.

În al patrulea rând imaginea politicianului de azi e înrădăcinată în mintea românului din trecut. Politicianul de azi e asemănat în mintea romanului cu activistul de partid de ieri, la care te duceai umil, cu căciula în mână să ceri butelie şi pe care îl înjurai după ce închideai uşa.

În al cincilea rând românul încă n-a învăţat să se descurce singur. Câţi americani aşteaptă la Obama? Câţi englezi aşteaptă la Cameron? Număraţi românii acum.

Da. Meseria de politician e ceva murdar în România. Ne place să fie aşa. Trebuie să fie cineva vinovat de insuccesele noastre personale.

În România, cea mai iubită temă de discuţie – politica.
Cea mai hulită meserie – politică.

Vezi dacă mai poţi să-i înţelegi pe români.

semnat de către Gheorghe Popescu – probabil un pseudonim, oricum un domn de bine.

Farewell-goodbye Interpol

Interpol – obsesia unei adolescenţe întârziate prin izolare. Cum să nu te regăseşti în frustarile lor melodioase de natură amoroasă sau socială? Când slalomul în alcool din cluburi eşuează, mai ales când nu mai ai voie să abuzezi de eficienta aldehidă, următorul refugiu este în dans. Cel potrivit … când devii tot una cu muzica şi muzica cu tine, prin toate fibrele şi prin toate încheieturile. Fără o picătură de alcool, şi musai cu ajutorul uşor ilicit al unui drag DJ. Şi niciodată nu iese bine. Nu poţi să dansezi acasă pe muzică rock, poate doar precum chiar adolescent, poate doar pe Jamiroquai, poate la un ceai dansant. Trebuie un club, trebuiesc alţi nebuni ca tine. Oamenii care simt şi gustă la fel şi care au aceleaşi preocupări, orizonturi. Cu care faci clic. Nu iese de un fullnight – iese de un calup-două pe seară. O melodie, “două dacă ascult în seara asta eu mă declar mulţumit”. Muzica pe care o asculţi acasă nu se pune în club, nu se mai potriveşte în maşină, nu mai merge la bar, la nunţi. Fullplaylist! Trebuie şi srl-ul să vândă, trebuie să satisfaci câte puţin din cele 50 de diferite gusturi totuşi, chiar dacă pe aceiaşi tematică. De obicei nu se înţeleg doi oameni în aceiaşi casă legaţi prin două inele simbolice. Nu, nu… nu. Dar ar trebui să se desfăşoare undeva şi muzichia asta tare potrivită ţie, da? Ar putea fi foarte bine la un concert al unei formaţii preferate, mari. Iese gregarul la suprafaţă, ies conexiunile comune, iese “aproapele” lângă aproape. Toţi ca unul. Orgasm colectiv.

Eu asta am aşteptat de la Interpol dar nu fu. Probabil trebuiau văzuţi acum 3 ani în NY; îi simt că în următorii doi se vor destrăma. Sper să aibă demnitatea şi lipsa de rate necesare să nu ajungă un band ratat, auto-pastişat. Sunt destule formaţii în peisaj care ar fi trebuit să se retragă de ceva ani deja. Reveniri există – Manics Street Preachers, reinventări asemeni – Madonna – dar “pe val” şi în plină glorie este o singură dată.

În muzică ca şi în dragoste fiecare este pentru sine. O groază de chestii sunt în capul nostru, şi funcţionează doar pentru noi. Nu există destin în sensul fatalist, că aşa ţi-e scris. Ţi-e scris în gene, precum rezultat al adaptării şi al selecţiei naturale. Interacţionezi cu mediul prin legile sale: gravitaţie, timp, atracţie, conservarea energiei şi al II-lea al termodinamicii. În viaţă ta apar şi dispar persoane noi şi întâmplări nu conform unui plan dedicat ci legilor universale. There is no magic, there is no butterfly effect. Bila pusă pe un plan înclinat se va rostogoli în punctul cu potenţialul cel mai mic, o picătură de apă în vid&imponderabilitate va avea formă sferică, nu cub, nu piramidă, nu floricic elicoidal. Matematică. Fiind incredibil şi făr’ de-nţelegere prea complicat ca să fie determinat.

Muzica nu se reduce doar la o înşiruire de note şi la armonii interpretate într-un mod nedefectuos. Prin muzică se TRANSMIT emoţii şi uneori idei. Prin muzică există o legătură între cel ce codifică universul prin transmitere de mesaj şi cel care îl decodifică, redescoperindu-l (pe el, universul) primind în schimb plăcere şi lecţie, receptorul aducând la rândul său feedback. Şi ciclul se reia, cu amprenta sa proprie. Să cânţi corect şi să aştepţi ca minunea să vină prin amintirea unui fapt postum nu se numeşte act artistic. E ieftin porn şi vitrineala. Kings of a fake empire. Dacă nu te conectezi la publicul tău pentru ce atunci performezi? Pentru alte motive decât cel al “transmiterii”, evident, că sunt o droaie. Cu obligatoriul addendum că sunt zile şi zile, că nu poţi face asta pe bandă automată, câteodată iese fără efort, câteodată deloc oricâte circumstanţe favorabile sunt.

La Interpol la Summer Well 2011 Buftea n-a fost orgasm. Îl voi caută în următorul apropiat concert live pe un stadion mare la Foo Fighters, că la “Nirvana” nu mai am cum.

Postul din 12 august 2011

Văluşoare. Primele pe anul ăsta, max 40 cm. Stat ceva în apă să prind trei onorabile. Şi prins:) Cam am nevoie de holder pentru umăr şi-mi dau seama că ţinând cont de forţele cu care te contrezi la cele mari de aproape 2 m nu ştiu dacă… e bine ce fac. Se prea poate că până spre posibila viitoare operaţie treaba cu valurile să se fi cam terminat pentru mine. Cel puţin nu grupa mare, alea pentru care viaţa merită trăită. Dar… bun şi aşa.

Şi dacă tot ar fi de consemnat, undeva după jumătatea lui iulie, cam la 1 lună după ce m-am mutat iar acasă, unde nu mă ridic din canapea decât pentru chestiuni vitale şi la 2-3 m distanţă… au cedat genunchii. Amândoi, pe rând. Iar acum, în fiecare seară înainte de apus câte o plimbare obligatorie de 30 de minute prin parc că totuşi vreau să prind 45 de ani fără bastoane. Apucat de citit despre articulaţia genunchiului şi-i muuult mai complicat decât la umăr. Asemeni patologie.

În rest de bine.