Tags: Septembrie

Postul din 24 octombrie 2018

Începutul la melodia asta:

Vacanță s-a terminat. În septembrie telefonul a sunat un pic la început, după care a tăcut agresiv toată luna. De m-am speriat – însă a început să-și ia revanșa în octombrie, cu tot felul de promisiuni & posibilități pe mai multe continente. ‘Cotro… drq știe. Este posibil ca sfârșitul lui noiembrie să nu mă prindă în țară. Bucureștiul se pare că și-a încheiat un ciclu. Are să-mi pare rău după teatru, drumurile bete din Ctrl până acasă în Cișmigiu și că n-am fost destul în QP, dar nu poți să fii peste tot. Și vara după Grădina Eden. Iar până la urmă de #Septembrie am avut parte anul ăsta, nu și de munte – anul nu s-a terminat încă.

Daca ML nu e, atunci… ce E?

Concediu Lefkada – octombrie 2017

– ca prembul – ARTA, ce orăşel frumos
– miros de lemn de traversă, colţ Lefkada, pietruit, insule
– SIVOTA BAY
– private islands, private beaches
– verzăciune pe dealuri
– Kefalonia – SAMI
– Kefalonia – ZAKYNTHOS
– meditaraneanos
– baie la Shipwreck; recuperări de Tylenovo, da’ mai bun. şi cu plajă, şi cu “turism ca la urs”
– next: POROS (le: ce drq am făcut in Poros? uitai…)
– baie în larg: Le Grand Bleu
– ITHACA
– poze outside barcă
– puţinel, da’ bun sailing
– ATOKOS golf – avec dah cadoux-uri duioase
– cu muzică mexicană, şi party pe plajă seara cu ţuică şi foc de tabără
– insula Meganisi, oraş VATHI, la Karnagio. nice pitstop.

Cred că m-aş plictisi de aşa ceva după 7-9 luni, în fiecare an. Uşor problematic de abia după primele trei.

P.S. Revenind în ţară descopăr din nou micimea autohtonă – cât de complexaţi, anxioşi şi isterici suntem, hrănindu-ne cu maro, fără o igiena mentală adecvată, profitând des de ocazii pentru a ne etala propriile probleme, trecând cu uşurinţă prin varii bias-uri cognitive ca să.

#Septembrie este cea mai mișto lună a verii

Am început să chiulesc de la mare, mă trage capitalismul de haine înapoi în groapa timpului. Am sărit peste băi şi vara asta, chiar şi pe timp de #Septembrie – urmează însă o barcă pe Ionică aşa că am scuzele de rigoare. Şi totuşi… iubirea, n-am reuşit să fac chiulesc de tot. Mi-am luat două WHO şi am tras de ele cât am putut. M-am şi tuns – regulamentar pentru valuri de 2m+, de fapt mă plictisisem să tot dau mâna prin păr pentru aranjat freze imberbe. Am reuşit în prima zi să ajung, pe prânz – 1 oră, o oră micuţă, amărâtă, dar … ce oră! :) A doua zi am avut şedinţe de la 11 până la patru jumătate, când am ajuns nu mai era nimic, era lighean.

Mi-a fost frică, nici nu aveam placa, am stat la prima linie de valuri, kiddo-ing, dar după îndelunga absenţă, oh! ce bine era şi aşa. Cu sufletul rânjind până la urechi şi despicând valurile cu coatele şi cu burta. Iar soarele de Constanţa, soarele de pe străduţele de la Casa Căsătoriilor, mvai… de-o fericire plângăcioasă, cu sughiţuri, de cât de bine era. Şi malul ăla rupt de arbuşti şi poteci de pământ pe care se scurgea aur către plaje. De ce #Septembrie nu este declarată luna naţională de concedii? Nu ştiu… Şi nici nu voi. Mi-am dat seama că umbra mării mă poartă şi prin Capitală, că atunci când ştiu că e bine cu soarele-n retină pe Victoriei mă prefac că marea nu-i departe, ci doar la câteva străzi distanţă, că miroase sărat şi că bate un vânt de arde uşor pielea. Aşa… ca în Lisabona, dar nu chiar ;) Ştiu că mă prefac, dar dacă marea nu e la câteva staţii de tramvai distanţă parcă nu prea are rost. Ok, de fapt e la câteva ore de mers cu maşina – dar, aşa-acum-aici – este suficient de bine.

Oh, ce bine a putut să fie acasă. Acasă – acesta noţiune-mi ce se preplimbă pe multe coordonate, şi în care apa este ubicuă. “[…] și-n simțiri”!

Postul din 16 septembrie 2016

Fezandare plăcută la orizontală. Hai că am prins ultimile zile de vară – Doamne! frumos mai e acasă când e frumos :) Toropirea plăcută în nisipul cu frunze uscate când poţi să priveşti la prânz soarele-n ochi… e… neprețuită. 100 de respiraţii numărate şi frutea-mi se descreţi.

Da, da… ar trebui să fac asta mai des. Sau ca o vocaţie. Sau ca o vocaţie? Ce vocaţie – vocaţia … de … putoare :) Orice om sănătos la cap ar fi bine să aibă vocaţia asta. Şi în afara concediului, ce pisici :D Pisici frumoşi, de toamnă indiană.

Cheers

Postul din 10 august 2016

Am terminat Litrarul, deşi poate versiuni finale ar mai putea fi – de dezvoltat, oh da… dar are ceva din bijouxul pe care mi l-am propus. Aştept totuşi să-i scanez şi artwork-ul – pe care-l merită :) Şi ăsta e cel mai important lucru din viaţa mea din ultimile luni – bine sunt, dar ăstuia-i dau valoare. A mea, a mea. Muncă neimportantă – deşi… iar rost de învăţări şi de proiecte mişto sunt. În continuare cel mai bine la muncă este în pauza de prânz când mă duc la Starbucks şi mă scălămbăi pe foi albe – de trece timpul… ca_şi_acum. Există asemeni alintul gândului demisei dar fac efortul de imaginaţie a unei familii cu doi copii şi îmi trece. Pe concediu poate-poate-poate o pui de-o Lișboa – ptiu-ptiu, Doamne ajută!

Am tras o Vamă mişto cu Muf şi Pax şi din găşti de Buc, de-o uns pe suflet cu prins diminățuri la răsărit… “[…] la răăăăsăăăriiit”. Else? Romane? Ntz. Teatru, subţire pe vară dar încă e – în categoria independent-mişto de la actori pentru actori. Azi am luat o semi-pauză de la worci că era cazul, am fost călărit bocu’ în ultima vreme – nişte management cumva emoţional a’ci n-ar strica. Organizând timpul, vremea trece lucrând cu tine – deşi ca scop, în lipsa de, nu scapi. Nobody does. Însă vine acum #Septembrie şi va spăla tot-tot-tot. Să fie şi nişte valuri, deşi umărul e-n pioneze destul de nasol.

Şi ce-i tot aşa de mişto este escapada fix după-muncă cu nasu-n soare printre arbuștii de la Eden: cum pocnesc arcadele ca nişte arcuri tensionate de o mâzgă care vrei nu vrei, se adună şi care – la naiba – ocupă cel puţin 8 ore pe zi. Anormalitatea normalităţii. Şi când nu ajung, fiind acasă, mă observ cu draci şi… “ce s-a întâmplat?” ah… n-am fost la Eden azi :) Locul unde cu Lequ-n weekend stăm cu orele ca în lentoarea şi în bunăvoinţa tinereţii. Ptiu-ptiu, ptiu-ptiu!

Postul din 2 mai 2016

acolo unde am băut prima cafea la 35 de ani
– sentimentul de luna mai, lumina aia, ca şi cea din sufrageria copilăriei cu lalele în vaza din mijlocul camerei
– cum se defineşte fericirea, s-ar putea defini în lucşi
– cu prieteni şi Calnegrii într-un bar mişto. să fi fost vreo 15?
– cu nostalgie după post-studente cu ochii frumoşi & făr’ de riduri şi părul lung, drept şi până la fund.
– cu tihnă şi fără stresuri de chirii sau ipoteci, şi cu burta plină de cultură
– să fie soare! aproape Septembrie chiar.

– şi cu frică de bătrâneţe, de nefolosire şi nerost, cu dureri în balamale
– încotro?
“ce-a fost până acum n-a fost rău deloc din contră”
– #goodlife

Postul din 22 septembrie 2015

Ah, ce bine mi-a prins pauza asta! Iar azi… una din cele mai mişto zile de anul ăsta. Cu valuri, la noul golf de la CC – cu plajă mare, ca de ocean, de peste 100 m, şi o groapă bine plasată la linia 2 de valuri care le ridică uşor peste 1.5 m. Dar nu m-am aventurat, căci umărul nu-i tare bine aşa că am stat cuminţel şi am luat doar 3. Dar! :D

Fără să exagerez, fără să încerc să epatez sau să mă plâng ca o baba… totuşi cred că am ajuns la vârsta în care fizicul te ajunge. Mai sunt 3, maxim 4 ani de surf şi gata. Pui placa în cui c-ajunse. A fost frumos, dar e cazul să încep să-mi recunosc limitele. Deşi, deh… la prima linie precum copiii merge şi la pensie, dar era vorba de sport aici.

După plajă am ras un fel de sote de vită la un nou turc în oraş – Efes Döner – d’am lins şi zama ce rămase pe fundul blindului, bun-bun. Nu ştiu cum are să reziste, dar asta-i altă poveste. Apoi o cafea la London, cu notiţele sub ochelari. Şi apoi am scris şi freo patru pagini la Cărtureşti. Apoi nah, frumoasă zi. Oare ce ar mai fi nevoie să se întâmple pe seară să intre la titlul ‘cea mai’? Nimic? :) Nu chiar.

Constanţa cu bani de rentier şi neaglomerată de turişti şi cu soare este de-o frumuseţe rară. Că-n rest… haleau, cam suflă vântul, în… (de_)toate. Totuşi… lasă. Să fie primit! :D şi ptiu-ptiu di_dioki.

M

Postul din 6 mai 2015

2,3 iulie 2014
– fete plajă (ros Rebe)
– Vamă, Robin&TBS, beție, Lică, Folk U

9,10 iulie 2014
– gagică
– beut El C + adormit pe plajă
– SW14 (The National)

16,17 iulie 2014
– încasat $
– Shabla cu Kirk
– Vamă furtună + labă înot + căutat

23, 24 iulie 2014
secretul fericirii + Christchurch town
– AU puțin
– concert Club 13, alții: Top Hats? | Crina
– valuri

30,31 iulie 2014
– Sin City 2 + party (unde?) Petru
– mega-grătare de ziua lui Vanghe + Luca + indiemotion.ro
– #Septembrie

6,7 august 2014
– valuri + grătar popas cu Dan
– seară El C + trezit pe bordură într-un fel
– valuri. Oha
– grătar Pulse + berlinezii ăia
– duminică valuri | pierdut labă

13,14 august 2014
– HoP
– concert (care? puștani)
– fete
– beut
– superbe valuri (cafea și nisip în gură). Cif

19,20 august 2014
– surf; Casa Căsătoriilor; still alive
– Lică ; Cazino
– karaoke My Way
– hulă, valuri lungi
– lipsă fete
– băut all night (mașina abandonat la Phoenix)
– coffee duminică
– Andreea?

26,27 august 2014
– joi chiul work
– Doors Jack, El C., Andreea (vineri) [who the fuck is Andreea?!]
– sâmbătă (la fel?)

Postul din 18 septembrie 2014

Tot ce vreau de la viaţă este “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Sau #surfup! Una din cele mai bune furtuni de anul ăsta, deşi câteodată parcă sunt un adolescent. Erau foarte mari şi foarte puternice, ce mama drq am căutat singur acolo? La CC. Am luat la ‘pumni’ în cap şi placă de la atâţia “bouri” timp de o ora dar tot am reuşit să călăresc doi. Hehehe… adrenaline nouveauté youth all best experience junky?!

La al 3-lea însă s-a rupt firul la placă şi m-am înmuiat puţin. Să crapi la 10m de mal sau la 2m, că făcuse la ţărm o nouă groapă… dar m-am prins repede şi am ieşit prin stânga la stânci. Am supravieţuit :) Never again? Aş! Dar mai cu cap, mai pe hulă, mai încălzit, mai nu singur, riscuri mai puţine. Când am ieşit din apă mă simţeam cu sula de doi metri. Şi rupt! Era unul mai devreme în apă, după linia geamandurilor dar până-n vârful digurilor care… se sinucidea? Sper că nu, că era cel care zăcea pe nisip când am ieşit. Tot cu Matiz :) da’ cu fată, cărau nişte bidoane de apă (de mare), pentru ce?! În fine. Un Septembrie de lins pe deşte. Dacă ar intra şi resturile de salarii restante sincronizate cu un citybreak în loc de concediu, păi… Simt o schimbare la muncă, un ori-ori. Şi, poate, am găsit trucul prin care să-mi scrijelesc nişte pagini: scrisori. Iar de Joi… îmi pasă mai puţin – e clar că masa critică e… nu e – dacă mi-o ieşi cu Muf nişte bdays în extenso mă declar mulţumit. Foarte probabil în anul care vine vom avea (iar) război în regiune şi asta ne va afecta economic mai pe semi-direct aşa. Şi probabil ca naţie vom avea de luat nişte decizii “sentimentale” vizavi de Chişinău. Nu-mi dau seama dacă va fi mai rău ca-n ’90.

Postul din 18 septembrie 2012

Din ciclul “ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple” #Septembrie şi-a dat restanţele cu brio. Am bifat un frumos munte cu Pax&Calnegru pe Piatra Mică şi am reuşit să mă dezprind şi de cotidian cu o ieşire la Braşov. Chiar a fost foarte mişto la munte. Inclusiv partea de ‘pe munte’, deşi poate un pic cam în forţă, de am fi stat la Curmătura mai mult, mai pe relaxare, mai pe fericire… Fost bine însă şi în chei, acolo se întunecă devreme şi cum ne-am trezit “devreme la 10″…

Nu înţelegeam de ce am ‘ratat’ trenul de dimineaţă înspre încoace, eu sunt foarte atent la detalii, cum să nu văd “Nu circulă”. Ştiam că am să înţeleg mai târziu şi am înţeles când acasă ajuns mi-au spus că au fost la valuri şi erau super mari. Da, aş fi mers şi pe oboseala în care eram. Acum 2 ani “mi-am rupt” `singur` umărul ca să ratez întreg sezonul, de data asta mi s-a găsit o soluţie mai deşteaptă.

Mă cam joc cu “cercul vicios al anxietăţii” şi tare îmi e să nu pocnească urât de tot la iarnă pe lipsă de lumină. A devenit din ce în ce mai greu să-l dejoc. La munte nu mi-am dat seama de unde pornesc resorturile distorsionările obsesiilor, însă am reuşit să mă relaxez şi m-am hotărât să caut ajutor, pentru început, şi în mai multă literatură de specialitate. Da, da… dublate şi de acţiune, desigur. O carte în plus. Două cu ‘ecologia NPL’. Dacă m-am mai reinventat cândva are să-mi iasă şi acum. Ştiu că nu-s ok.

Valuri azi.

Ah, şi era să uit: am scris! Un shortstory de juma’ de pagină ca în adolescenţă, un fel de banc cu tâlc, de care-s tare mândru precum rupere de lipsă. Da, o perioadă destul de creativă, poate mai vin.

Postul din 23 august 2012

Why… but whyyy?! Nu fac nimic special. Din contră: $ e cu găuri, <3 cu năbădăi, munca-i same old shit... care-i cam tabloul general standard, dar pe fix cantitatea asta de lumina sunt fericit fără să fac nimic în acest sens. Why?! Chiar atât de chimici?! Chiar! Starea de anxietate redusă spre zero. Poate e un fel de datorie în viaţa asta să caut coordonatele geografice care îndeplinesc condiţiile meteo actuale cât mai mult dintr-un an. Oare creierul se va adapta şi va ajunge la saturaţie şi acolo? Cel puţin e de încercat. Fu cât fu o vară simpatică. Un munte de 2-3 zile pentru genunchii mei sifonaţi şi patru zile de valuri mari şi mă declar ☆☆☆☆. Care probabil vor veni în Septembrie. Este singura perioadă a anului în care mă laud că sunt aici şi care face restu-i suportabil. This is :))